Nana Falemi a jucat pentru Steaua timp de cinci sezoane. A lucrat cu Victor Pițurcă, după ce l-a sorbit cu privirea, de la vârsta de 7 ani, marcând goluri contra marilor echipe ale Europei chiar pe arena din Ghencea. Falemi a crescut cu speranța că va fi antrenat într-o zi de Victor Pițurcă. Visul a devenit realitate.
Acum jucătorul de origine cameruneză a debutat în cariera de antrenor, avându-l model pe fostul selecționer care azi, 8 mai 2020, împlinește 64 de ani. Nana Falemi a acceptat să povestească multe episoade inedite din interacțiunea cu Victor Pițurcă. A ieșit un interviu spumos, cu amintiri frumoase și cu destăinuiri emoționante.
Nana Falemi, singurul fost fotbalist de Liga 1, ales voluntar pentru Euro 2020 la București | INTERVIU
Prosport: Ce înseamnă Victor Pițurcă pentru tine?
Nana Falemi: A fost, discutând acum după ani, un cadou de la Dumnezeu. Să fiu antrenat 4 ani, de idolul meu, a fost ceva mirific. Un om cu trăsături de caracter foarte puternice. Stâncă! Super inteligent!. Cu un curaj pe care nu l-am mai întâlnit la niciun antrenor. O personalitate deosebită. Antrenor și mentor, care a venit pentru mine, exact în perioada în care aveam nevoie să cresc, de cineva care a fost acolo și să știe să ne ducă sus.
Unul dintre cei mai influenți oameni de fotbal din România. Un creator de joc și de atmosferă de lucru, în cadrul clubului, cum nu face nimeni în România. Pițurcă era mult înaintea timpului. Ce fac echipele acum, el făcea în 2001. E o inspirație pentru mine, ca antrenor la început de drum.
Ce calități are cu care face diferența în rândul celorlalți antrenori?
Personalitatea. Asta o ai în tine sau nu o ai. E ceva nativ, dar se și cultivă, însă prea puțîn. E ca viteză. O ai nativ. Dacă nu o ai, nu poți să o imbunătățești prea mult. La Pițurcă e nativ, plus că muncind foarte mult și ajungând la un nivel ridicat, treaba asta i-a dat foarte mare încredere. Știe cum se face performanță, știe cum poți să bați echipele din Vest și cum se câștigă marile trofee europene. A fost acolo și le-a cam câștigat. Stoicism, tărie de caracter, standard foarte ridicat. Are foarte mare încredere în ceea ce face, merge tot timpul înainte.
Nu am întâlnit atâta încredere la niciun alt antrenor. Când alți antrenori șovăie, Pițurcă merge înainte și îți transmite siguranță asta și ție, ca jucător Nana Falemi
Nu am întâlnit atâta încredere la niciun alt antrenor. Când alți antrenori șovăie, Pițurcă merge înainte și îți transmite siguranță asta și ție, ca jucător
Nana Falemi
Care e cea mai frumoasă amintire?
Am crescut cu Steaua din anii 80. În 1981 am venit la fotbal la clubul Steaua, la 7 ani și jucătorii de la echipa mare erau idolii mei. Toată țara îi respecta. Tot clubul îi respecta. Simțeam asta în jur, la antrenori, la îngrijitori, la soldațîi care lucrau în stadion. Când Pițurcă, Iovan, Belo, Lăcă, Stoica, Boloni, Nea Imi, Nea Mitică Neagu… intrau în stadion dimineață, era vis, doar să îi vezi o clipă… Deja se făcea liniște, Nea Lajos Satmareanu oprea antrenamentele doar ca să ni-i arate, că să îi vedem.
Când venea Nea Ion Alexandrescu, tremurau toți soldații din unitate. intrau în stadion, dimineață, era ca un vis, doar să apuci să ii vezi, în drum spre vestiare. Jucătorii de la echipa mare, de cele mai multe ori, claxonau din mașină, pe antrenorii de la terenuri și pe copii, într-un fel anume, perpetuat de generații și cunoscut de toată lumea și azi.
Când au bătut Anderlecht, Honved, Kusissy eram la stadion. Când au adus Cupa la Bucureșți, SuperCupa… eram acolo. După ce îmi terminam antrenamentele, săream gardul la echipa mare și stăteam în fund pe teren, aproape de seniori… și din când în când veneau și se jucau cu mine: Lăcă, Stangaciu, Balint, Helmut, Bărbulescu, Iovan… În atmosfera aceea am crescut.
Ți-ai dorit să joci în Ghencea?
Îmi doream de la 7 ani să fiu acolo. Și în 1999 m-a luat Steaua înapoi, de la Petrolul. Crescut la Ploieșți de Ion Marin, să-i dea Dumnezeu sănătate și forță! Un antrenor foarte foarte mare! În 2000, în ianuarie a venit nea Piți, la Steaua. A intrat în vestiar, în costum gri închis-spre negru, italienesc, pantofi din piele, ultima fiță, aranjat la patru ace.
Toată lumea era în suspans, să vadă cum este Nea Piți. Unii îl cunoșteau de la lotul de tineret: Miu, Baciu, Reghe, Sabin.. Alții fuseseră colegi cu el: Lăcă, Belo, iar alții nu lucraseră cu el: Duro, Bordeianu, Zotincă, Ritli, Martin Tudor, Nae. Pițurcă a intrat în vestiarul plin de vedete, cu o siguranță de sine și o naturalețe, în mișcări, în comportament, că a unuia care a știa pe de rost vestiarul ăla…
Toți am simțit imediat că este un om special. Bine, pentru mine era special dinainte. Ne-a vorbit puțin, s-a prezentat în cuvinte simple, apoi ne-am apucat de treaba.
Prezența lui comandă atenție. Toți erau emoționați. Eu zâmbeam într-una, pentru că îl știam de când eram mic și în mintea mea era: Bingo! Pentru mine a fost simplu: Dumnezeu mi-a îndeplinit un vis. Să fiu antrenat zi de zi de idolul meu! Eram super relaxat din punct de vedere emoțional.
N-ai avut și momente tensionate?
Din când în când mai întârziam dimineața la masă. Aveam o cățelușă, în acele vremuri, acasă, pe care o scoteam afară și nu mă înduram să nu o las își facă tabieturile și Pițurcă mă ierta mai mereu, mă simțea, deși nu are mamă, nu are tată, când e vorba de disciplină și să câștige echipa lui. Pentru mine s-a făcut lumina în vestiar.
Din acel moment nu a contat niciodată cât de grele au fost antrenamentele, la ce ora, câte pe zi, unde. Eram super fericit că mă antrenează Pițurcă. Când stăteam 3 zile în cantonament, veneam fericit, Trică și Neaga mai bombăneau dar pentu ei era diferit pentru că veneau din alte orașe. Eu crescusem acolo. Visam să ajung în cantonamentul echipei mari, din Ghencea așa că eram că peștele în apă.
Făceam antrenamente la 8 dimineața, trei pe zi, nu am comentat niciodată. Pițurcă avea un stil încât impunea respect doar prin simplă prezența și prin felul simplu de a-ți vorbi. În plus, când era vorba de muncă era primul. Muncea cel mai mult. Venea primul la stadion, la 8 dimineața și pleca noaptea, uneori după 12 noaptea.
Era o plăcere să lucrez cu el. Pretențiile lui erau mari dar și crescânde. Făceai un lucru bun, îți cerea mai mult. Făceai mai mult, îți cerea și mai mult. Ajunsesem în scurt timp să visez fotbal, situații de joc noaptea Nana Falemi
Era o plăcere să lucrez cu el. Pretențiile lui erau mari dar și crescânde. Făceai un lucru bun, îți cerea mai mult. Făceai mai mult, îți cerea și mai mult. Ajunsesem în scurt timp să visez fotbal, situații de joc noaptea
Mindset-ul meu era în toți acei ani că trebuie să fiu în formă 24 de ore din 24. Dacă mă trezea la 12 noaptea să mergem să jucăm, eram în formă pentru el. Orice făceam, eram cu gândul să fiu în formă. Prima zi, cu Pițurcă a fost începutul unui capitol fericit în viață mea.
Care a fost primul dialog cu Victor Pițurcă?
Primul dialog a fost la telefon. Când m-a sunat și mi-a spus că i-ar plăcea să lucreze cu mine. Am crezut că îmi cade telefonul din mână. Mi s-a înmuiat mâna, apoi picioarele. Eram să leșin. Apoi primul dialog, live, nu pot să-ți spun, au fost lucruri strict profesionale.
Dar a fost un moment, când am ajuns la Steaua. Când Pițurcă a venit la echipă m-a întrebat, era și Nea Fane Iovan alături, ce poziție prefer să joc: fundaș central sau mijlocaș central. Mi-a plăcut și am apreciat că mi-a solicitat părerea și nu mi-a impus o anumită poziție. I-am răspuns că amândouă pentru că pe ambele le jucam foarte bine, dar prefer la mijlocaș pentru că îmi place să fiu în jocul de la mijlocul terenului, să urc ofensiv.
Un mesaj la împlinirea vârstei de 64 de ani…
La mulți ani, Victor Pițurcă! Multă sănătate și forță. Succes și spor în toate proiectele viitoare! Și mai multă distracție, asta pentru că știu că este workaholic. Când se apucă de o treabă, muncește cu obsesie. Non stop.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER