E pe locul 4 în topul românilor cu cele mai multe meciuri în Primera! "Am bătut şi Barça, şi Realul!"

5 sep 2011 1973 afişări Comentează şi tu Diverse
E pe locul 4 în topul românilor cu cele mai multe meciuri în Primera! "Am bătut şi Barça, şi Realul!" "Am bătut şi Barça, şi Realul!" 3 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7950/8692895/2/marcel-sabou.jpg

A jucat în Divizia A pentru Poli Timişoara şi Dinamo, iar la 24 de ani a fugit în Spania. Marcel Sabou este născut în acelaşi an cu Gică Hagi şi este pe locul 4 în topul românilor cu cele mai multe meciuri în Primera Division. L-am întâlnit pe fostul fotbalist în complexul stadionului "Dan Păltinişanu", unde a asistat la un antrenament al lui Poli.

Cu ce ocazie prin Timişoara?
Am venit să îmi văd rudele şi, pe lângă asta, sunt naş de cununie la un prieten, fostul fotbalist de la Poli, Ovidiu Cuc.

A fugit de la Dinamo şi a cerut azil politic


V-aţi lăsat de mult timp de fotbal... Cu ce vă ocupaţi acum?
Când am terminat cu fotbalul, am deschis un local pentru copii, unde se fac aniversări, onomastici... Am încercat să ofer un trai cât mai bun copiilor mei. Am doi băieţi, unul are 16 ani, celălalt 12. Am licenţa Pro de antrenor, aş avea dreptul să antrenez în prima ligă din România. O perioadă am antrenat grupe de copii şi juniori în Spania, dar acum mă ocup mai mult de familie şi de afacere.

Cum v-aţi descurcat în 1989, când aţi început o nouă viaţă în Spania?
A fost destul de greu să plec de la zero într-o ţară străină. Am cerut azil politic în Spania. Am avut şi puţin noroc, totul depinde de noroc în fotbal. Nu regret nicio clipă că am plecat din România, pentru că aşa e în viaţă, îţi doreşti în primul rând un viitor mai bun pentru copiii tăi.

Cum aţi reuşit să fugiţi?
Toată lumea ştie ce situaţie era atunci în România. Nu m-am gândit mult. A fost o nebunie, dar când lucrurile ies bine, nu regreţi niciodată. Am fugit cu Vrisceanu, un coleg de echipă de la Dinamo. Eram cu Dinamo la un turneu de pregătire în Spania şi când am avut program de plimbare, am urcat în camera responsabilului, ne-am luat paşapoartele şi am plecat. Când ieşeam din ţară, ne luau paşapoartele şi aveam nevoie de ele. Nu poţi să rămâi într-o ţară străină fără acte la tine. Lucrurile erau foarte stricte la Dinamo, nimeni nu se gândea că ar putea să rămână cineva acolo.

A bătut şi Valencia lui Belodedici

Vă aduceţi aminte de meciuri în Spania în care aţi avut adversari români?
Am jucat împotriva lui Hagi când eram la Tenerife, împotriva lui Popescu, când eram la Gijon... I-am mai întâlnit pe Belodedici, Craioveanu, Gâlcă, Răducioiu şi Contra.

Şi îi băteaţi des?
Am câştigat şi în faţa lui Real Madrid, şi a Barcelonei atunci când eram la Gijon. Şi pe Valencia am bătut-o când era Belodedici acolo... În atâţia ani e normal să te întâlneşti cu compatrioţi.

De ce credeţi că nu aţi fost convocat la echipa naţională?

n primul rând, din cauza situaţiei mele. Eram un om care a fugit din ţară. După '90, eu cred că puteam să joc la naţională, dar nu m-au chemat. Situaţia din România acelor ani a contat mult. Nu e normal ca un jucător care evoluează de atâţia ani într-un campionat tare să nu fie chemat nici măcar la un meci amical.

Nu s-au schimbat lucrurile după Revoluţie?

Eu cred că nu. Lucrurile s-au schimbat destul de greu aici. Ne conduceau aceiaşi oameni după Revoluţie. Bine, a coincis şi cu perioada în care la naţională erau jucători foarte buni, era Iordănescu, avea încredere în ei... Dar puteau măcar la un meci să mă cheme, să îşi facă o impresie. Să spună măcar: "Cine-i ăsta, e ceva pârnăiaş sau care-i treaba cu el?". Mi-ar fi plăcut să joc la naţională, dar asta e situaţia.

În naţionala de acum aţi avea loc?

Nu ştiu. Cred că da, dacă mă antrenez câteva zile (râde). Situaţia fotbalului românesc e destul de preocupantă. Nu e normal unde s-a ajuns. E ceva putred aici!

Care e principala cauză?
Cred că mentalitatea fotbalistului român. Când jucam eu, parcă jucătorii voiau mai mult fotbal, acum sunt preocupaţi să aibă maşini şi să iasă în oraş. La fel şi conducătorii. Afară, oamenii gândesc altfel fotbalul. În toate ţările se vorbeşte mult la televizor, dar aici lipseşte respectul.



Regretul carierei: i-a rupt piciorul lui Puşcaş

Lumea îşi aduce aminte de dumneavoastră şi din cauza unui episod neplăcut. I-aţi rupt piciorul lui Marcel Puşcaş într-un meci Poli - Steaua.
A fost un moment oribil din cariera mea. Regret enorm... Cred că i se poate întâmpla oricărui jucător. În fotbal sunt multe accidentări, e un sport de contact. Nu am avut intenţia să rup piciorul cuiva, am intrat prin alunecare şi am atins mingea înainte să îl lovesc. Arbitrul nu a dat nici măcar fault. Abia după aceea a văzut că e grav şi mi-a dat "roşu". Eu nu sunt un jucător dur. Am evoluat zece ani în Spania şi Portugalia şi nu am luat niciun cartonaş roşu.

Fiul meu cel mare, Alejandro, joacă la o echipă de juniori din Gijon. Dacă vreodată ar fi să aleagă, cred că ar juca pentru naţionala Spaniei, pentru că acolo s-a născut
Marcel Sabou, fost fotbalist

Pe mine mă cunoaşte mai multă lume în Spania decât în România

Marcel Sabou, fost fotbalist

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.