Vom avea cel mai strâns play-off de când actualul format al Superligii e în vigoare, după cum a dezvăluit analiza ProSport, iar acest lucru a devenit clar înainte chiar de ultima rundă a sezonului regular. Dar cel mai strâns campionat din istoria fotbalului românesc vine de acum câteva decenii și a avut o desfășurare de zile mari, pe care astăzi o descoperim împreună cu amintirile marilor fotbaliști de atunci!
Vara lui 1977. În România comunistă, Ceaușescu împlinește deceniul la conducere, țara se ridică după cutremurul devastator din martie. În fotbal, Dinamo București e campioană en-titre a unui campionat cu 18 echipe, după o ediție tur-retur și cu 2 puncte acordate la victorie. Nou-promovate în Divizia A sunt CS Târgoviște, Petrolul Ploiești și Olimpia Satu Mare. Trei formații retrogradau și ale trei veneau din „B”.
Nimic nu anunța, în vara lui 1977, ceea ce avea să rămână cel mai strâns campionat din fotbalul nostru până azi! Unul în care campioana s-a decis la golaveraj, iar distanța dintre ea și prima retrogradată a fost de doar 9 puncte, record all-time! Practic, 3 victorii și o remiză între locul 1 și locul 16, primul sub linie! Recordul stă în picioare și adaptat la sistemul ulterior, cu 3 puncte la victorie. Niciodată nu au fost doar 3 victorii și o remiză între campioană și prima echipă spre „B”.
Sezonul 1977/78 a însemnat unul șters pentru Universitatea Craiova, care s-a menținut mai mereu la jumătate clasamentului, în vreme ce campioana en-titre, Dinamo București, slăbită prin plecările lui Nunweiller și Lucescu la Corvinul, nu a dat semne că ar putea să își păstreze trofeul. În aceste condiții, evoluția liderilor a fost una cu totul și cu totul spectaculoasă, compunând un tablou în mișcare plin de suspans și meciuri-reper care au decis, finalmente, ierarhia.
Pe primul loc, începând din etapa 9, s-a fixat ASA Târgu Mureș. Vicecampioană națională în 1975, pe podium și locul 4 în edițiile următoare, părea să îndeplinească un vis prin generația lui Boloni – Hajnal -Ispir, alături de Fazekas ori Solyom, cu fostul internațional stelist Tiberiu Bone pe bancă. Mureșenii au stat aproape jumătate de sezon în frunte, au devenit chiar campioni de toamnă în următoarea configurație la final de tur:
Căderea celor de la ASA s-a produs în retur, anunțată cumva de eșecul surprinzător în deplasare la FCM Reșița, ultimul loc la acea vreme dar și la final de sezon. A fost o serie de 6 eșecuri consecutive care a consfințit soarta echipei lui Bone care a ajuns din campioană de toamnă să se salveze de la retrogradare abia în ultima etapă, după 1-1 acasă cu Dinamo!
Seria neagră pentru ASA a început printr-un 2-3 acasă cu Steaua, în etapa 23, golul victoriei steliste fiind marcate de Anghel Iordănescu, după 1-0, 1-2 și 2-2. Fost internațional și fotbalist-reper al acelei generații pentru mureșeni, Iuliu Hajnal rememorează în exclusivitate pentru ProSport:
Am amintiri foarte triste din acel sezon. Am fost campioni de toamnă, dar am terminat pe locul 12. Am făcut cam cinci puncte la retur. În ultima etapă, dacă nu bate Petrolul Ploiești, care a și retrogradat, de pe locul 17, am fi picat noi. Noi ar fi trebuit să câștigăm campionatul, dar au fost… anumite lucruri care nu ne-au permis. Au fost și disensiuni între jucători, întâmplări neprevăzute. Cine a trăit atunci, a auzit și a văzut”
Care a fost totuși secretul perioadei de performanțe constante pentru echipa roș-albastră din Mureș (foto sus, sursa Facebook) ne spune același Iuliu Hajnal intrând din culisele vremii:
ASA Târgu Mureș era o echipă frumoasă, bazată pe un stil ofensiv. Vreo zece ani, am jucat, constant, împreună. Eram cam 13 jucători care au dus greul până în 1982. Am avut parte și de susținerea unui comandant extraordinar, Florescu. În 1975 am fost vicecampioni, dar a fost ceva similar cu sezonul 2015-2016, când, cu Galați, în ultima etapă, am pierdut titlul”
ASA Tg. Mureș a ieșit din cursa pentru titlu, noul lider a fost Sportul Studențesc. O formație cu jucători de excepție, de la Răducanu în poartă, Iorgulescu și Cazan în defensivă, spre Aurel Rădulescu și Mircea Sandu. Dar tot un meci cu Steaua a închis și visul titlului în Regie!
După cum povestesc Alin Buzărin și Cristian Costache în lucrarea de excepție „100 – Poveștile nemuritoare ale fotbalului românesc”, meciul cu militarii s-a jucat în 23 aprilie 1978 pe Ghencea arhiplină și doar a doua repriză a fost televizată, potrivit practicilor epocii!
Sportul avea 2 puncte peste Steaua și a deschis scorul, conducând la pauză. Ar fi urmat 7 etape, cu 4 puncte diferență. Liță Dumitru, căpitanul Stelei, detaliază în aceeași lucrare cum au reușit finalmente să întoarcă și să învingă cu 2-1:
Fuseseră mai buni decât noi până atunci, ne gândeam că un egal ne-ar fi mulțumit. N-am prea avut ocazii, se apărau ermetic și ne înțepau pe contraatac. A venit o centrare plouată de pe dreapta, de la Radu Troi. Credeam că se duce în peluză și probabil așa a crezut și Rică Răducanu, portarul Sportului. A plecat către dreapta, dincolo de bare, să culeagă mingea de afară. Dar cam bătea vântul și mingea, în loc să iasă în aut de poartă, l-a lovit pe Rică în spinare și mi-a revenit. Am dat gol cu latul, de la 6-7 metri, probabil cel mai ușor gol din întreaga mea carieră!”
Anghel Iordănescu, marcatorul Stelei pentru 3-2 la Târgu Mureș, avea să aducă victoria, 2-1, și cu Sportul Studențesc. Peste două luni de la meciul-reper pentru studenți, portarul Răducanu avea să ajungă la…. Steaua!
ASA și Sportul ieșiseră din cursa pentru titlu, dar mai erau pretendente serioase, ba chiar favorite la un anumit moment. Politehnica Timișoara, cu marele Angelo Niculescu antrenor iar Păltinișanu, Vișan, Dembrovschi sau Giuchici pe teren, a avut în mod cert șansa ei. Mai ales că a scăpat de „șocul Steaua”, comparativ cu mureșenii și trupa din Regie. Poli câștigase 4-1 pe teren propriu în fața roș-albaștrilor, cu 50.000 de suporteri în tribune pe Bega! Iată clasamentul la vârf al Diviziei A din etapa 30, cu patru runde înainte de final:
Bănățenii însă au clacat cu Dinamo. Un 2-4 în Ștefan cel Mare care avea să însemne final abia pe locul 3. Steaua și FC Argeș, cu 39 puncte fiecare, au pierdut ambele în penultima etapă, în deplasări cu echipe aflate la retrogradare. În ultima etapă, ambele au câștigat pe teren propriu, Steaua vs FCM Reșița 4-0 și Argeș vs UTA Arad 5-0. Iar titlul a mers în Ghencea, pentru golaveraj! Avantaj de 15 goluri!
Dincolo de rezultatele pozitive în meciurile cu rivalele la titlu ASA Tg. Mureș sau Sportul Studențesc, performanța Stelei s-a construit prin succesul din marele derby cu Dinamo, 1-0 în deplasare, gol al aceluiași… Anghel Iordănescu! Asta pentru că s-a petrecut în etapa 31, cu trei runde înainte de clasamentul final. Și a mai existat un factor, extern, determinant pentru golaveraj: Argeșul lui Dobrin, Iovănescu, Olteanu și Radu II a înregistrat un 1-6 la Poli Iași în prima etapă din retur. Scor care i-a afectat golaverajul dramatic, iar diferența n-a mai putut fi recuperată pe parcurs.
Portarul campioanei Steaua, după trei titluri cucerite cu Dinamo, Dumitru „Țețe” Moraru evocă în exclusivitate pentru Prosport fotbalul acelui sezon și al acelei epoci:
Mi-aduc aminte foarte bine acel sezon. A fost al doilea titlu cucerit cu Steaua pentru mine. Aveam o echipă mare, cu jucători valoroși și antrenori foarte buni. Campionatul se câștiga foarte greu, câteodată chiar la golaveraj, ca în 1978. Era greu să bați oriunde, chiar dacă te numeai Steaua sau Dinamo. Adversari puternici, în perioada respectivă, la Pitești, la Bacău, la Ploiești, chiar și Jiul Petroșani, UTA”
Antrenorul campioanei Steaua București a fost Emeric Ienei, iar echipa-tip arăta astfel: Moraru – Anghelini, Agiu, Sameș, Vigu – T. Stoica, Liță Dumitru, A. Iordănescu – Troi, Marcel Răducanu, C. Zamfir. Au mai jucat pentru performera din Ghencea fotbaliști precum Vasile Iordache, Fl. Marin, Nițu, Ion Ion, Zahiu, Aelenei, V. Năstase, Ad. Ionescu.
Prin înfrângerea 0-1 cu Steaua din etapa 31 dar și prin succesul 4-2 pe teren propriu cu Poli Timișoara, Dinamo a fost un actor extrem de important în lupta pentru titlu, după cum am văzut, deși a terminat doar pe locul 5. Căpitanul echipei din acel sezon, Cornel Dinu explică în exclusivitate pentru ProSport:
Era un alt nivel al fotbalului și, de aici, de multe ori, exista și această comprimare a campionatului. Existau centre de formare peste tot în țară, echipe susținute de autorități. În acei ani, România era o țară puternică, cluburile erau ajutate de consilii, de primar, de prim-secretar, erau foarte bine organizate și aveau și jucători, își formau centre de copii, țara producea talente. Chiar dacă fotbalul era mai lent, jucătorii aveau o tehnică superioară față de ce vedem azi, acum se joacă în blocuri, te aperi cu 10, ataci cu 5-6, dinamica și așezarea fotbalului s-au schimbat”
Iar coechipierul său, Ion Marin, devenit ulterior tehnician reputat ca și Dinu, completează descrierea culiselor, atât pentru fotbalul românesc, dar și pentru parcursul dinamoviștilor din 1977/78:
Erau echipe foarte bune, fotbaliștii, în mare parte, erau crescuți în propriile școli de juniori și, peste tot în țară, se producea. Nu exista echipă slabă, erau și orgoliile autorităților locale, care prin sport își doreau să iasă în evidență, iar victoriile veneau prin luptă mare. Un fotbal diferit, alte metode, sisteme, selecție. Noi, la Dinamo, începusem schimbul de generații și din acest motiv am terminat pe 5, practic începuse pregătirea echipei din anii ’80. Repet, victoriile erau obținute foarte greu”
Formațiile din Divizia A 1977/78 au avut în postura de căpitani fotbaliști remarcabili precum Dinu (Dinamo), Ispir (ASA), Mulțescu (Jiul), Ștefănescu (Craiova), Romilă (Iași), R. Vlad (Corvinul), Broșovschi (UTA), Oct. Ionescu (Sportul), Mehedințu (Timișoara), Liță Dumitru (Steaua), ca să amitim doar o parte din galeria evocată în „100 – Poveștile nemuritoare ale fotbalului românesc”. Iar golgheter a ieșit Dudu Georgescu (24 goluri), deși Dinamo a terminat pe 5 campionatul!
Cu titlul decis la golaveraj, doar 3 victorii și o remiză între campioană și prima echipă retrogradată (FC Constanța), cu ultima etapă decisivă în privința retrogradării pentru multe formații, cu golaverajul esențial inclusiv pentru partea a doua a clasamentului, iată ierarhia finală „de pus în ramă”, din cel mai strâns campionat al fotbalului românesc până azi:
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER