Culisele Dosarului Dinamo – Lazio, surprinse într-un editorial plin de umor în media din Italia: „În 10 zile, Vali Năstase s-a transformat din jucător în făcător de pizza. Pasiunea pentru gătit poate lovi pe neașteptate”

Jurnalistul italian de origine română Dominique Antognoni a publicat joi seară un editorial pe site-ul Indiscreto.info în care, pe un ton plin de umor, descrie încercările ziariștilor ProSport de a informa media din Italia despre Dosarul Dinamo – Lazio. Textul, cu titlul „Dinamo – Lazio, jurnalism de Champions League„, a apărut pe un site care are 100.000 de cititori și este deținut de Stefano Olivari, fost jurnalist la Mediaset care scrie acum pentru Guerin Sportivo. Indiscreto publică povești reale imposibil de tipărit în media italiană din motive pe care le puteți descoperi în rândurile scrise de Antognoni.

Dinamo – Lazio, jurnalism de Champions

Vești incomode care ne sâcâie, doamna mea. De fiecare dată când ne lovim de astfel de situații îmi vine în minte ce s-a întâmplat într-o deplasare cu niște colegi de breaslă galonați. Unul dintre ei era nervos pe propriul ziar. Înjura îngrozitor, însă în fond avea dreptate: nu avea uscător de păr în camera lui de hotel, idioata de secretara a rezervat o cameră fără foehn. Așa ceva nu se face. Nu se poate să scrii fără ca părul tău să strălucească, moale și plin de volum.

Nu râdeți, ăsta este de-abia începutul. Acum, faptele. Un jurnalist român pe care îl cunosc de mult timp, Costin Ștucan, l-a intervievat pe un fost mijlocaș de la Dinamo care în acea seară de august 2007 s-a aflat în teren la meciul pe care, dacă ar putea, l-ar uita cu mare plăcere. Dinamo a pierdut returul cu 3-1, după ce în tur a fost 1-1. Pentru ProSport, Cristian Pulhac a spus că „cineva va plăti scump, mai devreme sau mai târziu, pentru ce a făcut pe teren”. Noi, la Indiscreto, ne-am mișcat repede, chiar atunci. Trebuie spus că, în Italia, noi am fost singurii care am scris, atunci, după meci: de la bun început, a fost suspectat Vali Năstase care, coincidență, la două săptămâni după meci a semnat rezilierea prematură a contractului (ciudat, nu!?) și și-a deschis un restaurant. Așadar, în doar 10 zile, s-a transformat din jucător în făcător de pizza: evident, pasiunea pentru gătit te poate lovi pe neașteptate…

Noi am scris primii, apoi Il Giornale (care a preluat prima pagină din cotidianul de atunci Fanatik) și Il Romanista (care a pus pe prima pagină scandalul). Alții au tăcut din gură pentru că, așa cum ne-a spus un mare director de televiziune: „Am un credit ipotecar și doi copii, așa că nu am nevoie de probleme”. Probabil că în România și în restul lumii, ziariștii sunt toți neînsurați și dorm prin parcuri, dar hai sa nu fim prea duri cu ei. Ei bine, după articolul cu Pulhac (acesta este linkul articolului, pentru traducere aveți încredere în noi, am petrecut primii 19 ani din viață în București) , procurorii români (acolo se merge la pușcărie fără să aștepți foarte mult) au deschis un dosar, chiar dacă Lazio neagă acest lucru. Investigația nu înseamnă vină ci înseamnă, de fapt, investigație. Astfel, astăzi avem o anchetă în presupusul aranjament de la acel Dinamo – Lazio.

Înainte de a râde (sau plânge), citiți declarațiile, dintre ghilimele, date de administratorul delegat al clubului, Cornel Dinu (un personaj important în România, fost căpitan al echipei naționale, un fel de Facchetti) și un fost acționar (retras odată cu venirea crizei) Vladimir Cohn. Începem cu Cohn: „Blaturile să făceau la București, la hotelul unde stăteau oaspeții. Cu puțină tocmeală, ieșea un preț bun. La meciul cu Lazio, aranjamentul a fost făcut înainte de meci. La pauză, li s-a spus jucătorilor: E posibil să fi fost și o treabă la pariuri, să conducă Dinamo la pauză și să câștige Lazio. Dinu și Borcea au tratat cu Lotito de la Lazio. Prețul a fost vânzarea lui Radu Ștefan care nu valora niciodată 4,5 milioane de euro. L-au luat ca pe o murătură, l-au antrenat apoi bine și a ieșit din el un jucător bun”.

Versiunea lui Dinu, publicată de ziar: „Nu puteam eu să fac blat, eu am fost martor la meci. Cine avea autoritate asupra jucătorilor putea face asta. Sunt convins că meciul cu Lazio a fost trântit. Coincidența face că a fost trântit de aceeași persoană care mi-a trântit mie meciul cu Benfica din 1999. Vali Năstase. În minutul 44 cu Benfica a dat pumnul și a fost eliminat, am pierdut calificarea. Am aflat apoi că un om din anturajul clubului și al jucătorilor s-a întâlnit în ziua meciului la hotelul Crowne Plaza cu Jupp Heynckes care era antrenorul lui Benfica”. Trimiterea este la Năstase și la penaltyul absurd comis de el, penalty transformat de Rocchi.

Mircea Rednic, antrenorul de atunci al lui Dinamo, spune și el, răspicat, că meciul a fost vândut: Lazio a plătit, spune el, 7,2 milioane pentru Radu Ștefan. 7,2 milioane sau 4,5 milioan, deja aici banii dansează și dispar în aer, dar să nu ne oprim la mărunțiș. Declarațiile sunt aici, între ghilimele, nu vrem să ne însușim munca colegilor de la București. Dar toate aceste detalii sunt anchetate de procurorii români, noi nu facem decât să anunțăm că există o investigație și să spunem că știrea este chiar și așa interesantă. Asta dacă nu cumva un caz de corupție în Champions League este mai puțin important decât frazele diplomatice si plicticoase spuse si auzite de sute de ori: cele zece finale care îl așteaptă pe Marchisio sau pe Ranocchia, mândrul purtător al banderolei de căpitan.

Ștucan, jurnalist de investigație, a sunat presa italiană dis de dimineață gândindu-se că le face o favoare colegilor de breaslă din Peninsulă. Nu voia nimic, el își făcuse treaba, însă de dragul meseriei s-a gândit să le transmită ce s-a întâmplat unor potențiali jurnaliști interesați. Cine știe, poate în viitor, dacă jurnaliștii italieni realizează o anchetă îl vor contacta primul pe Ștucan. Și aici începe piesa de teatru, poate chiar farsa, la care suntem martori. Costin l-a sunat pe un editor de sport de la un ziar politic important. Dar răspunsul a fost sec: „Nu, nu ne pasă”. De asemenea, a contactat un ziar de sport de primă mână. Răspunsul: „Nu pare cine știe ce, sunt fraze inventate”. O nouă încercare la un ziar național faimos. Răspunsul: „Sună-ne tu!”. Cum adică să te sun eu? Dacă vă aduceți bine aminte, românul deja v-a făcut o favoare sunându-vă el. După acest „sună-ne tu”, niciun semn de viață, pentru ca, probabil, pentru ei contează mai mult să vorbească despre cum se mișcă în apărare De Sciglio sau de ce nu a luat Totti Balonul de Aur pentru carieră. Câteva rânduri au apărut pe site-urile ziarelor, conform logicii obișnuite (știrile care apar pe site valorează mai puțin decât cele care apar în print), sau pe siteuri independente, dar în mare nu valorează (sau nu cred) nimic. E meritorie citarea făcută de Sky, deși e făcută într-un context în care brusc se vorbea despre jurnalism superficial. Cine nu e prieten cu jucătorii și cu cluburile de fotbal, acoperind știrile nedorite de aceștia, cum am văzut în cazul jucătorilor Romei care au mers într-un club de noapte din Moscova (n.red. – site-ul rusesc Sport.ru a scris că jucătorii romani, fără căpitanul Totti, au petrecut într-un club de striptease după meciul cu ȚSKA din Champions League) este așadar un jurnalist superficial.

Imaginați-vă tulburarea produsă lui Ștucan de blânzii noștri colegi jurnaliști: stăteau relaxați și liniștiți la birou, pregătind poate un nou articol despre marile meciuri care o așteaptă pe Lazio, despre modulul tactic al lui Pioli și despre primăvara care bate la ușă. Și cineva îi săcâie cu lucruri plictisitoare cum ar fi un meci cumpărat pentru Champions League. La naiba, au mii de lucruri pe cap, mult prea importante pentru a-și pierde timpul cu mărunțișuri. Cum altfel se poate numi faptul că un administrator delegat încă în funcție declară că propriul club, pe care încă îl reprezintă, a primit bani pentru a pierde un meci, amintindu-și până și suma? În redacțiile italiene, toți au luat niște grimase de deranj, comentând peiorativ entuziasmul unui jurnalist intoxicat cu maladia știrilor. „Ne lipsea ăsta care vine să ne deranjeze liniștea, să moară el și știrea lui!”.

Românul, unul care încă mai crede în ce face și în ce facem noi, la Indiscreto, ne-a sunat șocat: „Scuzați-mă, aș vrea să înțeleg de ce nu sunt interesați de un subiect important legat de o echipă italiană. Ce-mi scapă în toată povestea asta?”. Prietene, e greu să-ți explicăm, dar vom încerca: salariul merge, într-o conferință de presă un jucător a spus că va juca acolo unde-l va pune antrenorul și că s-a încercat sistemul 1-4-2-3-1. În plus, ești neînsurat, iar aici noi avem familii, tu duci o viață plină de excese din dorința de a afla știri, în timp ce ei se gândesc la tortellini cu sos de rosii proaspete pe care le gătește soția. Aceeași soție care seară întreabă: „Cum a fost ziua ta de muncă, dragul meu?” Cu siguranță, răspunsul a fost: „Aproape ok, desi unul a incercat sa ne distrugă ziua: un așa zis jurnalist avea o bombă de presă, dar ca de obicei ne-am prefăcut că nu s-a întâmplat nimic. Mai ai tortellini?”.