Comentariu | Steaua – Dinamo, văzut dintr-o altă perspectivă: „Omul și cultura ultras”

„Am ore de Steaua–Dinamo pe stadion mai mult decât ore de liceu și nu aș inversa trecutul ăsta nici 1 minut.” mărturisește Alexandru Banu în comentariul său. Astăzi, este marele derby, dar, mai mult ca orice, este confruntarea între suporteri, între emoție și comportament social.

Explicație titlu: umilința mondială pe care și-a luat-o campioana europeană Steaua București. Regina Europei și orice altă denumire împământenită stejărește, cu tulpină cât casa. Ă‚sta-i titlul, trecem la ora de toamnă. Un București cu ploicică pe weather.com, o Vamă expirată înainte de termen, concedii la final de stagiune și un dezinteres în aer pentru vilegiaturi sau altele. Așa începe a doua treime a lui August 2016. Și ce facem, dom”le, ce facem noi sâmbătă? Păi asta zic de la-nceput! Ieșim la aer pe la 7 și o ținem drept până dăm de cel mai frumos loc de pe Pământ azi de la 9. Acolo unde se joacă meci magic pe Arena Națională, cel „mai” derby by the book (2 echipe din același oraș). Sunt armatele și milițiile care s-au lovit cel mai mult de când e fotbalul în România, sunt religiile care au băgat oameni în mormânt de ciudă, dar și de extazul golului în plus. Și-a spart lumea tâmple si pușculițe pentru astea două echipe, a făcut pasiuni și a divorțat din cauza lor. A pierdut averi la pariuri și s-a îmbogățit spiritual. Steaua-Dinamo e celula de bază a prieteniei dintre doi oameni, adică bărbați. Înjuri, scuipi, te bați, te dai de pereți, te simți OM, adică bărbat. De la sudalmă la scatoalcă, de la tragedie la comedie (vezi ultimul exemplu ULTRA). E război pe bune și circ pe pâine, trebuie să fii acolo, să vii la București de oriunde ești. Pe net e 15, 40, 50, 75 sau 150 de lei scorul dacă ai VIP la număr.

Ok, sunt de acord că fotbalul s-a politichizat cu Gigei și Robertzei (pe care îi avem), a plecat în Vest pe sute de milioane (pe care nu le avem), iar consecință-ce să vezi, Doamne?! – e praf! Dar două echipe praf sunt egale, nu e Steaua – Man City, e un fel de Man United – Man City la solduri. Adică va fi bătălie în teren și în arenă, cu galbene și poate roșii, cu șuturi care bubuie, cu sex la distanță între galerii (pentru cine mai are galerie), cu bolerouri din palme, cu bannere semnate de copywriterii isteți ai stadioanelor, cu trei culori pregnante și agitate. Plus un arbitru cu o mamă pe care și-o dorește tot stadionul. Și poți să scuipi semințe și poți să bei cola și poți să bei bere fără alcool și poți să mănânci hotdog și poți să mănânci popcorn. Unde altundeva sâmbăta de azi 2016 de la 21.00 mai un meniu așa pompos? Și poți să scuipi fără motiv.

O să fie lume multă, vreau peste 50.000 și am motiv mai bun de mers decât ai avut tu la congresul PSD. Sfat: evită sectorul „baieti cu baggy pants și fete stilettoase”. Din păcate s-a umplut de d”astia, dar – norocul nostru – că ei sunt la VIP și că noi nu suntem VIP. Pentru noi ceilalți există atmosfera genialo-orgasmatronico – fantastică a unui Steaua-Dinamo pe viu.