Fotbalul cu arbitraj VAR sau fără? Medicament-minune pentru corectitudine versus instrument ticălos care fură umanitatea fotbalului și o închină demonului pictat pe bancnotă

Episodul din această miercuri al rubricii „Două răspunsuri, o întrebare” cu Gabriel Berceanu și Daniel Nazare lansează o provocare amplă, de pe două poziții diametral opuse, fiecare cu argumente fascinante. Fotbalul cu arbitraj VAR sau fără?

De la o inițiativă de aplaudat, în numele corectitudinii, spre perspectiva unei invenții menite doar să producă bani mai mulți pentru stăpânii fotbalului. Tu ce alegi? În sondajul de la finalul episodului, ca de obicei, verdictul tău are valoarea cea mai mare!

Daniel Nazare: „VAR ține de sănătatea fotbalului”

V-aș ruga frumos să faceți un exercițiu de memorie și să vă aduceți aminte de perioada în care nu aveam tehnologia VAR, asta ieftină și proastă, cea care astăzi creează polemici și naște confuzii. Cea care e bruiată de forțele NATO la Galați și de calitatea primitivă a arenei din Clinceni în care nu poți instala camerele video acolo unde trebuie și cum trebuie. V-ați amintit?

Un titlu decis pe final de campionat după un Urziceni – Dinamo, un altul la fel, după un ofsaid nesemnalizat la un FCSB – FC Voluntari, penalty-uri inventate sau acordate după niște faze în care nu se impunea nicio decizie.

Nu mai spun de ofsaiduri nesemnalizate la Piatra Neamț, Bacău sau Bistrița, de nume precum Constantin Zotta sau Marcel Savaniu ori, mai încoace, de George Găman sau de Cătălin Popa (foto jos). Ultimul, pentru că abia alerga pe teren și avea probleme la testele fizice, a fost promovat în camera VAR.  Adică din gazon la birou. Poate că i s-a găsit locul.

Ce vreau să conștientizăm? Că marile gafe de arbitraj au fost eliminate. Azi avem doar erori la VAR, de interpretare, de proceduri, de linii prost trase, în niciun caz alte „găinării” din vremurile Cooperativei.

Să cerem, așa cum am văzut la unii conducători, să renunțam la VAR mi se pare la fel de penibil cum președinții, care au făcut pe impresarii în timpul liber, se opun azi Legii Novak. Tehnologia a ajutat să se repare niște erori, iar VAR-ul da, așa e, mai comite erori din cauza oamenilor, a lipsei de comunicare dintre ei. Pot fi multe motive.

Dar tehnologia VAR e un pas înainte pentru corectitudinea partidelor, pentru educația fanilor, pentru audiența partidelor și pentru progresul fotbalului. Renunțarea la VAR înseamnă întoarcerea la trecut, la vremurile în care „Pinalti”, Sechelariu ori Jean Pădureanu stabileau rezultatele de pe teren, ori cu forța, ori „în culise”.

Zilele acestea se discută despre alte modificări benefice fotbalului la cel mai înalt nivel. IFAB (Consiliul Internațional al Asociațiilor de Fotbal) ia în calcul ca sistemul VAR (sistemul de asistență video) să poată fi extins pentru a interveni și în cazurile unui al doilea cartonaș galben, asta pentru a corecta eventuale greșeli de arbitraj.

Cea mai interesantă, pe care aș vota-o cu două mâini dacă s-ar decide la București, se referă la un ofsaid complet, atunci când un jucător ar fi considerat în poziție afară din joc doar dacă întregul său corp (exceptând brațele) se află în fața ultimului apărător.

Sunt chestii de nuanță, fine, care pot pune capăt unor polemici inutile. Dar marile scandaluri din fotbal, cel puțin aici în Superliga, pornesc din necunoașterea regulamentului. Adică a lipsei de educație sportivă, fotbalistică. Am reperat fotbaliști din prima ligă care nu știu când e aut sau gol, care nu știu că mingea trebuie să treacă, practic complet, de linia de tușă pentru a fi acordată o lovitură de la margine sau să se valideze un gol. Așa că discuția despre tehnologia VAR e prea complicată pentru unii dintre noi.

Într-un fotbal românesc în care nimeni nu are încredere în celălalt, tehnologia VAR nu e doar un pansament pentru marile gafe de arbitraj, e mai mult decât atât: e un medicament-minune, pentru corectitudine. Multă sănătate!

Gabriel Berceanu: „VAR n-aduce mai multă dreptate, ci mai mult show. Totul despre bani!”

Înainte de toate, cine își imaginează că stăpânii fotbalului de azi nu sunt arghirofili zidiți fundamental pe resorturile financiare ale unei industrii feroce ci apostolii corectitudinii universale, e naiv. Cine crede că aceștia s-au chinuit să inventeze prin VAR un instrument care să facă limpezească jocul și nu o diabolică pârghie prin care să producă și mai mulți bani… la fel de naiv!

De unde și până unde bani din VAR? Prin foarte multe efecte concrete. Gândește-te că acum, cu arbitraj video, structura meciului de fotbal se apropie tot mai mult, prin fragmentare accentuată, de structura evenimentului sportiv de tip tradițional american (NBA, NHL, MLB). Sunt studii care analizează atenția spectatorului, iar acum avem o nouă proiecție în fotbal: ești lipit de tabletă, telefon sau tv pentru că orice, se poate întâmpla oricând, prin VAR. Ce înseamnă asta?

Mai multă expunere în fața reclamelor, mai multă vizibilitate pentru sponsori. Adaugă și prelungirile considerabile ale partidelor, prin VAR. Pare infim? Dar știi cât costă o secundă de publicitate? Efectele prin VAR în fotbal sunt de ordinul miliardelor de euro!

Mai departe, se adaugă industriei un nou personaj principal: arbitrul. Arbitrii sunt acum mai mulți (prin echipa VAR adăugată), dar mai ales rolul lor devine augmentat considerabil.  De la începuturi ne-a fost vândută povestea cu fotbalul ideal în care arbitrul trebuie să iasă cât mai puțin în evidență. Dar, pentru bani, ai nevoie de personaje principale, de controverse amplificate, de polemici, de vini împărțite către mai mulți (tehnologia, linia, arbitrul din teren, cel din cabină etc.).

Mai multă dezbatere, mai multă expunere, mai multă reclamă! Controversat înseamnă viu iar viu înseamnă scump. Cumva, mai mult fotbal prin… non-fotbal! Mai mult arbitraj, mai puțin fotbal, de fapt.

Emoția și suspansul vând. Și-atunci, hai să facem mai multă falsă emoție, prin anularea certitudinii, prin sugrumarea pasiunii trăite pe viu, să operăm fotbalul și să punem proteză de suspans! Contează publicul de pe stadion? Tot mai puțin! Volumul de încasări e uriaș la consumatorul de acasă.

Cui îi pasă că bucuria e anulată în peluză, că n-ai cum să înțelegi trăind în tribună liniile calculatorului, că ai plătit bilet și plângi în frig? Banii mulți vin din altă parte! Și chiar pe nimeni nu interesează de efectul mental și emoțional asupra jucătorului sau antrenorului după răsturnările VAR. Cine a decretat că ne asumăm gâtuirea emoției trăite firesc, pe viu, pe stadion, doar pentru o poziție de ofsaid justificată printr-un deget întins în fața fundașului?

VAR nu aduce mai multă dreptate, ci doar mai mult show. Dreptatea e despre sport, show-ul e doar despre bani. Fotbalul nu e o țară cu cetățeni, ci mai ales o patrie cu sentimente. Treptat însă, se dorește ambalarea noastră spre un stat de consumatori. Credeți că dacă exista ideea VAR în timpul „Cooperativei” din fotbalul românesc, se sfiau ticăloșii de-atunci să-i plătească și pe cei din cabină? Să fim serioși! Cred că ar fi sărit liniile la analiză după cum se umplea portbagajul brigăzii, dinspre Piatra Neamț ori dinspre Bistrița!

Pe de altă parte, mitul propagat potrivit căruia VAR elimină erorile stă și nu stă în picioare. În umanitatea fotbalului, care fascinează generații după generații, greșeala e un condiment. Fără plasamente relative ale închizătorilor n-ar fi culoarele și secundele pentru șuturi fabuloase ale mijlocașilor. Fără ezitările fundașilor, n-am avea execuțiile formidabile ale atacanților. Până și reflexele de basm ale portarilor sunt potențate din erorile acumulate ale altor portari. Ne-a întrebat cineva, până la urmă, dacă vrem un fotbal perfect?

Vor suporterii să descopere arbitrul care vede aproape tot sau atacantul care mai și ratează?  Când am acceptat ca bucuria noastră să nu fie bucurie până la capăt? Și pentru câți bani?

VAR fură umanitatea fotbalului și o închină demonului pictat pe bancnotă.

Fotbalul cu arbitraj VAR sau fără?