În 1999, Cristi Dulca devenea campion cu Rapid, din postura de căpitan al echipei lui Mircea Lucescu.
După 25 de ani, fiul său Marco devine campion cu Celje, în campionatul Sloveniei.
Prosport a stat de vorbă cu familia de campioni. „Atunci nu visam nici că o să am un băiat care să devină fotbalist, dar să mai ia și titlul. Sunt foarte mândru de faptul că a reușit să ia campionatul și că îmi calcă pe urme în carieră. Chiar am avut emoții mai mari decât când am luat eu titlul. Îmi doream mult să-l câștige. A avut o perioadă grea la FCSB, iar apoi și în vară până și-a găsit echipă. Mă bucur că toată așteptarea și munca, cu antrenamentele suplimentare pe care le-a făcut, au dat roade. Puțină lume știe că el făcea două antrenamente pe zi la început, pentru că dorea să ajungă la parametri lor. Mi-am dorit mult ca acea muncă să-i fie răsplătită. Acum putem vorbi ca de la campion, la campion (râde). Dacă mai ia și o cupă și merge și la un Mondial chiar că m-a egalat”, spune Cristi Dulca despre performanța fiului său.
În Slovenia, Marco Dulca savurează momentele pe care nu și le putea închipui cu câteva luni în urmă. Retrogradase cu Chindia, avea multe salarii restante de primit și își căuta echipă.
Marco, visai la așa ceva anul trecut? Nu, mai ales după ce am retrogradat nu mă gândeam că voi fi campion. Tot timpul am tras să ajung să fac un pas mai mare, dar anul trecut nu mă gândeam că se poate așa ceva. Fotbalul este foarte ciudat, uneori.
În ce moment al carierei erai anul trecut și unde ești acum? Am rămas 3 luni fără echipă, aveam 6-7 luni fără bani luați și totul a luat o întorsătură incredibilă.
Cu ce te-a suprins fotbalul sloven? Cu seriozitate, profesionalism. Mi se pare că toate dau totul și sunt super profesioniști. Un nivel fotbalistic foarte bun. Anul trcut au avut o echipă calificată în grupele Conference League. Noi putem să facem cel puțin același lucru în acest an. Țara seamănă mult cu Austria. Lumea civilizată, multe locuri frumoase…
Te-ai întoarce acum în România? Nu. Chiar mă simt bine și îmi trebuia o asemenea schimbare după tot ce am trăit. Am vrut să plec pentru că nu îmi place în zona de confort și vreau să văd unde mă plasez ca fotbalist.
Care e morala poveștii tale?
Că orice e posibil și să nu renunți niciodată la visuri. Când am mers prima dată la fotbal pentru asta am mers, ca să câștigăm trofee.
Ți-a făcut un bine FCSB că te-a lăsat să pleci?
Da, nu știu. Pot să spun, dar și acolo și la Chindia am avut momente bune și mai puțin bune. Am avut de învățat. Sunt jucătorul de azi și pentru că au fost astfel de provocări.
Câștigi mai bine decât la FCSB? Da, mai bine. Aici cu tot cu prime. La FCSB nu erau prime, dar aici sunt niște patroni ruși care oferă prime destul de mari.
Dacă joacă Celje cu FCSB în Champions League cine câștigă?
Eu zic că e meci strâns. Nu pot să mă pronunț, dar cred că nivelul este asemănător.
Doi campioni în familie. Cât de mândru ești de asta?
Chiar vorbeam cu tata despre asta, că suntem campioni amândoi. E un sentiment de mândrie, mă simt bine. Relația pe care o am cu tata mă ajută foarte mult. Îmi dă sfaturi și mereu mă susține.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER