Gheorghe Liliac a împlinit pe 22 aprilie vârsta de 61 de ani, iar pe 23 aprilie își sărbătorește ziua numelui. ProSport a luat legătura cu fostul portar al Stelei, cel care a fost titular în ambele meciuri din semifinalele Cupei Campionilor cu Benfica, din 1988, dar a fost și rezerva lui Silviu Lung în finala cu AC Milan din 1989.
– Domnule Liliac, v-am sunat să vă urăm la mulți ani…… – (râde) Pentru ziua de 22, am făcut 61 de ani, sau pentru ziua numelui de sfântul Gheorghe? A, stați așa: vedeți că pe 20 aprilie s-au împlinit și 32 de ani de la meciul retur cu Benfica din semifinalele Cupei Campionilor de la vremea aia. Am apărat în acel meci ca titular.
– V-am sunat să vorbim de toate, dar este bine că vă prindem în zi de sărbătoare. Însă vrem să vorbim despre experiența dumneavoastră la Steaua, cum a fost? – Am glumit, stați liniștit, dar vă mulțumesc frumos că v-ați amintit de mine. Acum sunt șeful centrului de copii și juniori la Petrolul Ploiești, dar îmi face mare plăcere să vorbesc și despre cariera mea de portar.
– Cum ați ajuns la Steaua? – Am jucat la Steaua între 87-89, dar vreau să vă amintesc că eu am avut primul contact cu această echipă în 1983. Am ajuns la Steaua în acel an și am plecat cu echipa în cantonament. Dar apoi s-a decis ca eu să fiu împrumutat la Oradea ca să am meciuri în picioare. Îmi era greu să mă lupt cu Vasile Iordache și Helmuth Duckadam, cel care venise și el la Steaua. Am înțeles situația și m-am dus la FC Bihor Oradea din 83 până în 86. Apoi un an am fost la Petrolul, iar în 87 am revenit la Steaua, unde m-am luptat cu Stângaciu, iar apoi cu Silviu Lung. El venise la Steaua un an mai târziu. Însă chiar și așa am prins să joc și eu 28-30 de meciuri pentru Steaua.
– Ați jucat titular pentru Steaua în finala Cupei României cu cântec din 1988, cea cu Dinamo, ce vă amintiți? – Îmi dau seama unde vreți să aducem discuția. Vreți să vorbim de finala aia cu Dinamo. Anul 1988 a fost anul meu la Steaua pentru că am apărat în campionat, în meciurile din Cupa Campionilor din acel sezon, chiar și în partidele din semifinale cu Benfica Lisabona, Am fost titular atât în tur, cât și în retur. Însă, din păcate, am pierdut returul la Lisabona, scor 2-0. făcusem 0-0 în Ghencea, și am ratat calificarea în finala Cupei Campionilor. Dar să revenim și la acel meci cu Dinamo din finala Cupei României în care eu am apărat titular pentru Steaua. Am condus noi cu 1-0 încă din prima repriză. Marcase pentru noi Marius Lăcătuș, dar în minutul 88 Răducioiu mi-a dat gol și s-a făcut 1-1. Un minut mai târziu, Gică Hagi i-a centrat excelent lui Balint, iar el a marcat. De acolo a început scandalul. Golul nostru a fost anulat eronat. pentru ofsaid. Toți ne-am enervat, a ieșit un meleu pe teren, iar Valentin Ceaușescu i-a făcut semn de la tribuna oficială lui nea Tică Dănilescu să ne transmită să ieșim de pe teren. Am ieșit. La Comisie ni s-a acordat golul ca și valabil, ne-a fost înmânat trofeul, dar apoi Steaua a renunțat la el și în acel an nu s-a mai atribuit oficial Cupa României.
– Ce s-a întâmplat după ce a venit Silviu Lung de la Universitatea Craiova la Steaua? – Vă dați seama că s-a mers mai mult pe mâna lui Silvică. El era și este mai mare ca mine cu doi ani, avea o experiență mai mare, titular și la echipa națională unde era căpitan, dar să știți că noi am fost ca frații. Am avut multe de învățat de la Silvică, iar el a fost pentru mine un coleg deosebit. I-am fost rezervă în finala cu AC Milan din 1989, dar vă rog să mă credeți că nu prea îți doreai să îi ai adversari pe Gullit și Van Basten în acel meci. Ne-au făcut zob. Nu am mai știut de noi, deși Steaua avea echipă foarte bună. A fost doar 4-0, putea să fie scorul mult mai mare. Nu pot să spun cu tărie că Steaua a dominat Europa în acei patru ani, dar consider că din 1986 până în 1989 Steaua a fost cea mai bună echipă din Europa Est. A luat Cupa Campionilor, Supercupa Europei, a jucat o finală de Cupă Intercontinentală, din nou o semifinală de Cupa Campionilor în 1988, iar apoi în 1989, după ce a trecut în semifinalele Cupei Campionilor de Galatasaray, a pierdut din păcate cu Milan marea finală. Consider că acestea sunt rezultate extraordinare și vor rămâne pentru totdeauna în istorie în palmaresul unei echipe românești.
