Finala Cupei României – ediția 1985 a fost piatra de hotar la care s-au intersectat două echipe cum România n-a mai avut vreodată. Una – legendara „Știința” Craiova – se pregătea să părăsească scena, iar cealaltă – generația Steaua avea să devină cea mai galonată formație din istoria fotbalului nostru.
Ultimul act al Cupei a fost și cântecul de lebădă al generației de olteni care a deschis, practic, drumul echipelor noastre spre marea performanță. Consumați psihic și fizic de intensitatea pe care numai exploratorii pătrunși pe tărâmuri neștiute o cunosc, Oamenii care se calificaseră în semifinalele Cupei UEFA – 1983 începuseră să dea, după ani de succese, vizibile semne de oboseală. Din echipă dispăruseră Cămătaru și Balaci, dar încă mai erau pe metereze Lung, Negrilă, Ștefănescu, Geolgău și Cîrțu.
De cealaltă parte, Emeric Ienei trimisese pe teren, la Steaua, osatura echipei care, un an mai târziu, avea să ducă la capăt drumul început de Craiova, cucerind Cupa Campionilor.
Partida de pe „23 August” a strâns în tribune aproape 60.000 de oameni – număr aproape neverosimil în zilele noastre pentru o finală de Cupa României. Spectacolul a fost însă pe măsură. Steaua a deschis repede scorul, prin Lăcătuș, în minutul 10, egalarea survenind la mijlocul reprizei secunde, când Sorin Cîrțu a înscris pentru Craiova. Victor Pițurcă a dat lovitura decisivă în minutul 73, iar oltenii, conduși de pe bancă de Halagian – ironia sorții, exact omul care construise acea echipă a Stelei! – n-au mai avut forța să revină. Pentru ei, drumul se încheiase.
„Steaua nu era mai bună!”
Sorin Cîrțu era atunci un star, prin comparație cu cei care-l învinseseră. Antrenorul de acum își amintește finala peste care au trecut 24 de ani de parcă s-ar fi jucat ieri. „Când pierzi, nu ai amintiri prea plăcute! Noi am avut probleme la acea finală. Cămătaru se accidentase, veneam și după eliminarea din Europa, dar, chiar și așa, am fost peste ei”, povestește Cîrțu, care se consolează cu gândul că Știința a făcut spectacol. „Steaua n-a fost mai bună. Dimpotrivă, noi eram cei care aveau mai multă experiență internațională”. „Eram în reconstrucție!”
Adrian Bumbescu, fundaș central atunci în garnitura stelistă, confirmă afirmația lui Cîrțu, care a fost și adversarul său direct în acel meci. „Craiova a oferit un adevărat spectacol. Steaua era în reconstrucție atunci… Cîrțu m-a alergat tot terenul. Mi-a dat mari bătăi de cap! Era foarte tehnic. Nici acum nu-l uit cum m-a fentat la golul acela pe care l-a dat”.
Atmosfera din tribune – una „de basm”, cum a numit-o Bumbescu – l-a determinat pe stelist să tragă și mai tare, chiar dacă lupta împotriva echipei care l-a lansat. „Am vrut să joc cât mai bine, ca să le arăt conducătorilor de la Craiova că m-au lăsat să plec prea ușor. Mi-a fost foarte greu, pentru că a trebuit să fiu adversarul prietenilor mei”.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER