Cluburile nu vor mai fi protejate de insolvență. Din 2018, marile datornice vor fi sancționate

Insolvența a fost barca de salvare pentru multe cluburi de fotbal din România. Unele au reușit să supraviețuiască, altele au ajuns până la urmă la faliment, cum a fost cazul Rapidului.

Cristian Iliescu, expert financiar la FRF și partener BDO, a explicat numai la Sports Business Academy de ce au apelat multe cluburi din România la insolvență și de ce, din 2018, grupările cu datorii vor fi sancționate.

„Insolvența este o stare care se caracterizează prin insuficiența fondurilor necesare achitării datoriilor scadente. Aceasta poate fi cerută de entitatea (clubul) în cauză sau de creditori. În insolvență, se încearcă redresarea financiară prin acoperirea cât mai mare a datoriilor către creditori, atunci când aceștia acceptă o astfel de variantă. Dacă acești creditori nu acceptă, entitatea intră în faliment, banii obținuți din realizarea activelor fiind împărțiți creditorilor”, explică Iliescu.

Unul dintre motivele intrării în insolvență a fost incapacitatea clubului respectiv de a onora plățile către angajați, cum a s-a întâmplat la Rapid, care avea contracte cu jucătorii pe 3-5 ani cu sume importante. Intrarea în insolvență s-a realizat atunci când finanțatorul nu a mai vrut sau nu a mai putut să pompeze în club fondurile necesare, însă, până la urmă, s-a ajuns tot la faliment.

Avantajele intrării în insolvență

Expertul FRF a punctat în exclusivitate la SBA care au fost până acum avantajele intrării în insolvență.

1. Marele avantaj a fost acela că grupărilor respective li se oferă o protecție față de creditori, care nu le mai pot executa, nu mai pot cere penalizări sau dobânzi. Datoriile la data intrării în insolvență se blochează și se stabilește un plan de eșalonare.

2. Un alt avantaj este acela că se reduce cuantumul datoriilor, la 10% sau 15%, cum au și făcut cluburile, dar numai prin acceptul majorității creditorilor, majoritate pe care au reușit cumva să o obțină. Au fost și cazuri când, după aprobarea unui plan de reorganizare, lucrurile au degenerat, cum e cazul Oțelului, dar, în general, s-a reușit diminuarea datoriilor (Rapid, CFR, Dinamo), pentru a se putea continua activitatea acestor societăți.

La insolvență, în prima fază se face o evaluare a activelor unei entități, deci se cunosc datoriile, creditorii cerând aceste creanțe. Această evaluare spune cât ar primi creditorii dacă gruparea ar intra în faliment. Astfel, prin planul de reorganizare propus de administratorul judiciar, se obțin mai mulți bani prin acceptarea insovenței decât s-ar obține prin intrarea în faliment. Așa se explică de ce până la urmă creditorii acceptă o diminuare a datoriilor, altfel ei nu ar mai lua nimic.

Creditorii sunt împărțiți în principiu în 5 categorii: statul, creditorii garantați (care au anumite garanții) – cu o anumită prioritate, angajații, creditorii chirografari așa numiți (o categorie largă, furnizori, etc., care nu sunt garantați), și cei dependenți, adică necesari pentru continuarea activității. Acestor categorii li se propun câte un nivel de realizare a creanțelor. Creditorilor garantați li se dă de regulă 100%, pentru că ei oricum ar primi prioritar banii dacă s-ar executa garanțiile, cu salariații se negociază, iar restul primesc între 0% și 15%, pentru că majoritatea compusă din aceste trei categorii decid planul de reorganizare.

Sumele care nu se plătesc nu pot fi recuperate nici după ieșirea din insolvență. Perioada de insolvență e de maxim trei ani, cu posibilitatea prelungirii de încă un an.

3. Un alt avantaj este că se pot denunța contractele de muncă și cele de prestări servicii. Deci și acesta a fost un scop al unor cluburi, când nu au mai putut plăti anumite datorii, au vrut să scape de plata unor salarii mari, chiar și după intrarea în insolvență. Există multe litigii, unele câștigate de jucători, altele pierdute.

Problema convențiilor de prestări servicii

Alte implicații sunt cele de natură fiscală, în legătură cu recalificarea convențiilor de prestări servicii. Cluburile încă le folosesc, fiind avantajoase, dar Fiscul le interzice și calculează retroactiv dobânzi și penalități. Asta s-a întâmplat la Gaz Metan, Oțelul și Dinamo.

Întrebarea care se pune este de ce LPF mai permite înregistrarea unor astfel de contracte? Pentru că în Legea Sportului și în Regulamentul Federației se spune că e voie să faci astfel de contracte de prestări servicii.

Dacă aceste contracte ar fi impozitate ca și un contract de muncă, atunci nu ar mai fi probleme. Iar unele cluburi chiar procedează așa. Probabil această formă de contract de prestări servicii e favorabilă atunci când îți propui să încetezi colaborarea cu un jucător, e mai ușor de realizat.

Dezavantajele insolvenței

Primul ar fi că UEFA restricționează aceste cluburi să participe în cupele europene. Dinamo e un exemplu, chiar dacă a ieșit din insolvență, regula e încă un an să nu participe. Apoi, pierderea credibilității față de principalii creditori din fotbal. În plus, lumea nu mai vine așa ușor să se angajeze la acel club, să finanțeze clubul sau să-i furnizeze servicii.

Alt dezavantaj este pierderea atractivității față de sponsori, care evită să își asocieze numele cu astfel de cluburi. N-a fost cazul cu Orange – Dinamo, dar, în general, imaginea unei astfel de grupări are de suferit.

Ce face FRF pentru prevenirea unor astfel de situații?

Răspunsul ni l-a dat Cristian Iliescu, în exclusivitate la Sports Business Aacdemy: „Avem niște prevederi noi în Regulamentul de Licențiere, care sunt legate de protejarea competiției, în principal, și am definit acest prag de rentabilitate ca diferență între veniturile relevante și cheltuielile relevante, având abateri maxime acceptabile. Astfel, cluburile care cheltuiesc mai mult decât veniturile și obțin un deficit cumulat pe 3 ani de 10 milioane de lei în primul și de 5 milioane în următorii vor fi sancționate. Anumite cheltuieli sunt favorizate, în sensul că nu se scad din veniturile relevante direcțiile de dezvoltare, cum sunt juniori, fotbal feminin, dezvoltarea comunității”.

E un pas înainte spre o normalizare a situației și o aliniere la cerințele UEFA. Din 2018, se vor calcula astfel de indicatori de rentabilitate, iar sancțiunile vor fi date din 2018-2019.

„Fotbalul are nevoie de finanțare, ne trebuie performanță, atractivitate pentru suporteri și facilități fiscale mai importante, iar dependența de finanțatori și de autorități locale e bine să fie evitată. Trebuie să avem un fotbal rentabil”, Cristian Iliescu, expert FRF și partener BDO