INTERVIU Dulci și amare din „Ștefan cel Mare” cu Cornel Țălnar: cât a cerut Red&White pentru acțiunile lui Dinamo, scenariul blatului cu „pescarii” islandezi, culisele împăcării cu nașul Cornel Dinu!

Cornel Țălnar (68 de ani), fost jucător la Dinamo pentru opt sezoane, perioadă în care a câștigat de trei ori titlul și de două ori Cupa României fiind component al generației care a scris cea mai frumoasă filă europeană, calificarea în semifinalele Cupei Campionilor Europeni în 1984, a fost prezent la evenimentul legat de începerea lucrărilor la noul stadion.

„Țânțarul”, care i-a și antrenat pe „câini” în mai multe rânduri, atât din postura de principal, cât și de secund, a oferit un interviu pentru ProSport în care a vorbit despre amintirile, plăcute sau amare, pe care le are în iarba din „Ștefan cel Mare”.

De la victoria de generic cu Internazionale Milano din 1981, până la „Ziua Dreptății” sau fotogramele triste cu Foresta sau KR Reykjavik pe care Țălnar le-a developat în decursul anilor între Spitalul de Urgență și cupola Circului de Stat.

Vezi galeria foto
8 poze

Fostul fotbalist al alb-roșiilor face dezvăluiri despre dubla cu islandezii și nu exclude varianta unui blat, dar vorbește și despre evenimentele la zi: Dinamo de azi, cât au cerut acționarii din Red&White pentru 50% din acțiuni, cum se putea întoarce Cristi Borcea în club sau cearta cu nașul său de cununie, marele Cornel Dinu.

Cornel Țălnar, amintiri dulci și amare din „Ștefan cel Mare”. De la eliminarea marelui Inter Milano până la rușinea cu pescarii islandezi. EXCLUSIV

Bună ziua domnule Țălnar. Ne întâlnim pe gazonul stadionului Dinamo, aici unde ați scris istorie, ce amintiri vă leagă de acest loc? Ați jucat, ați antrenat, care vă e cel mai drag moment?

Dinamo a dat lovitura cu transferul fotbalistului român, iar Kopic n-a ezitat: „Lucrăm la standarde înalte”

19:13

S-a plâns că n-a jucat din cauza lui Gică Hagi la națională, a făcut pușcărie, dar n-a fost uitat de colegi: „Un fel de geniu”

19:12

În 1981, prin noiembrie, după 1-1 pe San Siro, am avut returul cu Inter pe acest stadion. 1-1 la finalul celor 90 de minute, apoi ne-au condus ei în prelungiri și, în final, ne-am impus cu 3-2. După părerea mea a fost cel mai frumos meci al unei echipe românești în cupele europene.

Știu o poveste care poate fi o legendă. Înaintea meciului cu Inter, soția lui Dudu Georgescu nu a fost lăsată să parcheze la tribuna oficială și, nervoasă, a mers la vestiare și i-a transmis mareului golgheter să nu mai intre pe teren. E legendă sau chiar așa s-a întâmplat?

A fost un moment deosebit, însă până la urmă Dudu a jucat, a și înscris și am obținut cea mai frumoasă calificare din istoria lui Dinamo.

*Pe 4 noiembrie 1981, Dinamo învingea, la București, pe Internazionale Milano și obținea calificarea în turul al III-lea al Cupei UEFA. A fost 1-1 în tur, la Milano, 1-1 la retur și meciul a intrat în prelungiri. Transmisia a fost întreruptă la televiziunea de stat, astfel că suporterii care nu au prins un loc pe stadion nu au mai putut urmări calificarea uluitoare a „câinilor”, 3-2, după golurile reușite de Dudu Georgecu, Costel Orac și Ionel Augustin, toate reușitele roș-albilor fiind în urma unor lovituri de cap. În turul următor, Dinamo a fost eliminată de IFK Goteborg, 1-3 în deplasare, 0-1 acasă. Suedezii aveau să câștige trofeul.

L-am văzut mai devreme pe Ionel Augustin și cred că trebuie să vă cinstească și acum pentru centrările cu valoare de pasă de gol pe care le-ați livrat pentru fatala sa lovitură de cap…

I-am spus, am văzut că i-a cam fugit părul și i-am explicat că acest lucru se întâmplă și datorită faptului că din centrările mele a dat mult cu capul și și-a pierdut podoaba.

Vreau să vă întreb și din postura antrenorului, care este cea mai frumoasă amintire? Mie îmi vine în minte „Ziua Dreptății”.

Da, așa e, au fost multe meciuri ca antrenor care au intrat în istoria lui Dinamo. Părerea mea este că meciul cu Steaua, din 4 mai 2008, când sus în tribună erau peste 40 de procurori care așteptau să se întâmple un eveniment dubios. Dar am reușit să-i învingem și să le luăm campionatul. În acel an, pentru prima dată, titlul a fost luat de CFR Cluj.

• CITEȘTE ȘI – 11 ani de la „Ziua dreptății”. Cum au jurat că nu fac blat, sub patrafir, Dănciulescu, Lobonț, Torje și Borcea, geamuri sparte cu pumnul, procurori în tribună. INTERVIU | „A fost cea mai frumoasă zi din viața mea” 

FOTO – ProSport

Trebuie să vă întreb și de meciul cu Foresta, o amintire dură. Ați fost pe bancă atunci, secundul lui Cornel Dinu. Cum a fost posibil așa ceva?

Așa e, trebuie să spunem și lucrurile mai puțin plăcute. În minutul 68 era 4-0 pentru noi, am avut penalty clar, arbitru era Salomir din Cluj. Am sărit pe el să dea penalty și mi-a zis: „ce vrei, mă, la 4-0… să le dați șapte?”. Președintele lor de atunci a plecat la pauză spre hotelul Dorobanți și când a ajuns, cei de acolo l-au felicitat, era 5-4 pentru Foresta. I-a întrebat pe ăia dacă au luat 10 și fac mișto de el, dar oamenii i-au spus că au câștigat cu 5-4. Se întâmplă și ghinioane, să sperăm că Dinamo nu o să mai aibă astfel de momente. Dar echipa e pe drumul cel bun azi și mă bucur pentru copilul meu de suflet, Florentin Petre, care este cam singurul dinamovist de acolo.

• 11 noiembrie 2000. Dinamo, cu Ionuț Lupescu revenit de la Bursaspor după moartea lui Cătălin Hîldan, pierdea în Ștefn cel Mare, 4-5, în fața Forestei Fălticeni. În minutul 47, după golul lui Marius Niculae, formația pregătită de Cornel Dinu conducea cu 4-0. În 20 de minute, între minutul 62 și 82, moldovenii au egalat la 4, iar în minutul 90, prin Robert Niță, s-au impus cu un 5-4, după un meci care rămâne în istoria fotbalului românesc și în cartea umilințelor dinamoviste.

Să știți că o să vă mai chinui cu o amintire grea tot de aici din Ștefan cel Mare! Meciul cu KR Reykjavik. Erați antrenor atunci și vreau să vă întreb dacă, după atâția ani, credeți că meciul ăla s-a disputat corect?

Nu vreau să spun dacă s-a disputat corect sau nu s-a disputat corect. După partidă am avut onoarea să mă duc să-mi dau demisia pentru că așa se întâmplă dacă respecți fotbalul, dar… există un mare semn de întrebare, nu spun mai multe.

• În sezonul 1997-1998, Dinamo era eliminată rușinos din Cupa UEFA de formația islandeză KR Knattspyrnufélag. În tur, în deplasare, a fost 2-0 pentru nordici, la retur, în „Ștefan cel Mare”, „câinii” s-au făcut din nou de râs, 1-2. A rămas pe retina suporterilor vestitul fan care a „arborat”, pe copertina care duce spre tunelul de la vestiare de la tribuna a II-a, ce doi crapi imenși.

Dumneavoastră ce faceți? Ați ieșit din lumina refletoarelor după tot ce s-a întâmplat cu spaniolii lui Cortacero, păre că v-ați retras.

Nu e vorba că m-am retras, eu tot cu sufletul am rămas față de Dinamo, de fotbal. Stau prin București, pe la Alba sau Brașov. Mă bucur că acest stadion, după opta ani în care se tot vorbește că se dărâmă, se face în sfârșit. Am avut o discuție acum vreo trei ani, când l-am rugat pe Dorin Șerdean să dea acțiunile unor oameni care au fost în club, lui Badea, Borcea, cineva care cunoștea istoria echipei, dar în cele din urmă nu s-a putut. Totuși mă bucur că, la ora actuală, Dinamo este pe un drum bun față de anii trecuți când erau ba retrogradați, ba cu gândul că vor retrograda, acum sperăm și cred că dacă avem puțină șansă și vor fi aduși câțiva jucători ne puteam gândi chiar la campionat.

Acționarii din Red&White au cerut 12 milioane de euro pentru 50% din acțiunile de la Dinamo. În 2023 au cumpărat 72% cu 500.000 de euro 

L-ați pomenit pe Cristi Borcea, omul pe care l-ați inventat în fotbal. A promis că atunci când se va face stadionul va reveni alături de Dinamo.

Cu acest băiat pe care eu l-am crescut și l-am adus la Dinamo am avut o discuție, acum doi ani și jumătate, înainte ca clubul să fie luat de domnii Voicu și Nicolescu. Și mi-a spus că o s-o facă în momentul în care o să se bage prima cupă pentru ca stadionul să fie dărâmat. I-am transmis simplu: „acum cumperi cu 500.000 de euro în trei rate, 166.000 pe an, iar când o să se bage prima cupă va costa 20 de milioane, iar când va fi gata, o să fie 50 de milioane. Și, ca să vă spun, acum șase sau șapte luni am avut o discuție cu cineva care știe tot ce s-a întâmplat cu tranzacția acestui club și mi-a spus că a vrut ia 50% din acțiuni. Au cerut 12 milioane. Exact ce am prezis, asta s-a întâmplat. Din păcate Borcea, care este unul dintre sufletiștii acestui club și care a băgat mulți bani, nu a avut inspirația să se implice și să preia acțiunile.

Se mai întoarce Cornel Țălnar în fotbal?

Să vedem, acum mă bucur pentru fiul meu care este pe urmele mele, este unul dintre antrenorii de mare perspectivă de la Federația Română de Fotbal și sper, chiar mâine o să am o discuție cu președintele Ionuț Popa, să vedem dacă o să-l aduc aici, la Dinamo. Chiar dacă are oferte și de la alte cluburi rivale, i-am spus că nu are cum să nu vină la Dinamo. Aici e sufletul nostru, e plăcerea vieții și nu are cum să nu facă și el ceea ce am făcut eu.

Tot în acest loc aveți amintiri legate de Cornel Dinu și, la final, vreau să vă întreb dacă într-o bună zi credeți că o să vă împăcați cu nașul dumneavoastră?

Nu e vorba de împăcat. L-am iubit, îl iubesc și-l respect. Tot timpul l-am iubit și l-am respectat, nu am scos o vorbă urâtă despre el. Sunt convins că și el înțelege că, până la urmă, eu am avut dreptate și sunt dornic să mă împac cu el fără niciul fel de problemă, să mă văd cu el. Repet! L-am iubit și l-am respectat tot timpul.