Dan Topolinschi este un nume care poate nu mai spune multe microbiștilor, dar fostul fundaș al lui Dinamo ascunde în spatele său o poveste impresionantă. ProSport s-a așezat la o discuție cu omul care, la 44 de ani, se luptă cu un destin crud, dar continuă să dribleze greutățile vieții.
La 18 ani debuta în Liga I, la Iași, unde-l avea președinte pe celebrul, încă de pe atunci, Vasile Ianul. La un an distanță, Steaua punea ochii pe el, dar nu prea-i convenea ideea, dinamovist fiind. Topolinschi povestește: „M-am dus la Ianul și i-am zis că eu vreau să mă duc la Dinamo, nu la Steaua”. Apoi, în vara lui 1985, la 19 ani, ajungea la echipa de suflet. Nu a stat decât un an și, ca mulți alții, regretă. „Dacă aveam mintea de pe acum, era altceva. Ajunsesem la Dinamo, eram titular în fața lui Stănescu, dar mi s-a urcat la cap. Mă vedeam mare și tare”, spune acum fostul fotbalist. Atletic și foarte decis, Topolinschi primise porecla „Măcelarul” din partea spectatorilor: „Eu zic că nu eram dur, jucam tare, la limită. Dacă am luat cartonașe roșii? Ohooo, destule!”.
Cariera ratată, apoi pușcărie
După doar un an în „Groapă”, e vândut la Victoria București, unde joacă până la Revoluție. De acolo, totul merge din rău în mai rău. Se retrage la 30 de ani și se stabilește în Călărași, acolo unde lucrează și în Poliție. În 2000 însă, este arestat pentru luare de mită și petrece aproape doi ani în pușcărie. „Pe nedrept, pentru că eu eram în concediu, nu am pus mâna pe nimic. Dar aveau nevoie de un țap ispășitor”, explică el. A plecat în Spania, a lucrat pe șantier, apoi s-a întors în România, unde a muncit pe unde a apucat. De un an și jumătate e îngrijitor al stadionului Dinamo, dar, cel mai interesant, conduce și mașinuța care transportă jucătorii accidentați în afara terenului. „Sincer, nu era datoria mea asta, cu mașinuța. Dar am cerut eu și îndatorirea asta. Știți de ce? Îmi place cum e pe teren, printre fotbaliști”, spune Topo mândru.
Risc de paralizie
Totuși, cel mai mare hop pe care fostul fundaș l-a trecut a venit cu două săptămâni înaintea Crăciunului. „Mi-au descoperit o hernie de disc în stadiu avansat și o deficiență la măduva spinării. Doctorii mi-au spus din start că sunt șanse mici să mai pot merge. Maxim 10%”, vine imediat explicația. S-a operat, iar acum pare că e bine, chiar dacă două luni se va chinui cu o proteză pentru gât. „Cred că, dacă nu eram sportiv, acum vorbeam din scaunul cu rotile. Cel mai mult m-am bucurat că în perioada asta am văzut că nu m-a uitat toată lumea”, continuă Topo povestea, care are și o cerință specială. „Scrieți, vă rog, că le mulțumesc unor persoane care m-au ajutat acum: Radu Viorel, Nicușor Vlad, «Bigică» Eftimescu și Nicolae Badea”.
Pleca pe jos de la stadion
Pentru Topolinschi, fiecare meci al lui Dinamo de pe teren propriu este o sărbătoare. „Chiar dacă nu mai e fotbalul ca pe vremea mea, iar spectatorii nu mai vin la stadion, eu iubesc clubul ăsta”, spune bărbatul de 44 de ani. Totuși, nu fiecare final de partidă îl prinde la fel de entuziast. Și nu e vorba de rezultat. „Eu stau în comuna Pantelimon, deci e ceva distanță. Uneori, se mai întâmplă să n-am bani de taxi, vreo 20 de lei, așa că o iau pe jos, bătrânește”, vine rapid explicația.
102 meciuri a jucat Topolinschi în Liga I pentru Poli Iași, Dinamo, Victoria, Sportul și FC Național
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER