Antrenorul Viorel Hizo s-a retras, dar povestirile lui, cu siguranță, vor rămâne. Ajuns la o vârstă respectabilă, 67 de ani, tehnicianul a acumulat o experiență de peste 30 de ani în fotbalul românesc, astfel că deține amintiri interesante despre personalitățile pe care le-a întâlnit și cu care a lucrat, de la Nicu Ceaușescu până la Dănuț Lupu.
Ca antrenor a contabilizat 40 de meciuri internaționale și niciodată n-a fost învins pe teren propriu (excepție cel cu PSG, la masa verde, când Copos a stins nocturna), deși a avut adversari celebri. L-a învins pe Mircea Lucescu de două ori (când „Il Luce” antrena pe Dinamo și pe Rapid), pe Cornel Dinu o dată, n-a pierdut în dubla manșă când l-a confruntat pe Carlo Ancelotti, i-a smuls o victorie în Giulești și celebrului Jupp Heynckes, iar într-un amical în Cipru l-a învins cu Rapid pe legendarul Valeri Lobanovski. Are și un mare regret, că s-a întors în 1995 la Rapid și că nu a câștigat niciodată un campionat sau o Cupă a României, de fiecare dată aceste șanse fiindu-i răpite de un singur om. Copos. Rămâne cu un singur titlu de campion, cel obținut cu Dinamo, în 1992, ca secund al lui Halagian. I s-a cerut vreodată să facă blat? Da, mai jos aflați dacă a acceptat sau nu.
Povestea carierei lui Viorel Hizo e spusă chiar de el, în cele ce urmează, poveste care a început să fie derulată după un scurt intro, de fapt o amintire comună antrenor-reporter a meciului retur din Intertoto dintre Juventus și Ceahlăul. Tehnicianul știe și acum pe de rost primul „11″ pe care l-a folosit atunci Ancelotti (Van der Sar – Ciro Ferrara, Iuliano, Mirkovic, Zambrotta – Oliseh,Tacchinardi, Davids – Amoruso, Kovacevic, T. Henry)
Domnule Hizo, haideți să ne întoarcem în timp, la începuturile carierei dumneavoastră. Cum ați ajuns antrenor?
Lucram la Cisnădie (n.r. fabrica de textile), mă ocupam de export și fabrica avea echipă de fotbal atunci, era 1975. În afara programului, nouă ani m-am ocupat de această formație, am cunoscut oameni din fotbal și în 1984 am fost adus la Inter Sibiu, unde am rămas până în 1991. Am fost secundul lui Bondrea, al lui nea Titi Ardeleanu, dar și principal în două perioade.
INFO: Cu Inter Sibiu, Hizo a câștigat Cupa Balcanică în 1991
„Dinamo mă solicitase în 91 pentru că terminasem pe locul patru cu Sibiu, ajunsesem într-o semifinală a Cupei României și aveam nouă jucători la loturile naționale” Viorel Hizo
Nicu Ceaușescu era șeful echipei?
El a venit când noi deja aproape că eram promovați din B în A, aveam câteva puncte avans față de Petroșani, deci nu ne-a ajutat el.
„Nicușor Ceaușescu turba când jucam cu Steaua și Dinamo”
Cu ceva tot v-a ajutat…
Da, cu transferuri. Să luăm fotbaliști buni, fără să plătim. Când a venit la echipă a spus: „Să nu vă imaginați că o să vă câștig eu meciurile. Vă pot ajuta însă să faceți o echipă, să nu ne facem de râs în Divizia A. Și mai vreau ceva. M-ați face cel mai fericit dacă ați bate pe Steaua și Dinamo, dar și pe FC Olt”, ne-a transmis el. Și ne-a adus fotbaliști buni, Jurcă și Radu II de la FC Argeș, Mihai Zamfir și Laurențiu de la FC Olt, Mitică Bolborea și Cezar Zamfir de la Național. Și am început să batem pe Dinamo, pe FC Olt. Țin minte că la FC Olt era Cornel Dinu antrenor și Tică Dănilescu președinte. 5-0 le-am dat.
Și pe Dinamo când ați învins-o?
Imediat după Revoluție, în 1990, la prima lor deplasare. Deci la Sibiu, 1-0, gol Majearu. Echipă fantastică avea Dinamo! Mircea Lucescu era pe bancă. Nimeni nu se aștepta să-i batem.
Cum era Nicu Ceaușescu după meci?
Era turbat când jucam contra Stelei sau a lui Dinamo. Uite, după meciul ăla cu FC Olt, când le-am dat 5-0, era foarte fericit. Să știi că nu intra în vestiar, nu vorbea cu jucătorii, decât cu noi care ne ocupam de echipă. Era mai rezervat așa… Sibienii l-au iubit mult, chiar dacă probabil ai auzit atâtea povești despre el. Uite, în timpul Revoluției de la București, el se plimba pe stradă în centrul Sibiului, printre oameni, cu mâinile în buzunar. Cea mai mare greșeală a făcut că a plecat din oraș. Dar tot ajungeau la el… O fi făcut el multe prostii, dar a fost mic copil pe lângă ce fac azi alte beizadele.
Și în 1991 ați ajuns la Dinamo, secundul lui Halagian.
Da, am câștigat titlul în acel sezon, alături de Armeanul, un antrenor excepțional, care avea ochi pentru jucători, care știa să țină în mână echipa, de multe ori și conducerea unui club. Când spunea Armeanul că unul va deveni fotbalist, așa se întâmpla. Am luat titlul fără nicio înfrângere.
Și fără niciun blat?
Îți spun cu mâna pe inimă că a fost curat, sută la sută! Era prea mare diferența dintre noi și ceilalți. Echipa juca bine de tot. Din păcate, la câteva luni după ce s-a luat titlul, Halagian a trebuit să plece și eu l-am urmat. Au existat discuții cu conducerea, începuseră să ne vândă jucătorii mai buni.
Halagian și Hizo, în sezonul 1991-1992, când au cucerit titlul cu Dinamo, fără să înregistreze vreo înfrângere
„Îi respect enorm pe Halagian și pe regretatul nea Titi Ardeleanu, niciodată nu m-au făcut să mă simt că aș fi doar un secund” Viorel Hizo
„Ianul era un vizionar. A avut mulți bani la Dinamo, dar a murit sărac”
În conducere era Ianul. Ce părere aveți despre el?
În 1991 avea ideile pe care unii au început să le aibă prin 2005-2006. Era un vizionar, știa unde trebuie să ajungă fotbalul. Desigur nu toate ideile lui erau bune. A făcut și greșeli, pentru că altfel nu se curăța. A avut dreptate când susținea ca fotbaliștii să aibă contracte, să existe condiții de performanță la echipă, infrastructură. Ianul a fost la Dinamo într-o perioadă în care erau foarte mulți bani, iar el a murit sărac.
După Dinamo, în 1993, v-ați întors pentru câteva luni la Inter Sibiu și apoi a urmat Rapid. Cum l-ați cunoscut pe George Copos?
Nu auzisem de el, nu îl știam nici cum arată. M-a sunat Pascu (n.r. Mircea Pascu, fost președinte la Rapid) să îmi zică de ofertă. Am venit în București și l-am cunoscut pe Copos. A fost un an extraordinar, am preluat echipa de pe penultimul loc, avea cinci puncte, și am terminat cu Rapid pe locul 4. Am jucat apoi în Cupa UEFA.
„Copos nu se pricepea la fotbal. El a stins nocturna cu PSG!”
De cinci ori ați antrenat pe Rapid, deși cam de fiecare dată ați plecat cu scandal. De ce ați revenit și până la urmă, Copos se pricepea sau nu la fotbal?
George nu se pricepea, s-a văzut… Îi port un respect pentru că într-un anumit moment foarte greu al vieții mele m-a ajutat foarte mult și știi despre ce e vorba (n.r. se spune că fostul patron al Rapidului i-a salvat soția de la moarte, într-un caz de ordin medical), nu vreau să dezvolt subiectul. De aceea am revenit de fiecare dată. Dacă e să vorbesc strict profesional, am regretul că el putea să mă ajute să câștig cel puțin un titlu național și două cupe ale României. La ediția din 94-95 el m-a scos din competiție, după ce eliminasem Steaua cu 4-1! M-a dat afară că am pierdut apoi un meci din campionat, unul fără importanță. S-a pierdut finala aia cu Petrolul. Apoi, în 2001-2002 meritam să luăm campionatul, dar el a făcut o serie de greșeli. Cu PSG a stins nocturna, apoi la un meci din campionat, la Brașov, când eram pe primul loc, el a retras echipa de pe teren. Corpodean nu ne acordase un penalty clar ca lumina zilei. Era penibil, eu îi împingeam pe jucători să rămână pe teren, el coborâse și le zicea să iasă. Ne-am dus în cap atunci, au urmat trei înfrângeri, am pierdut titlul. Dar tot atunci am calificat echipa în finala Cupei României. Cu 12 zile înainte de finală, m-a dat afară. Jucam cu trofeul pe masă, contra lui Dinamo, cărora le eram superiori atunci. Toate acestea mi-au lăsat un gust amar. Copos a fost un om foarte ușor de influențat, avea pe cineva în care a crezut orbește și a pierdut pe mâna lui. Nu vreau să-i dau numele.
„Se putea lucra ușor cu Lupu pentru că el a iubit fotbalul, a avut o pasiune fantastică pentru acest joc” Viorel Hizo
În 1994, Hizo l-a învins pe Jupp Heynckes, care atunci antrena pe Eintracht. Din păcate, în meciul retur, rapidiștii au pierdut cu 5-0. „Ambii fundași centrali Matei și Iovan erau accidentați, nu am putut să-i folosesc, Chiriță a avut-o o bară la 0-0, iar Vlădoiu a ratat un penalty”, își amintește tehnicianul român despre „coșmarul” din Germania
La Rapid l-ați adus pe Lupu, după experiența nefericită de afară. Cum s-a întâmplat?
Nu numai pe el, pe Stelea, pe Vlădoiu, tot eu i-am adus. Cu Lupu am avut o discuție de față cu Copos și frații Becali. I-am zis, Dane, vreau să te iau, dar la mine trebuie să muncești, să joci pentru echipă, nu pentru tine, să tragi la antrenamente, să te pregătești și să ajungi iar la echipa națională. Când am zis de națională, toți se uitau la mine ca la un nebun. Lupu era gras, avea 86 de kilograme. Toți îmi ziceau să nu mă încurc cu el. La primul joc, Pascu a venit la ședința tehnică să vadă dacă Lupu e titular. Nu era. Mă gândeam că nu e corect nici față de echipă, dar am vrut să evit și un eventual incident dacă el nu confirma din prima. Când a auzit Copos, a făcut o criză de nervi. Meciul începuse prost, Craioveanu deschisese scorul și simțeam ca un sloi de gheață care mi se prelinge pe șira spinării. Auzeam vocile care spuneau că o să regret dacă îl iau pe Lupu. Dar în repriza a doua, la scorul de 2-1, l-am introdus și el a făcut faza de la golul trei. L-am titularizat numai atunci când a fost pregătit și el nu mi-a înșelat așteptările. Ajunsese iar și la națională.
„Poate o să vă mire, dar Lupu și Vlădoiu sunt doi dintre jucătorii cei mai disciplinați pe care i-am avut. Am lucrat mereu bine cu fotbaliștii care aveau personalitate” Viorel Hizo
Ați fost dat afară de la Rapid și 1995 ați ajuns la Național. Dar tot în același an v-ați întors la Rapid. Cum?
E cel mai mare regret din carieră! Am făcut cea mai mare greșeală că m-am întors atunci la Rapid. Formasem o echipă interesantă la FC Național, îl adusesem pe Radu Niculescu de la Craiova… În plus, clubul nu avea președinte și la o terasă de bloc, eu cu Vlad Soare am decis că Gino Iorgulescu e cel mai potrivit să ocupe această funcție. Și așa a fost. La Rapid m-am întors la insistențele lui Taban și Nelu Moraru, doi oameni importanți de la grupul Ana. Dar, a fost o greșeală, n-am stat decât câteva luni. Iar au fost discuții, iar am plecat.
Radu Niculescu a fost ca un meteorit în fotbalul românesc. Ce credeți că s-a întâmplat cu el?
Nu știu să îmi explic. Ne întâlnim și acum prin Sibiu. L-am promovat la Inter când avea 16 ani. Radu rămâne un jucător de care mă leagă foarte multe. Am ținut mult la el pentru că eu l-am crescut. Și l-am crescut frumos din punct de vedere fotbalistic. Ce s-a întâmplat apoi…
Ceahlăul e o altă echipă pe care ați pregătit-o în mai multe rânduri. Ce amintiri aveți?
Se spunea despre Ceahlăul că face parte din Cooperativă. În 1998-1999 am dat de jucători foarte uniți, o echipă care a ajuns să creadă în ea, mai ales după acea dublă din Intertoto, cu Juventus, 1-1 la Piatra Neamț și 0-0 în Italia. Am terminat pe locul patru în anul următor, cea mai bună performanță din istoria clubului. Bătusem și pe Steaua și pe Dinamo. Ovidiu Marc avea o valoare mult peste echipa în care juca.
În 1999, Hizo a terminat neînvins „dubla” cu Juventusul lui Ancelotti. Tehnicianul român i-a făcut cadou o iconiță italianului, în semn de apreciere
„Nici mie nu îmi plăcea când mă vedeam la televizor cum urlam pe margine. Dar ăsta sunt eu, ce să fac?” Viorel Hizo
504 meciuri are Hizo ca antrenor principal în Liga 1, și într-un clasament all-time, e pe locul 4 după Halagian, Ilie Oană și Nicolae Dumitru „Nicușor”
Nu vi s-a cerut să intrați în jocuri de culise?
Nu am fost implicat niciodată, nu s-a discutat despre Viorel Hizo vizavi de acest aspect, blat. Recunosc că a fost greu să mă feresc, am dus lupte mari cu multă lume. Unii chiar din FRF sau LPF. Nu îmi convenea să mă dau la o parte. Ceahlăul crescuse, eram la un moment dat pe locul trei. Au fost momente când un foarte mare conducător mi-a spus: „vezi că arbitrează unul X și nu vei câștiga, mai bine ne dai meciul!”. I-am zis că poate să arbitreze și el și încă cineva care mai era de față, că tot câștig. Și așa a fost. Astea sunt lucruri care mă înrăiesc.
Mulți nu cred că își mai aduc aminte, dar ați antrenat și în China. A fost o aventură?
Mai degrabă două perioade. Una buna, una rea. Ajunsesem pe locul cinci cu Chongqing Lifan, nu aveam nicio înfrângere și s-a anulat campionatul din cauză că se juca la pariuri, dar nu pe teritoriu Chinei, ci în insule și Hong Kong. Echipa lui Dan Alexa a fost una dintre cele implicate că a ieșit scandal după ce s-a retras de pe teren, la un meci. A fost cutremur. Președinți arestați, șefii Federației schimbați. Au anulat un campionatul în curs și apoi pe următorul. Când s-a reluat, nu am mai reușit să câștigăm niciun meci. Toată lumea era deja în vacanță.
„Campionatul luat de Oțelul nu a fost câștigat pe teren!”
Vaslui e o bornă importantă în cariera dumneavoastră. Ați fi putut lua titlul cu această echipă?
În perioada 2010-2013 am avut o echipă fantastică. Trei ani a fost cea mai bună formație din campionat și pot să mă confrunt cu oricine, pe cifre, pe statistică, orice. Am luat echipa în 2010, după Lopez Caro, și în cele 25 de etape cât am fost eu, cu punctele câștigate ar fi trebuit să fim pe primul loc, la două puncte în fața Oțelului. Dar la cum s-a câștigat acel campionat ar trebui să dea explicații foarte mulți oameni. În orice caz, nu s-a câștigat pe teren! A fost circ! La Vaslui am avut o echipă aproape perfectă. În 2013 am zis stop, gata, îmi ajunge, nu mai vreau să antrenez.
Cum ați realizat asta?
A fost un moment când am ajuns acasă și i-am văzut pe cei patru nepoți ai mei. Mă uitam la ei cum au crescut, fără să simt că sunt lângă ei. Cu meseria asta nici nu îmi mai vedeam familia.
Dar ultima echipă antrenată a fost Ceahlăul, de ce?
M-a rugat Gheorghe Ștefan, nu puteam să-l refuz, e prietenul meu. S-a vorbit mult despre el, că face parte din Cooperativă, dar nu mereu justificat. De când a promovat ultima oară în Liga 1, Gigi Ștefan e total schimbat, nici nu accepta să vorbească cu vreun arbitru, s-a modernizat și a evoluat odată cu fotbalul.
„Lui Gâlcă nu-i va fi ușor la Steaua pentru că totul se raportează la ce a făcut Reghecampf. Deja văd că e criticat. E tânăr, va crește, vine din Spania, dintr-un fotbal care a dominat fotbalul european și chiar mondial” Viorel Hizo
Va începe un nou campionat, cum va fi?
Nu mai există echipele de altă dată, nici măcar Dinamo nu mai e ce a fost. Nivelul e foarte slab, s-a văzut și în sezonul trecut, când în afară de Steaua, Astra și Petrolul, celelalte n-au contat. Diferență mare, ce mai! Nici acum nu va fi altfel. Păi, dacă aduci jucători cu salarii lunare de câte 3.000 de euro, de atâția bani vor juca. Când eram la Vaslui, l-am sunat o dată pe impresarul Lucian Marinescu. I-am zis să îmi aducă un mijlocaș de acoperire, care să dea cu capul, să aibă și o tehnică bună, dar m-a întrebat ce salariu i se va da. I-am zis să discute cu patronul. Peste câteva săptămâni am pus mâna pe telefon și i-am zis. „Păi bine mă, Luciane, tu mă iei la mișto? Mi-ai trimis gloaba aia?”. La care el îmi zice: „Păi dacă salariul oferit era de 3.000 de euro pe lună, asta am adus. Dacă mi se zicea de 10.000 de euro pe lună aduceam unul care să își merite banii și tot așa”. Avea dreptate! Îmi cumpăr trabant, dar vreau să meargă precum Mercedes.
Idei pentru FRF și nu numai
Aflat acasă la Sibiu, Viorel Hizo urmărește atent ceea ce se întâmplă în fotbal și se ia cu mâinile de cap când vede că lucrurile nu merg deloc într-o direcție bună. „Nu e numai vina cluburilor pentru tot ceea ce se întâmplă. Nu avem legislație vizavi de sponsorizări, nu avem o viziune unde vrem să ajungem cu fotbalul. Uite, la U17 a plecat Gâlcă, dar trebuia să preia munca lui cineva care cunoaște lotul, să existe o continuitate. Nu există o viziune unitară. Joacă Pițurcă într-un anumit mod la prima reprezentativă, atunci la toate loturile de juniori să se lucreze la fel. Nu există un contract cadru pentru antrenori, să se specifice că la Liga 1 salariul minim e atât… Avem antrenori în Liga 1 care câștigă o mie de euro pe lună, unii sunt plătiți pe convenții civile, alții pe contracte de publicitate. Avem atâția cu licență Pro, vreo 120, păi au loc toți în Liga 1? De ce nu există obligativitatea și în Liga 2, ce are dacă și acolo se cere licența Pro, strică?”, a încheiat Hizo.
Echipele antrenate de Viorel Hizo în Divizia A
1989-90: FC Inter
1990-91: FC Inter
1992-93: FC Inter
1993-94: FC Inter
1993-94: Rapid
1994-95: Rapid
1994-95: FC Național
1995-96: Rapid
1995-96: FC Brașov
1996-97: FC Brașov
1997-98: Dinamo
1998-99: Ceahlăul
1999-00: Ceahlăul
2001-02: Rapid
2002-03: Farul
2002-03: Ceahlăul
2003-04: Ceahlăul
2003-04: Rapid
2005-06: Pandurii
2006-07: SC Vaslui
2007-08: Ceahlăul
2008-09: SC Vaslui
2008-09: Rapid
2009-10: Rapid
2010-11: SC Vaslui
2011-12: SC Vaslui
2012-13: SC Vaslui
2012-13: Ceahlăul
Meciurile internaționale susținute de echipele lui Viorel Hizo pe teren propriu, în cupele europene
23.08.1994: Rapid – La Valletta FC 1-1
13.09.1994: Rapid – R Charleroi SC 2-0
19.10.1994: Rapid – Eintracht Frankfurt/Main 2-1
23.08.2001: Rapid – Atlantas Klaipeda 8-0
25.09.2011: Rapid – PSG 0-1 întrerupt în 114, 0-3 scor dat la „masa verde”
28.08.2008: SC Vaslui – Metalurgs Liepaja 3-1
02.10.2008: SC Vaslui – Slavia Praga 1-1
03.08.2011: SC Vaslui – Twente Enschede 0-0
18.08.2011: SC Vaslui – Sparta Praga 2-0
29.09.2011: SC Vaslui – FC Zürich 2-2
03.11.2011: SC Vaslui – Sporting CP 1-0
01.12.2011: SC Vaslui – Lazio 0-0
În UEFA Intertoto
20.06.1999: Ceahlăul – Ekranas Panevezys 1-0
04.07.1999: Ceahlăul – Jedistvo Bihac 2-1
18.07.1999: Ceahlăul – Juventus 1-1
25.06.2000: Ceahlăul – Trans Narva 4-2
29.06.2003: Ceahlăul – Tampere United 2-1
26.07.2008: SC Vaslui – Neftci Baku 2-0
În Cupa Balcanică
06.11.1990: Inter Sibiu – OFI 1-0
23.04.1991: Inter Sibiu – Buducnost Titograd 1-0 d.prel.
Statistică: Răzvan TOMA
În aprilie 1991, Hizo reușea să-și adjudece primul trofeu, Cupa Balcanică. O antrena pe Inter Sibiu, o echipă în care evoluau Dorinel Munteanu, Mihali, Cezar Zamfir, Cotora. Buducnost o eliminase pe Galatasaray în semifinale
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER