Pe 15 mai, adică în ziua în care România ar trebui să iasă din starea de urgență, atacantul Andrei Cristea, unul dintre cei mai iubiți fotbaliști din istoria fotbalului ieșean, va împlini 36 de ani.
O vârstă poate prea înaintată pentru mulți alți jucători, dar nu și pentru Andrei. Golgeterul în activitate al Ligii I, cu 105 reușite la activ, se simte bine și încă nu se gândește la retragere. Spune că vrea să mai joace încă un sezon, după care se va gândi la o carieră în administrație. Unde? La clubul la care s-a simțit cel mai bine în cariera sa, Politehnica Iași.
„Mi-aș dori să mai joc încă un sezon, dar rămâne de văzut ce se va întâmpla în cele 12 etape rămase. Să vedem cum ne vom organiza, rămâne de văzut ce vrea clubul de la mine. Voi analiza foarte bine după ce se va termina acest sezon și voi trage o concluzie bună pentru ambele părți. Mi s-a propus de mai multe ori să rămân la Iași, le mulțumesc că au apreciat ce am făcut la această echipă. Mai am de jucat puțin, mă simt foarte bine în această postură, vin cu plăcere la antrenament, mă simt încă motivat și îmi doresc să mai dau goluri pentru Poli Iași. Când nu voi mai simți asta, voi accepta un post în conducerea clubului”, a declarat Andrei Cristea într-o emisiune online pe pagina de socializare a clubului ieșean.
Andrei speră să-și încheie cariera de fotbalist cu o finală de Cupa României, de care ieșenii sunt foarte aproape: „Îmi doresc să-mi închei cariera la Iași, pentru că este clubul la care m-am simțit cel mai bine. Cea mai frumoasă perioadă din cariera unui fotbalist este cea activă, de aceea îmi doresc să o prelungesc cât se poate de mult. Cel mai important lucru este că mă simt foarte bine fizic și am plăcere de a juca în continuare. Ar fi frumos să jucăm o finală de Cupa României, am intra în istoria clubului. După ce am jucat în play-off, să prinzi o semifinală și apoi o finală ar fi ca o încununare a tot ce s-a întâmplat bine la această echipă atât pentru mine, cât și pentru club, suporteri. Ar fi frumos să ne amintim peste ani de o mare performanță. Poli Iași este locul unde m-am simțit cel mai bine în toată cariera mea”.
Golgeterul în activitate al Ligi I și al istoriei recente a clubului din Copou admite că dubla cu Valencia rămâne momentul de referință al carierei sale. ”A fost un moment unic. Este cel mai important moment al carierei mele, cel mai important meci din viața mea. A fost o victorie enormă pentru fotbalul românesc, prima mare victorie după Revoluție.Valencia era în acel moment echipa anului 2004 și calificarea noastră a deschis drumul către viitoare noi succese cum a fost și semifinala cu Middlesbrough, apoi o calificare în Liga Campionilor. Mă bucur că am pus și eu umărul la o creștere a nivelului fotbalului românsc. Punctul culminant al carierei mele a fost meciul cu Valencia. A avut un impact atât de mare asupra mea și a fotbalului românesc, încât și acum după 15 ani reușim să vorbim despre acest meci”, a mai spus Cristea, care s-a referit și la Steaua pe care o consideră cea ”adevărată”: ”Pentru mine una singură este Steaua, cea a domnului Gigi Becali. Dânsul este de apreciat pentru ceeea a făcut în fotbalul românesc, ne-a ținut oarecum în viață prin transferuri, prin banii pe care i-a reinvestit veniți din cupele europene și vânzările de jucători. Trebuie să-l respectăm și să-l apreciem”.
Andrei Cristea nu regretă că a decis să meargă la Craiova anul trecut și consideră perioada petrecută în Bănie ca fiind una foarte plăcută. „A fost o experiență foarte plăcută. Știam ce înseamnă un club mare, pentru că anterior jucasem la Steaua, la Dinamo, chiar și Timișoara, într-o perioadă cu investiții mari. Știam ce mă așteaptă, a fost o concurență foarte mare. Am jucat într-un oraș care trăiește pentru fotbal. M-am simțit foarte bine, m-au primit foarte bine acolo și sunt mândru că am reușit să joc pentru o echipă atât de mare”.
Golgeterul lui Poli Iași ar prefera să aibă o perioadă mai lungă de reacomodare la efort după ieșirea din carantină și să joace din trei în trei zile. ”Este foarte greu de spus, pentru că nu știm în ce stadiu se află pandemia. Dar cert este că dacă vom începe după 15 mai, asta înseamnă să avem două luni și ceva de pauză, e foarte greu pentru un fotbalist de performanță. Ai avea nevoie de minim patru săptămâni de pregătire, două nu cred că este posibil. Din propria experiență, după atâția ani de carieră, vă pot spune că prefer să am o perioadă de pregătire mai lungă, de 4-5-6 săptămâni și să reușim să jucăm din trei în trei zile, decât să am o perioadă de pregătire de 15-20 de zile și să joc odată pe săptămână. Perioada de reacomodare e foarte importantă pentru noi, nu trebuie neglijat acest lucru”, a msi spus atacantul lui Poli Iași, care nu a uitat de momentele petrecute în Copou în anii în care echipa era pregătită de Ionuț Popa sau Cristiano Bergodi: ”Îmi aduc aminte cu plăcere de acele salvări miraculoase de la retrogradare alături de Ionuț Popa, de Cristiano Bergodi, cu un Ionuț Bâlbă, cu Adi Ilie, Pecknik, Bersnjak, Radu Ciobanu, Onuț, Pleșca, Brăneț, unul dintre ce mai buni portari din fotbalul românesc. M-am simțit extraordinar la Iași de câte ori ne-am salvat de la retrogradare”.
Atacantul de 36 de ani a povestit pe site-ul clubului ieșean ce și-a cumpărat cu primii bani obținuți din fotbal. ”Primii bani din fotbal i-am câștigat când am fost convocat la naționala de juniori. Am primit o diurnă, am stat vreo 2-3 săpămâni în Israel cred și abia am reușit să-mi iau un parfum. A fost un moment extraordinar pentru mine, o bucurie imensă, apoi la 16 ani și jumătate am semnat cu FCM Bacău și lucrurile au fost din ce în ce mai bune. Îmi puteam permite o pereche de ghete, o mașină apoi și tot așa…”.
Idolul tribunelor din Copou s-a întors în timp și a rememorat clipele petrecute la Iași, la un turneu în sală, pe când avea 10-11 ani. A ieșit golgeter la un turneu pentru copii, iar acela a fost momentul care i-a determinat pe părinții săi să creadă că Andrei poate ajunge un mare fotbalist: ”Părinții mei nu au fost foarte convinși de posibilitatea ca eu să îmbrățișez această carieră. Tatăl meu își dorea foarte mult ca eu să continui cu matematica, eram foarte bun la matematică. Chiar mergeam la Olimpiade în liceu. Fiind în echipa școlii, am avut un turneu la Iași, la Sala Polivalentă, iar eu am ieșit golgeterul turneului, cu echipa din Bacău. Am dat 9 goluri în 4 meciuri. Le-am spus părinților când am ajuns acasă, iar atunci ei nu s-au mai împotrivit și au fost convinși că trebuie să încep o carieră de fotbalist. Aveam 10-11 ani atunci. Dumnezeu m-a ajutat, am fost sănătos și am reușit să fac lucruri frumase în cariera mea”.
Atacantul băcăuan nu uită de unde a plecat și i-a amintit pe antrenorii cu care a lucrat la juniori. ”Nu aș vrea să uit de antrenorii de la juniori, care mi-au transmis o stare de bucurie, trăiam pentru fotbal. Dormeam cu mingea în brațe, îmi puneam apărătorile. Am avut plăcerea să lucrez cu domnul Lulu Avram, Dumnezeu să-l odihnească, cu Marian Ciudin, cu domnul Petrovici, apoi cu Ghiță Poenaru la FCM Bacău. Au mai fost Mircea Rednic, la FCM Bacău, Ilie Dumitrescu, Ionuț Lupescu. A fost o generație frumoasă la Bacău, cu Radu Ciobanu, Cătălin Cursaru, Ciocoiu, Florin Prunea, Iulian Miu, am avut fotbaliști foarte mari de la care am furat câte puțin”, rememorează Andrei Cristea.
Andrei Cristea are 105 goluri marcate pe prima scenă a fotbalului românesc și l-ar putea depăși încă din acest sezon pe Sorin Cârțu, autor a 107 goluri în Liga I. Iar dacă va mai juca un sezon are toate șansele să-l întreacă și pe legendarul Dobrin. ”Acum am 105 goluri, din ce știu Sorin Cârțu ar avea 107, Dobrin 111. Mi-aș dori să joc și să mă ridic la nivelul acestor legende ale fotbalului românesc”, a puncat Cristea, care este și golgeterul istoriei recente a Politehnicii, cu 50 de goluri.
Andrei Cristea despre…
Echipa sa de suflet: ”Echipa de suflet nu poate fi decât Poli Iași, chiar dacă am jucat la echipe iubite ca Steaua, cu 50.000 de spectatori, cum a fost la meciul cu Rapid, sau la Craiova, unde jucam cu casa închisă, iar la Dinamo la fel. Căldura și atașamentul pe care le am față de Iași nu pot fi înlocuite cu nimic”.
Fotbalul băcăuan: ”Regret ce se întâmpă la Bacău, a fost o echipă frumoasă acolo, respectată, care tindea către cupele europene, dar după moartea domnului Sechelariu lucrurile au dispărut complet”.
Echipele la care a visat să joace: ”Mi-am dorit să joc la cele mai mari echipe din fotbalul românesc și am reușit. La echipa națională am fost, de asemenea. Copil fiind, am visat la Milan și FC Barcelona, ca orice copil de 8-9 ani. A fost un vis care mă motiva să ajung fotbalist. Și le recomand tuturor copiilor sî viseze cât mai sus. Mă bucur că visele au fost ajutate și de părinții mei”.
Cel mai valoros fotbalist alături de care a jucat: ”Hakan Calhanoglu. Era un copil de 17 ani care mă ruga să-l duc acasă, în perioada în care jucam la Karlsruhe, în Germania. Era un tânăr talent, îl duceam acasă. Dar după 20 de minute îmi dădeam seama că era Hagi cu piciorul drept, un talent incredibil. Acum joacă la Milan”.
Pasiunea sa: ”Pescuitul este pasiunea mea, deprinsă de la antrenorul cu portarii Benone Dohot. Cel mai mare pește prins a fost o știucă de vreo 7-8 kilograme. Mă relaxează să stau pe baltă”.
Cei mai buni jucători străini alături de care a jucat la Poli Iași: ”Mi-au plăcut foarte mult Bersnjak, Pecknik, Montiel, Dylan Flores”.
Cei mai buni atacanți cu care a jucat: ”Îmi aduc aminte cu plăcere de Ionuț Bâlbă, am făcut un cuplu foarte bun cu el. Îmi aduc aminte de Bojan Golubovic, cu care m-am simțit foarte bine. Eram complementari. El sărea la cap, eu plecam pe spații, îl aveam și pe Luky Bole, un jucător foarte creativ, mai era Țigănașu care centra foarte bine. Mă bucur că am jucat și alături de Dylan Flores, mi-a făcut plăcere să joc alături de ei”.
Golul pe care ar vrea să-l retrăiască: ”Mi-e greu să aleg, au fost multe goluri importante. Orice gol te face să te simți împlinit. Îmi amintesc de un meci cu FC Argeș, în 2008. Era 0-0 la pauză și nea Popică (n.r. Ionuț Popa) nu a mai intrat în vestiar, s-a dus la tribuna B. Ne-a spus să facem noi ce trebuie să face. Și am bătut cu 4-0 pe FC Argeș, două goluri eu, două Bâlbă. A fost o descătușare enormă pentru noi, într-un moment foarte greu. Apoi golul cu Steaua, din play-off, cu Rapid, în Cupa României. Și golul de 1-0 cu Dinamo, prima noastră victorie din acest an în campionat”.
Dinamo sau Steaua? ”Poli Iași!”
Cele mai frumoase momente alături de Poli: ”Calificarea în play-off, golul din cupele europene cu Poli Iași, victoria cu Steaua din play-off, golul 100 pe care l-am înscris în prima ligă”.
Cea mai frumoasă atmosferă pe un stadion: ”Sferturile de finală cu Rapid. Cu 7-8 ore inainte de meci suporterii erau pe stadionul Lia Manoliu”.
(Narcis POHOAȚĂ)
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER