"Atunci mi-am luat inima-n dinţi ca să-mi încerc norocul la radio". Răzvan Toma scrie despre doi lorzi ploieşteni ai sportului românesc

7 apr 2018 1369 afişări Liga 1
"Atunci mi-am luat inima-n dinţi ca să-mi încerc norocul la radio". Răzvan Toma scrie despre doi lorzi ploieşteni ai sportului românesc Dan Voicilă, unul dintre cei mai valoroşi oameni de radio. FOTO Răzvan TOMA

Ca de obicei, luna mea, aprilie, şi-a făcut apariţia însoţită de mai mult soare şi speranţe pe măsură, impunând astfel guvernul Primăverii. Startul l-a dat ziua păcălelilor, apoi, pe 5, au fost aniversările blondei de la ABBA, Agnetha Fältskog, şi a lui Marius Lăcătuş. Iar pe 7 a urmat un alt duo, acesta însă cu multe şi importante interconexiuni: ambii ploieşteni, ambii din lumea fotbalului, ambii petrolişti, ambii performând în activităţile lor, ambii nişte lorzi prin comportament şi atitudine. Este vorba de MIRCEA DRIDEA şi DAN VOICILĂ. E drept, îi despart doi ani, unul fiind născut în 1937, celălalt în 1939, element aproape insesizabil. Pe amândoi îi admir, îi preţuiesc şi mă bucur că sunt contemporan cu ei.

Se poate spune că primul i-a determinat meseria celui de-al doilea. Cu ocazia unui interviu pe care am avut plăcerea să i-l iau în urmă cu ceva timp lui Dan Voicilă, acesta mi-a explicat ce l-a îndemnat să vină la radio. „A fost un fel de provocare. La un meci Cipru – România (scor 1-5, la 03.12.1966), disputat la Nicosia, prietenul meu şi marele jucător Mircea Dridea a înscris două goluri. Dar, regretatul comentator Ion Moalfă Mureşan, din cauza spectatorilor care se ridicau în locul în care se afla plasat, nu a văzut marcatorii şi de aceea nu i-a pomenit. Nu mi s-a părut în regulă şi atunci mi-am luat inima în dinţi ca să îmi încerc norocul la radio. M-a ajutat concitadinul meu, scriitorul Ioan Grigorescu, pe-atunci om cu funcţie în radiodifuziune, care m-a pus să fac o cerere. Am ajuns pe mâinile celui care se ocupa de actualităţi, Mircea Manea, am dat câteva probe şi aşa s-a scris istorioara metamorfozei mele în om de radio”.

Prin miile sale de relatări, a avut ocazia şi totodată plăcerea să-l pomenească şi pe bunul său prieten, Dridea.

Mircea Dridea, la rându-i, a intrat pe porţile fotbalului la 15 ani, la Petrolul, după ce obţinuse categoria I la şah!

Absolvent de liceu la 17 ani, cu media generală 10, a absolvit cu brio Institutul de Petrolul, Gaze şi Geologie, obţinând la 22 de ani diploma de inginer. Cu trei ani în urmă, debutase pe prima scenă a fotbalului, la 23.09.1956 (meciul Locomotiva Bucureşti – Energia Ploieşti 1-2). Întreaga sa carieră de fotbalist a fost legată numai de clubul fanion al Ploieştiului, cu care a câştigat 3 titluri şi o cupă, trăind cele mai grandioase momente ale acestuia. Îmi povestea regretatul Mihai V. Ionescu, ziaristul nu portarul, tot ploieştean şi el, că îl uimea ardoarea cu care juca împotriva CCA. De fapt, el evolua cu zel în mai toate partidele, fiind un fotbalist extraordinar, însă uimirea lui la meciurile cu echipa militară provenea de la faptul că socrul lui Dridea, regretatul Gheorghe Popescu I care fusese jucător la această echipă iar apoi devenise şi antrenor, şi om cu funcţie importantă în club. Pentru Mircea Dridea însă cel mai important lucru din viaţa sa a fost mereu acela de a-şi face datoria.

Şi asta cu atât mai mult, cu cât era vorba despre Petrolul Ploieşti. Echipă pe care prin acţiunile sale avea să o şi reînvie din groapă, că tot suntem în preajma celei mai mari Sărbători a noastre, a creştinilor.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.