EDITORIAL Avem cel mai interesant sezon din fotbalul românesc după Revoluție? „Normal, freak show Superliga!” versus „Complicat, obositor și imbecil”

Cu două etape înaintea finalului de sezon regular, ediția 2025/2026 din Superliga rămâne dominată de inconstanță năucitoare sau imprevizibil captivant, depinde cum vrei să privești lucrurile. Un campionat echilibrat, intens și fascinant ori o ediție cu nivel scăzut unde aproape orice se poate pentru că nimeni nu e, cu adevărat, puternic.

În acest context care divide și alimentează polemici aprige, episodul din această miercuri al rubricii „Două răspunsuri, o întrebare” cu Gabriel Berceanu și Daniel Nazare propune perspective total diferite și oferă argumente savuroase pentru fiecare dintre „tabere”. La final, ca întotdeauna, tu decizi în sondaj: avem cel mai interesant sezon din fotbalul românesc după Revoluție?

Gabriel Berceanu: „Freak show Superliga, freneticul bâlci odios și divin”

Nu avem un sezon care să se apropie măcar de top 10 campionate jucate în România după Revoluție, din punct de vedere valoric. Dar cred că e cel mai interesant din acest interval de timp. Pentru că Superliga de azi e un „freak show”, adaptat de la P.T. Barnum în fotbalul românesc 2025/2026. Te enervează, te frământă, te îngrozește, te ispitește, ești posedat și scârbit în același timp dar… cumperi bilet aproape inconștient, etapă după etapă! Aici sunt toate ciudățeniile rostogolite într-un frenetic bâlci, deopotrivă odios și divin.

Vezi galeria foto
5 poze

Avem antrenorul-paravan cu licență PRO, dar și patronul-antrenor, cu program fix la tv, plus copiile lui provinciale, care îl depășesc în practici sub redingota ipocriziei. Avem patronul care vântură pe tik-tok lingouri de aur prin Africa, pe cel cu un buzunar în Giulești și altul la Genova, patronul sirian care nu iese în față, avem primarul-patron și, țineți-vă bine, chiar și „gemenii siamezi” de partid: unul patron de club, altul arbitru în aceeași competiție!

În apropierea barajului cu Turcia, Edi Iordănescu a dat răspunsul final despre revenirea la echipa națională: „Am avut contacte permanent cu FRF!”

12:00

Capitanul celor de la UTA îl ignoră total pe Gigi Becali: „Nu schimbă cu nimic!” Mihalcea își recuperează un titular pentru meciul cu FCSB

11:57

Ieftin biletul, poftiți la femeia cu barbă și alte diformități în staniol fascinant!

O nou-promovată fără stadion, alta reprezentând îndârjit și prin decizii rarisime o minoritate, echipe cu stadion în șantier dar rezultate formidabile, alături de formații cu arene noi și aproape de retrogradare. Aici concurează cluburi finanțate din bani publici românești, cluburi 100% private dar și cluburi susținute din banii Ungariei. Aici suntem când luptătorii planetari, de pus în ramă, împotriva rasismului, când magicienii ce ascund hohote de râs trecând „peste” cu șmecherie.

Numai aici poți fi interzis pe stadion doar în urma unui proces-verbal și să câștigi peste trei ani în instanță, dar tot timpul ăsta să fii privat de dreptul la fotbal!

Tot ce avem și mai ales VAR, creatura teribilă

Avem giganți cu pumni de piatră îngenuncheați de boli misterioase, precum FCSB după două sezoane de glorie, dar și „pitici” abia veniți pe scenă, ca FC Argeș, dar care împung zgârie-norii din play-off. Universitatea Craiova mestecă adversari de oțel după adversari de sârmă ghimpată și scuipă cioburi, dar se sufocă la fum de țigară în 1-4 cu Farul Constanța. Peste două etape, Farul pierde la Slobozia. Pam-pam-paaaam!

Avem trupuri miraculoase, jumătate-balaur, jumătate-pisică: UTA Arad și FC Botoșani alternează serii de invincibilitate ce sfidează propria istorie cu serii fără victorie care frizează ridicolul. CFR Cluj, echipa „moartă” cu șanse la titlu acum! Mergeți mai departe și dați de „câinii” care se pot transforma șocant sub conducere bună: din pudeli la baraj de supraviețuire, prin flăcări de insolvență, direct în rotweilleri la titlu!

Și avem VAR, mai ales avem VAR, poate cea mai teribilă atracție! Creatura care trăiește și în aer, și pe pământ, și în apă! În același timp! Hențuri pe care doar stoperii cu sferturi de braț le-ar putea evita, ofsaiduri la prelungirea unghiei netăiate, faulturi de penalty care etapa viitoare devin simulări „de galben”. Analizăm public numai fazele favorite, ne cade cablul taman pe cea mai bună reluare, dezumanizăm fotbalul: că doar suntem freak show, nu? Și-atunci cum să nu fie cel mai interesant sezon de după Revoluție?!

Aici și în acest sezon am adus pe salarii babane fotbaliști bătrâni cu poster de Champions League dar fără articulații, precum Zouma și Omeruo, dar tot aici i-am descoperit pe Romanchuk, Macalou, Mora, Lukic, Lameira, Nsimba sau Stoinov. Ne agităm de-o parte și de alta a Regulii U21, dar toți ne bucurăm cu David Matei, Mark Țuțu, Mario Tudose, Narcis Ilaș, Lorenzo Biliboc și Cristi Mihai. Și, în același timp aplaudăm veteranii remarcabili, de la Chipciu și Nistor spre Papp, Chiricheș, Larie, Grozav. Tot ce vrei și tot ce nu vrei!

Acest freak show conține condiția farmecului primar și nemuritor al fotbalului, cel care propulsează magia din generație în generație: imprevizibilul! Iubim fotbalul pentru că ne oferă identitate și convingeri, dar și pentru că ne surprinde săptămânal, răsturnându-ne tocmai convingerile și întărindu-ne identitatea comună, când în bucuria victoriei, când în disperarea eșecului.

Dacă fiecare week-end ne propune un început de emoție copleșitoare pe care nu o știam, atunci avem cel mai interesant sezon de după Revoluție! Freak show, dar ce show!

Daniel Nazare: „Cum să fie cel mai interesant, cu așa imbecilitate?!”

Superliga de azi e Divizia A din alte timpuri. Când erau vremuri tulburi, după 1990, în societatea românească post-revoluționară. Atunci era un sistem fără play-off, fără play-out, fără marea imbecilitate a înjumătățirii punctelor.

Scuzați-mi limbajul, nu mă pot abține! Azi, în primele 30 de runde, bați într-un un meci și iei 3 puncte, dar ele valorează 1,5 puncte, la remiză e ca la șah, 0,5. Lasă-mi punctele, în liga a doua văd că se poate, dar și în alte campionate externe!

Ne întoarcem în urmă cu câteva decenii. Cu reciprocități și „furăciuni” de arbitraje, cu Zotta, cu Corpodean și, să nu-i uităm, dacă ați început deja să o faceți, pe iluștrii Cornel Penescu și pe Liviu Făcăleață. Cu „Pinalti”, Jean Pădureanu și Romică Pașcu, mai târziu cu Mititelu, Iancu și Porumboiu.

Azi ne domină Gigi Becali, Radu Petrescu și Kyros Vassaras, Meme Stoica, Ovidiu Hațegan și Mihai Rotaru. Ciudat e că arbitrii sunt în prim-plan, deși avem acum VAR, camere pe linia de 16 metri, faze discutate la TV, linii paralele scoase din soft și paragrafe de regulament cu explicații video la anumite faze pe site-ul FRF.

Și, totuși, nu e cel mai interesant, disputat ori captivant campionat din ultimii 35 de ani.

Complicat și obositor sezon, înainte de orice

În primul rând, pare un exercițiu relaxant să citesc articolele cu calcule ale colegului și prietenului Gabriel Berceanu. Dar după ce dai click pe titlu, atât de complicat e totul în situația sezonului, încât campionatul devine obositor. Mă simt mai istovit decât atunci când dau la zăpadă peste o oră, continuu, după ultimele ninsori. Pe vremuri, la matematică, după un exercițiu complicat la teză, mă durea capul vreo trei ore. Azi e la fel și îmi vine să cer consoartei un medicament, deși sunt declarat împotriva lor. Prefer metoda naturistă, simplă, eficace: un ceai de salvie.

Pe vremuri, lupta era simplă, în doi, dramatică și plin de suspans: vezi Steaua – Rapid la finele anilor ’90, cu amfitrionii de azi de la FRF, Lucescu și Stoichiță. Oțelul Galați cu Poli Timișoara după 2010 sau celebrul duel pentru puncte, stopat de un arbitru spaniol pus pe căpătuială, nu pe dreptate. Sunt mai multe astfel de momente dacă fac apel la memorie. Lucrurile erau facile și la titlu, dar mai ales la retrogradare. Știai că trupa lui Pinalti are nevoie de victorie la Mititelu acasă și nu depindea de alte trei rezultate, ca FCSB, azi, la playoff.

Dacă mai faci greșeala să deschizi aplicația Flashscore, criteriile de departajare sunt altele față de cele anunțate, acum aproape un an, de FRF și LPF. Intri într-un haos prin care singura imagine care îți vine în față e un instantaneu de pe șosea atunci când e cod roșu de ceață.

Foto: Cosmin Staicu, ProSport

Toată lumea e derutată, inclusiv atunci când a fost ultima etapă din faza Champions League am primit vreo două telefoane la miezul nopții, credeam că e un Ro-Alert de la Raed Arafat: de ce s-a calificat Benfica și nu OM, era vorba de meciuri directe ori de golaveraj? Caut articolele lui Gabriel Berceanu, dar îmi dau seama că e despre Champions League iar la acest nivel nu contăm. Nu mă liniștesc, dimpotrivă.

Și vă spune asta unul care butonează cu succes tastele, caută informații, folosește Google și transfermarkt. Tot obosesc. Tot năuc sunt, deloc captivat. Dar ceilalți? Un tataie de 70 de ani, o doamnă care l-a divinizat pe Dobrin în Trivale, un suporter al Ripensiei care încă trăiește? Înțelege vreunul de ce FC Argeș poate rata play-off-ul și de ce FCSB n-are voie să piardă la Arad? Greu de crezut. A spune că e cel mai interesant campionat intern din ultimii 35 de ani e greșit pentru mine. E cel mai complicat, greu de înțeles, încâlcit, orice altceva.

Dacă ne-am întoarce în timp și aș fi fost suporter FCSB, când mi se spunea că două victorii nu ajung ca echipa să meargă mai departe, n-aș fi înțeles nimic. Cu două etape aproape de final, în 1999 de exemplu, știai că dacă bați două meciuri ești campion sau te salvezi de la retrogradare. Azi nu știi nimic, inclusiv dacă bați cu 3-0 în cele două partide rămase.

Azi, un suporter înfocat, deși noțiunea s-a transformat spre ultras și nu-mi place, trebuie să scoată smartphone-ul din buzunar în timp ce scandează numele favoritei sau măscări rivalilor. Să verifice cât a fost scorul în meciurile directe, să folosească aritmetica la golaveraj și să adune corect punctele rămase în joc.

Abia asta e surpriza reală și de aici începe normalitatea

Faptul că FCSB nu prinde play-off-ul nu e mai șocant decât faptul că nume precum Celtic sau Rangers nu iau titlul în Scoția, că Leicester s-a impus ceva mai devreme în Premier League. E normalitate pentru o formație care are un patron transformat în antrenor, deși se putea dezvolta mai mult în comerțul cu ovine și bovine.

Surpriza e că roș-albaștrii au luat ultimele două titluri în Superliga, nu că acum termină pe locul 7 sau 8. Asta e normalitatea pentru decizii proaste, deși lotul pare a fi cel mai bun. Iar dacă FC Argeș și cele două grupări din Cluj sunt acolo e pentru că au antrenori care-și respectă meseria: Andone, Pancu și Bergodi.

Și nu e nimic captivant aici. Nici interesant. Chiar deloc.

Tu decizi: avem cel mai interesant sezon din fotbalul românesc după Revoluție?

 Loading ...