Furtuna din paharul cu apă de pe „Ion Oblemenco”. Opinia lui Răzvan Toma: „Dacă Bancu ar fi fost rasist, nu ar mai fi împărțit vestiarul cu Acka, Donkor sau Nuno Rocha”

Luni, pe stadionul „Ion Oblemenco” din Craiova, a avut loc derby-ul etapei a 11-a, CSU Craiova – Viitorul, două dintre echipele bine cotate ale fotbalului actual românesc. Dacă însă să zicem că nu ești pus în temă cu Liga I și începi să „răsfoiești” internetul să vezi cele scrise după respectiva partidă, aproape că nu vei afla cine a jucat exact la Craiova, ci doar că Bancu a fost… rasist cu de Nooijer. Aproape nimic despre meciul în sine, despre faze, tactici, prestația celor din teren. În acest hal a derapat ce a mai rămas din presa românească.

Mie nu-mi vine a crede ce furtună într-un pahar cu apă a fost dezlănțuităt după o întâmplare întâlnită adesea pe terenul de fotbal și totodată mă irită cum se dorește neapărat să i se dea o conotație, din cauza căreia unui om i s-ar putea distruge cariera și poate astfel viața.

Să recapitulăm. Din relatările unor martori oculari, într-un moment în care nervii i-au părăsit pe unii jucători, Bancu i-a transmis lui de Nooijer „morții mă-tii de cioară împuțită”. Informațiile altora prezenți la fața locului au înlocuit „morții” cu sexul doamnei de Nooijer. Asta contează mai puțin.

Dacă Bancu punea frână după „morții mă-tii” (eu mă voi ghida după această variantă), probabil că nici nu s-ar fi scris despre acest incident. Dar a apărut și acest termen de „cioară împuțită” și, vai nouă!, e prăpădul de pe lume, ca și când s-ar fi înlănțuit și dezlănțuit împreună Katrina cu Dorian.

Că este o exagerare și se caută doar o anumită tentă, devine clar din ruperea în două a înjurăturii lui Bancu de către acești „puritani”, „cavaleri ai nediscriminării”, „gânditori deschiși ai vremurilor moderne” etc etc. Pe ei i-a interesat doar partea cu „cioară împuțită”. Ori, cu ce este mai puțin gravă „morții mă-tii”? Păi abia aici se face o discriminare.

Dacă neprihănitele FIFA și UEFA, ambele exemple de corectitudine și cinste, care ne tot intoxică cu tot felul de materiale propagandistice cu „nu rasismului”, dacă tot vor să asaneze comportamentul din tribune și cel din teren, atunci să ia o decizie radicală în tot ceea ce înseamnă trivialitate. Dar acest lucru este mult mai dificil de înfăptuit. Fotbalul este un sport bărbătesc în care individul este implicat fizic, dar și psihic. Așa că, să interzici duelurile verbale între competitori ar fi ca și când nu ai mai da voie deloc să se facă fault. Știu, ar fi ideal ca adversarii să aibă permanent între ei o atitudine fair-play, de pace, să-și zâmbească, să-și dea mâna, să facă mai multe plecăciuni reciproce așa ca japonezii etc. Dar nu este posibil. Și atunci cel mai ușor este să se lucreze doar cu jumătăți de măsură. Și care jumătăți? Alea impuse de „corectitudinea politică”. Dar cum așa, că FIFA și UEFA zic că sunt apolitice, că de fapt fac doar politica fotbalului…(a se pune aici toate emoticoanele de râs cu lacrimi existente)

Chiar dacă este un fotbalist de prim-plan în contextul fotbalului românesc actual, nu mă omor după jocul lui Bancu. Totodată consider că nu este OK un asemenea gen de ieșire precum cea de luni, indiferent de culoarea adversarului pe care îl are în față, așa că să răspundă conform regulamentului. Dar nici nu sunt de-acord să fie făcut rasist și să fie băgat în acest malaxor al acuzațiilor care l-ar putea termina ca fotbalist. Da, dacă l-ar fi pocnit pe olandez, dacă i-ar fi rupt piciorul, ar fi fost demn de oprobriul public. Dar pentru o vorbă spusă la nervi este anormal să fie trecut pe sub furcile caudine, doar pentru că niște „corecți politici” vor să-și impună cu forța propriile legi.

Dacă Bancu ar fi fost rasist, nu ar fi acceptat vreodată să împartă același vestiar, să sufere aceleași emoții, să trudească pentru aceleași obiective, în final să facă parte din același lot cu un Acka, cu un Nuno Rocha, cu un Donkor și cu alți destui jucători de culoare cu care a fost coechipier.
Am văzut și luarea de poziție de după evenimente a lui Bradley de Nooijer, care, apropo, este pe jumătate alb. A fost una de școlar plângăcios din ciclul primar, care așteaptă ca în momentul în care tanti învățătoarea îi vede lacrimile șiroindu-i pe obraz, îl va urechia ba chiar îl va pune la colț și în genunchi pe „agresorul” său. Un bărbat adevărat nu ar fi făcut niciun comentariu public ca și când ar fi ignorat cele petrecute, rezolvând acest diferend în mod direct cu Bancu, după ce se stingea focul trăirilor. Cred că astfel i-ar fi și dat o palmă morală căpitanului oltenilor. Ce reacție extraordinară a avut Daniel Alves atunci când i s-au aruncat banane din tribune, făcându-i să-l aplaude chiar și pe cei care făcuseră acel gest nepotrivit.

Noi românii avem multe păcate, dar nu suntem nici rasiști, nici antisemiți, nici șovini, nici măcar naționaliști, cu toate că acest din urmă termen nu-l consider un defect. Dovadă că de-a lungul istoriei noastre o mulțime de oameni având origini străine s-au putut afirma fără probleme pe toate planurile. Să luăm doar domeniul fotbalului și invit la lecturarea numelor componeților naționalei noastre din anii 20-40. La noi este doar un rasism de mahala, dacă e să-l numesc în vreun fel sau să afirm că ar exista așa ceva pe aceste plaiuri. Sunt unii însă care vor cu tot dinadinsul să ne facă ceea ce nu suntem, motiv pentru care au plantat tot felul de instituții parazite, plătite din banii noștri, pentru a face pe inchizitorii cu noi. Însă cei din generația mea, cărora securitatea comunistă ne-a pus vreme îndelugată pumnul în gură, nu mai acceptăm alt căluș.