Armenii buni la toate

După cinci ani petrecuți în România, Artiom și Arman sunt, în sfârșit, titulari de drept la aceeași echipă.

Când a dat Giuleștiul pentru Banat și și-a negociat contractul cu Marian Iancu, Artiom a cerut clauză specială: să fie reîntregită legătura frățească. Șefii Timișoarei au acceptat, Karamyenii s-au reunit, dar pentru Arman a fost dificil să pătrundă în prima echipă. Fără să se supere, și-a așteptat șansa și a acceptat orice rol pe teren. În funcție de viziunea fiecărui antrenor care s-a perindat pe la Poli, „Fratele” a jucat atacant, apoi fundaș stânga, uneori mijlocaș stânga suplinindu-l chiar pe geamănul titular, iar din 2009 a trecut și pe banda dreaptă. Ambiționat să dovedească mereu că nu e apendicele fratelui său, Arman a fost de multe ori omul providențial când a jucat, iar pentru Rapid a avut mereu un regim mai special, taxându-i cu fiecare ocazie pentru că giuleștenii nu i-au dat nicio șansă.

Balint a tras primul cu Arma(n)

Gabi Balint a fost antrenorul care a avut curajul să parieze pe Arman, la un an și jumătate după ce „Fratele” a semnat cu Poli, folosindu-l ca mijlocaș dreapta. Geamănul lui Artiom a înscris de patru ori în primele sale trei meciuri ca titular în retur, determinându-l pe tehnician să spună: „Arman este arma mea”. Venirea lui Sabău nu a diminuat numărul de Karamyeni din unsprezecele de bază. Ba mai mult, „Moțul” știe că armenii colaborează foarte bine în teren și i-a apropiat, mutându-l pe Arman în partea stângă, lângă Artiom. Reprofilat fu