– Domnule Liliac, se câștiga bina ca fotbalist în perioada lui Nicolae Ceaușescu? – Evident că nu ne putem compara niciodată cu cei din zilele noastre, dar nici de foame nu te puteai văita. Contractele nu erau foarte mari, dar primele erau frumușele. Erau undeva la peste trei salarii medii de la vremea aia. Este bine că după o viață de fotbalist m-am ales și eu cu un apartament. Mi-ar fi plăcut să joc în zilele noastre, dar vreau să știți că pe vremea mea erau portari mult mai buni ca acum. Concurența pentru echipa națională era mult mai mare atunci. Erau portari ca Silviu Lung, Iordache, Duckadam, Țețe Moraru, Cristian, Speriatu, Boldici, Crișan, Stângaciu. Să nu îl uit nici pe Nițu de la Victoria. Apoi veneau tare din urmă puștii Stelea și Prunea. Eu am prins lotul pentru Campionatul Mondial din Italia 90 de la Petrolul Ploiești. Au fost convocați atunci Lung, Stelea și eu. Ți-am vorbit de 13 portari din vremea noastră, cei care toți erau foarte buni.
– Ce părere aveți de portarii români din zilele noastre? – Din păcate aceștia nu se ridică la nivelul celor din anii 80-90. Eu zic că Tătărușanu și Șilviu Lung jr sunt doi portari pe care te poți baza la orice oră la echipa națională, deși Tătărușanu nu prea apără titular la echipa lui de club, dar este extrem de bun. Hai să spun că vine din urmă copilul Ionuț Radu din Italia, dar cam atât. Niță și Pantilimon au ieșit din circuit după părerea mea, iar pe alți portari eu nu prea îi văd că ar putea să facă față cu brio la echipa națională.
– Ați jucat împotriva lui Dobrin, Balaci și Hagi, cine a fost cel mai bun? – Am un mare respect pentru toți trei, dar eu consider că Gică Hagi a fost cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor. Am jucat împotriva lor și știu ce spun. Gică a avut o plecare de pe loc ca nimeni altul. De șut și de tehnică nici nu mai are rost să vorbim. Gică Hagi a fost incredibil și îmi pare rău că se pune acum atâta presiune pe Ianis Hagi. Nu îl mai comparați niciodată cu Gică, deoarece Gică este unic, iar fiul său are povara numelui Hagi pe spate. Ianis este un tânăr fotbalist foarte bun, dar aș vrea să fie lăsat să își facă treaba în liniște. Nu are plecarea de pe loc a lui Gică, dar lovește incredibil de bine mingea atât cu stângul cât și cu dreptul, iar loviturile libere le bate magistral.
– Domnule Liliac, vorbeați mai devreme de Valentin Ceaușescu, ce tip de conducător a fost acest om? – Nu vedeți în ziele noastre un asemnea tip de conducător. A fost ca un frate mai mare pentru noi. Se interesa să nu ne lipsească nimic la Steaua, dar vreau să știți că niciodată nu se băga peste nea Imi sau nea Puiu Iordănescu să facă primul 11 sau schimbările, așa cum se mai practică din partea unor patroni în zilele noastre. A fost un conducător foarte bun, iar fotbalul nostru nu are un asemnea om ca el.
– În final vreau să vă mai întreb care este în opinia dumneavoastră Steaua adevărată, cea din Liga 1 sau cea din Liga 4? – Actele sunt cele care decid, dar eu vreau să întreb ce oare s-ar fi putut întâmpla dacă Gigi Becali nu băga bani la Steaua din 2002 și până în 2017? Unde ajungea Steaua fără banii lui Gigi Becali? De ce nu a luat Armata echipa încă de atunci? Hai să fim serioși și să ne gândim la acest lucru.
FINALA CUPEI ROMÂNIEI din 1988 Stadion: „23 August” Steaua – Dinamo 2-1 Au marcat: Lăcătuş (27), Balint (90) / Răducioiu (87) Steaua: Liliac – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Rotariu – L. Bălan, T. Stoica, Gh. Popescu, Hagi – Lăcătuş, Piţurcă (Balint 52). Antrenor: Anghel Iordănescu Dinamo: Moraru – Mihăescu (Movilă 45), Rednic, Andone, Varga – Lupu, Lupescu, Mateuţ, Orac (Răducioiu 82) – Vaişcovici, Cămătaru. Antrenor: Mircea Lucescu Arbitru: R. Petrescu. Asistenţi: G. Ionescu, Gh. Constantin Spectatori: 45.000
Formația aliniată de Anghel Iordănescu la Lisabona din semifinalele Cupei Campionilor: 20.04, 1988
Liliac – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Ungureanu – Balint (60′ L. Bălan), Gh. Popescu (72′ Majearu), T. Stoica, Hagi – Lăcătuș, Pițurcă.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER