Constantin Nica (29 de ani) pleca, în 2013, de la Dinamo la Atalanta pentru 1.6 milioane de euro. La momentul respectiv, fundașul dreapta era văzut unul dintre viitorii jucători de bază ai echipei naționale. Fast forward zece ani mai târziu, fotbalistul născut în județul Ilfov este liber de contract, are puțin peste 15 meciuri oficiale jucate din 2017 până în prezent și se antrenează singur la baza de la Săftica. Contactat de ProSport, acesta a oferit, în exclusivitate, un interviu în care a vorbit, printre altele, despre ultimul „descălecat” de la Dinamo, relația cu Mircea Rednic, pasul făcut în 2013 în Italia, precum și despre alegerile greșite care, de-a lungul carierei, l-au tras în jos.
ProSport: Costi, ești liber de contract din vară. Ce plănuiești să faci în perioada următoare?
Costi Nica: De când am terminat în Italia, sunt liber. Ultima oară, la Pistoiese, am jucat în Serie C. Am așteptat o ofertă, am fost în discuții. M-a dorit un fost antrenor la Modena (n.r. – locul 8 din Serie B), dar a fost prea puțin să mă vrea doar el. În stagiunea trecută, am jucat împotriva celor de la Modena, în eșalonul trei, dar ei au promovat.
În momentul de față ce faci, te antrenezi cu Dinamo la Săftica?
Nu, fac separat. Am vorbit cu Ovidiu Burcă, mi-a dat acordul să mă pregătesc când echipa nu este acolo. Urmez un plan de pregătire individual. Nu s-a pus problema să mă antrenez cu Dinamo. Ei au un obiectiv clar acum, trebuie să se concentreze, pentru că au trei meciuri decisive.
Dinamo nu are dreptul de a legitima noi jucători acum. Totuși, te-ai gândit la o revenire, în cazul în care ar exista această posibilitate?
Nu, n-am vorbit nimic. Dacă, însă, Dinamo va avea nevoie de ajutorul meu, voi răspunde mereu „Prezent!” indiferent de ce s-a întâmplat în anii trecuți. Pentru mine contează clubul, nu oamenii care au fost aici într-o anumită perioadă.
Ai jucat la Dinamo în prima parte a sezonului 2021-2022. Ai fost, de altfel, primul jucător legitimat, la momentul respectiv, după ridicarea unei interdicții la transferuri. Totuși, n-ai rezistat mult la echipă, ce s-a întâmplat?
M-am întors când era domnul Bonetti antrenor, cel care m-a debutat acum zece ani la Dinamo. Nu s-a schimbat, însă, nimic. Domnul Rednic, când a venit, a decis să renunțe la anumiți jucători. Eram și eu printre ei. Am jucat în cupă, cu FC Argeș (n.r. – Dinamo 1-2 FC Argeș, 26 octombrie 2021) ultimul meci oficial la echipă. Eu nu mă antrenasem cu echipa patru sau cinci zile înaintea acestei partide. Dânsul a zis că ne de o șansă în această competiție. Totuși, îți dai seama, cinci zile să stai fără minge, fără echipă, fără să știi nimic de la club, cu moralul scăzut, a fost destul de greu. A fost o poziție dificilă.
Ți-a reproșat ceva?
Eu consider că am jucat bine. Mi s-a reproșat, însă, că, la golul doi, a tras Latovlevici de lângă mine, din careu. Asta se tot întâmplă oricărui fundaș. Nu cred că este un motiv să dai afară un jucător. A fost decizia dânsului, nu m-am opus, asta a fost. Sunt sigur că și el și-a dorit tot ce e mai bine pentru Dinamo.
Nu ți-a oferit nicio explicație?
Nu. N-au fost explicații, nici eu nu i-am cerut dânsului. Nu mi-a mai permis să mă antrenez cu echipa. Ești bun cât ești bun, restul nu mai contează. Nu te așteaptă nimeni la fotbal.
Cum a fost perioada petrecută acolo? S-a vorbit de multe neajunsuri.
Nu cred că a fost problema de neajunsuri. Eu sunt de părere că s-au produs prea multe schimbări și, ulterior, o nesiguranță care a creat, la rându-i, o neliniște în interiorul echipei. Prea mulți antrenori, prea mulți jucători. I-am simțit debusolați pe cei care au rămas. Nu cred că este vina nimănui.
Totuși, echipa a retrogradat. Există o vină pe undeva..
Eu nu pot da vina pe jucători. I-am susținut mereu, indiferent că am jucat sau nu. Sunt mulți factori care influențează echipa: moral, mentalitate, ce vezi în conducere.
Cinci antrenori, peste 50 de jucători rulați. Ce-ți spun aceste cifre?
Foarte, foarte multe schimbări. Stres, neliniște, probleme personale, lipsa banilor, întârzieri. Se adună.
Presiunea suporterilor?
Nu cred că asta a fost o problemă. Când ești fotbalist și joci la un club precum Dinamo, trebuie să ai sânge în tine. Aici se vede cine poate rezista și cine nu la un nivel mare. Sunt de 20 de ani la clubul acesta și n-am simțit niciodată presiune.
Ai bani de luat de la Dinamo?
Au fost și sunt restanțe. Așteptăm să vedem ce se poate rezolva. Am bani de luat de la Dinamo și astăzi.
2012-2013, primul sezon la seniorii lui Dinamo. Atalanta te-a cumpărat pentru aproximativ 1.6 milioane de euro. Cum a fost acest pas?
Mi se părea totul ușor la vârstea aceea. Eram bine pregătit fizic. După câțiva ani petrecuți în Italia, am început să asimilez anumite lucruri. Fotbalul italian este greu. Nu sunt diferențe mari la nivel tehnic, ci tactic. Totodată, jucătorii au altă mentalitate. Stau în sală înainte de antrenamente, după antrenamente. Cluburile aveau condiții foarte bune.
Fizic cum stăteai?
Toți jucătorii erau puternici. Se vedea o diferență fizică. Din fericire pentru mine, eu am avut un plus fizic de când eram mic. Asta a fost calitatea mea, nu s-a pus problema de forță. Chiar și așa, după câteva luni, la momentul respectiv, am mai pus câteva kilograme de masă musculară pentru că aveam nevoie.
Ai stat accidentat o bună perioadă. De la ce a plecat totul?
Prima oară am avut o fractură de peroneu. Mă întorsesem la Atalanta din Serie B. În cantonament, după un antrenament, m-am lovit la peroneu. Am stat șase luni. Inițial nu-și dădeau seama doctorii despre ce era vorba. Era o „fractură oarbă”. Se vedea foarte greu și, în același timp, făceam tratament pentru cu totul altceva. După ce mi-am dat seama ce e cu adevărat, au mai trecut două luni. După am început să joc. Au început, însă, problemele musculare. Eu, fiind un jucător exploziv, după o foarte mare pauză, sufeream pe acea parte. Practic, aveam o viteză în minus. A trebuit să lucrez din ce în ce mai mult la sală, în plus, cu greutăți mai puține.
Știi de existența unei alte oferte decât Atalanta?
Eu am aflat după ce am semnat cu Atalanta că ar fi fost o discuție și la Sassuolo. Din ce știam la momentul respectiv, erau aceeași scouteri. Am plecat în același timp cu Marius Alexe.
Cum s-a perfectat mutarea?
Foarte rapid! Eram în cantonament cu Dinamo și Marius mi-a dat vestea. „Vezi că mâine plecăm amândoi, să-ți faci bagajele. O să te sune, s-au înțeles cluburile, trebuie să-ți dai acordul”. După jumătate de oră, a sunat telefonul, de la Dinamo. Nu știam de nimic, totul s-a petrecut imediat. Nea Giovanni și nea Victor erau impresarii mei.
Ai stat ceva ani în Italia, Serie A și Serie B. În momentul de față, avem mulți jucători în al doilea eșalon. E o diferență între cele două ligi?
Serie B e mult mai agresiv. Nu te lasă să respiri, să joci, se aleargă mult mai mult. În Serie A, evident, ai plusul de valoare al jucătorilor, care te ajută. Ambele mi-au plăcut. Dar, sigur, Serie A este altceva!
Avem, cum am zis, câțiva jucători în Serie B. Unii sunt și oameni de bază la națională. Ce sfat ai avea pentru ei?
Eu cred că doar la mentalitate e problema. Trebuie să se uite la colegii lor, să învețe de la ei, să nu aștepte să treacă timpul, să fie profesioniști. Rezultatele vor veni de la sine. Sunt jucători foarte buni.
Ai debutat la echipa de seniori a României. Îți mai amintești momentul convocării?
Da, a trecut ceva timp. Eram la Dinamo, sentimentele nu se uită. Nu mă așteptam, dar m-am bucurat mult. Mi-a zis domnul Pițurcă, selecționerul de atunci, că o să am timp să joc, să demonstrez la națională. A fost un vis devenit la realitate.
Costi, ai avut un început promițător de carieră, ai fost vândut pe o sumă frumoasă, echipa națională, Serie A, Serie B. Totuși, cum se spune în fotbal, ai ars repede. Ai bifat puține meciuri oficiale în ultimii ani. Care să fi fost motivele?
Alegerile pe care le-am făcut. Total greșite! Sigur, și accidentările. Uite, de exemplu, nu ar fi trebuit să plec după primul an de la Atalanta. Ar fi trebuit să stau, să mă pregătesc, aveam un culoar bun, aș fi putut să joc. Ar fi trebuit să am continuitate. Mai mult, la un an sau doi după ce am ajuns în Bergamo, au plecat și directorul, și antrenorul Colantouno, cei care m-au adus. Încă ceva, după patru sau cinci ani la echipă, mi-au mai prelungit încă trei ani. Vedeau în mine potențial. Eu mi-am dorit să mă întorc acasă. Alegeri greșite.
Ai 29 de ani. Ce urmează pentru tine?
Mă pregătesc cât mai bine și vreau să prind un contract favorabil pentru mine. Sunt câteva discuții, dar mai aștept, sunt jucător liber. Trebuie să am continuitate! Am avut o ofertă și din Ucraina, dar nu se pune problema. În situația socio-politică actuală, nu este cazul.
Constantin Nica, un produs al Centrului de Copii și Juniori din „Ștefan cel Mare”, a bifat 30 de meciuri oficiale pentru Dinamo. În Italia, a prins 15 meciuri în Serie A, jucând cu formații precum AC Milan, Internazionale Milano și Juventus.
Ulterior, a fost împrumutat în al doilea eșalon, Serie B, la Cesena, Avellino sau Latina. A mai fost legitimat la FC Voluntari, Dunărea Călărași, Vojvodina (Serbia) și Pistoiese (Serie C, Italia).
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER