Drăghia: „Îmi doresc să-mi petresc toată cariera la Rapid”

Andrei Drăghia a așteptat mulți ani să debuteze în Liga I pentru Rapid, iar după o prestație modestă cu „U” Cluj pe 20 mai, s-a revanșat din plin în fața nemțenilor și a închis poarta pe durata tuturor celor 90 de minute. Câteva intervenții de excepție au ajutat-o pe Rapid să părăsească Liga I în stil de echipă mare. Portarul rapidist a acordat un interviu exclusiv pentru 1923.ro și a împărtășit mai multe detalii neștiute legate de viața și cariera sa.

Andrei, de unde ai găsit motivație să aperi atât de bine cu Ceahlăul? Rapid era deja retrogradată, tribunele au fost goale…

Da, numai că fericirea pe care eu o trăiam că am ajuns să fiu titular în poarta Rapidului înlătura orice lucru negativ din mintea mea. Și gândul că acesta va fi ultimul meci al echipei în Liga I, pentru o perioadă, m-a făcut să-mi doresc foarte, foarte mult să nu dezamăgesc. Sper că am și reușit… 🙂

Tu la Rapid ai avut o evoluție atipică. Adică în Liga I ai debutat recent, dar în cupele europene ai intrat încă din toamna lui 2011, chiar într-un meci cu miză…

Ufff, da! Țin minte și acum meciul de la Varșovia, cu Legia… Ce fericit am fost că intru ca titular, dar la final, înfrângerea cu 3-1 și ratarea oricărei șanse de calificare din grupe au făcut ca bucuria să dispară…

Cum ai trăit tu momentele în care ai fost anunțat ca titular, mai ales că toată lumea se aștepta să apere Cătălin Straton?

Pentru mine, marea veste a venit cu două sau trei ore înainte de meci, la ședința tactică. Dar știi ceva? Știind că Dani Coman e accidentat și că nu poate juca, eu mă gândeam în zilele dinaintea meciului că există o speranță să joc. Da, toată lumea se aștepta să intre Straton, pentru că el mai jucase, dar eu credeam în șansa mea.

Totuși, emoții sigur ai avut…

Ba nu am avut chiar deloc! Poate doar în momentul dinaintea încălzirii, când am ieșit să vedem gazonul, să fi existat niște trăiri mai speciale, dar imediat mi-am spus că trebuie să-mi revin și să mă bucur de moment, de fotbal. Cum ți-am mai spus, era șansa mea și n-aveam de gând să las ceva să mi-o umbrească!

„Pentru Rapid merită orice așteptare e justificată”

Apoi însă n-ai mai jucat un meci oficial până pe 20 mai 2013, când ai intrat cu „U” Cluj. Cât de mult te-a frământat așteptarea asta?

A fost o așteptare lungă, nimic de zis, numai că știi tu vorba aia cu niciodată nu e prea târziu… În plus, având în vedere că vorbim despre Rapid, să știi că absolut orice așteptare e justificată.

Cât de greu ți-a fost că în primele tale două jocuri oficiale de la Rapid ai luat șapte goluri?

Din păcate, bilanțul e unul catastrofal pentru orice portar, dar colegii și tot staff-ul m-au încurajat în permanență, exprimându-și încrederea lor necondiționată. Faptul că suntem o mare familie și că ne sprijinim unii pe alții contează enorm la Rapid. Drept dovadă mi-a mers și mie mai bine apoi, cu Gaz Metan (1-1) și cu Ceahlăul (2-0), când am ajutat și eu puțin echipa.

De când ești legitimat la Rapid?

Cam de vreo 13 ani, adică din momentul în care m-am apucat de fotbal! Doar șase luni am jucat la Juventus București, sub formă de împrumut, în rest cariera mea de până acum s-a consumat lângă Podul Grant.

Înseamnă că ai prins mulți portari de valoare în Giulești! Care ți-a plăcut cel mai mult?

Rapid mereu a avut portari de extreme de buni. I-am admirat pe Lobonț, Dolha, Dani Coman, Bornescu sau Pecanha. Alături de ultimii trei am avut și marea plăcere să lucrez și am învățat foarte multe lucruri. Chiar contează enorm pentru cariera mea că m-am pregătit alături de ei fiindcă, din punctul meu de vedere, sunt printre cei mai buni care au jucat în Liga I de când m-am apucat eu de fotbal.

„Mă tentează mai mult o carieră la Rapid, decât un transfer în străinătate”

Spui că ai început fotbalul pe la 10 ani, dar ai făcut-o direct în poartă?

Da! De la început am luat-o pe calea asta. Mie mi-a plăcut pentru că în copilărie mi se părea cel mai ușor post pentru un fotbalist. Dar acum, îmi dau seama că m-am păcălit singur și că nu e deloc așa!

Să te întreb dacă ești rapidist nu mai are rost, așa că trec la un alt subiect: care e cea mai frumoasă amintire a ta din peluză?

Meciul cu Dinamo din 2008, când am câștigat cu 2-1! Era Peseiro antrenor. Câte torțe erau atunci în peluză! Ce atmosferă! De fapt, ce să ne mai mirăm? Peluza Rapidului e ceva unic în România. ..Ne identifică ca și club, ca și echipă!

Cum îți imaginezi cariera ta în următorii 15 ani? Pas cu pas…

Sincer, mi-aș dori să-mi petrec toată cariera la Rapid și să fac performanță alături de echipa pe care o iubesc! Sunt doar câțiva jucători în toată lumea care evoluează doar pentru o singură echipă și mie îmi surâde ideea de a mă număra printre ei! Din păcate, în România este mai greu de îndeplinit un asemenea vis…

Vrei să spui că nu te tentează să prinzi un transfer într-un campionat puternic?

Ba da… Dar mă tentează mult mai mult să evoluez numai pentru Rapid. Mi se pare ceva deosebit, extrem de frumos!

„Am vrut să-mi fac tatuaj la zece ani!”

Tu spui lucrurile astea, în ciuda faptului că echipa a retrogradat. Nu ți se pare ciudat că Rapid va juca în liga a doua?

Când mă gândesc la faptul că voi juca în liga secundă mi se rupe inima… Eu sunt obișnuit ca Rapid să se bată pentru obiective mărețe! Chiar și așa, sunt convins că suporterii vor fi la fel de apropiați de noi ca și până acum și cu ajutorul lor din 2014 vom reveni acolo unde ne este locul: în Liga I.

Ești cred că jucătorul Rapidului cu cele mai multe tatuaje. Când și cum a început pasiunea ta pentru ele?

Tatăl meu și-a făcut un tatuaj când aveam eu vreo zece ani, iar când l-am văzut i-am spus să mă ducă și pe mine să-mi fac unul! Evident, m-a refuzat, dar mi-a spus că decizia asta o pot lua în momentul în care voi deveni major, pentru că atunci o să fiu destul de matur în gândire. Eu nici n-am așteptat chiar până la 18 ani, îți dai seama, și mi-am făcut primul tatuaj. L-am ascuns o perioadă, dar nu puteam să o fac la infinit, așa că la un moment dat tata l-a văzut și mi-a spus: „Nu o să te oprești! O să-ți faci și altele!” A avut dreptate, iar tatuajele au devenit o mare pasiune!

Câte ai și ce reprezintă ele?

Mâna dreaptă e acoperită complet și mai am scris ceva pe antebrațul stâng. Le-am făcut în șapte ședințe, iar în bună parte ele conțin mesaje religioase. Eu sunt un tip credincios și în momentul în care mă uit la ele mă cuprinde o liniște interioară.

Care a fost primul dintre ele?

Mi-am scris: „Vive tu sueno”, adică „Trăiește-ți visul”.

„Semăn exact cu un pelican”

Ce alte hobby-uri mai ai?

Sunt cinefil, îmi plac în general filmele de aventură, dar cam atât. Nu sunt genul cu o sumedenie de hobby-uri.

Porecla ta e „Pelicanul”. De ce și cine ți-a pus-o?

Dani Coman mi-a spus pentru prima dată așa, prin 2006, pentru că mă mișcam precum un pelican și așa mi-a rămas de atunci.

Văd că ai adoptat-o cu mare drag!

Da, da, așa e! Mi-am dat seama că dădeam din mâini precum dă pelicanul din aripi și că semănăm exact, așa cum spunea Dani!

Dacă dintre portarii rapidiști nu ți-ai ales un singur model, trebuie să ai un etalon după care te ghidezi. Cine e?

Iker Casillas! Mi se pare cel mai complet portar din lume, iar faptul că a câștigat tot ce se poate în fotbal, sugerează că a avut o carieră perfectă!

text preluat de pe 1923.ro