Etapa a 4-a din Liga 1 (playoff și playout) a avut câteva faze controversate de arbitraj. Cele mai multe dintre ele au fost judecate greșit.
De fiecare dată, după cele mai importante meciuri ale etapei, voi explica fazele litigioase pentru ca iubitorii fotbalului să înțeleagă mai bine ce se întâmplă pe gazon și cum judecă arbitrii români cele mai importante faze.
Nu vreau să fiu apostolul dreptății, nu trebuie să-mi dați dreptate. Dacă v-am pus pe gânduri, înseamnă că mi-am atins scopul. Acela de a vă pune în locul arbitrilor și de a judeca rapid. Știu că nu e ușor.
Etapa s-a remarcat prin prezența unui număr mare de spectatori la unele meciuri din Liga 1.
Astfel meciul UTA Arad – Rapid București s-a jucat cu “casa închisă” iar la meciul Universitatea Craiova – CFR Cluj au fost peste 20.000 de spectatori prezenți la stadion.
Îmi amintesc diferența mare dintre jocurile arbitrate cu tribunele pline și meciurile anoste și cu aer de amical cu care eram în general obișnuiți în Liga 1.
Nu numai că nivelul de concentrare este mai mare, datorită atmosferei create de spectatori, dar și jucătorii sunt mai preocupați de joc, timpul pare că trece mai repede iar în final rămâi cu o senzație de meci adevărat.
Un meci care a generat unele discuții legate de arbitraj a fost cel dintre Dinamo București și U Craiova 1948. Meciul a fost arbitrat de Marian Barbu, arbitru recent inclus pe lista FIFA.
Faza care necesită analiză s-a petrecut în minutul 12 când în urma unui duel între Irobiso și fundașul craiovean Kovacic, primul cade cerând lovitură de la 11 metri.
Arbitrul lasă jocul să continue. Spun că faza trebuie analizată deoarece întâlnim o situație deseori interpretată greșit de arbitri, jocul “umăr la umăr”.
Trebuie să încep prin a spune că sintagma de “umăr la umăr” nu există în legile jocului, nu este definită nicăieri și nu este prezentată nici în instrucțiuni că fiind o excepție de la regulament. În schimb discuția se poartă în jurul noțiunii de “atac corect” asupra unui adversar în lupta pentru minge. Ce face diferența dintre un atac corect și un fault?
Ei bine dacă urmărim cu atenție faza din minutul 12 putem vedea cum fundașul craiovean intră direct în adversarul aflat în alergare, nu are nici o legătură atacul cu lupta normală pentru minge, întinde brațul folosindu-l în împingere și în final împiedică adversarul să își continue alergarea către poartă trântindu-l la pământ.
Nu putem vorbi de doi jucători care aleargă “umăr la umăr” încercând să joace mingea, preocupați de joc. Faultul se produce în interiorul suprafeței de pedeapsă a celor din Craiova iar atacul nu are legătură cu vreo încercare de a juca mingea deci decizia corectă ar fi fost lovitură de la 11m și cartonaș roșu lui Kovacic.
Arbitrul, din păcate, a fost surprins de viteza fazei și se afla foarte departe de locul abaterii, acesta fiind motivul pentru care nu a putut să o judece corect. Sunt destul de puține momente în liga în care unui arbitru îi este necesar să facă un sprint sută la sută dar atunci când este nevoie trebuie să o facă pentru a fi aproape de fază.
Nici meciul celeilalte echipe din Craiova nu a fost lipsit de discuții legate de arbitraj. Un meci tensionat, cu miză foarte mare în lupta pentru cupele europene, cu multe faulturi dar și spectaculos din punct de vedere fotbalistic, mai ales în repriza secundă.
Faza pe care o vom analiza s-a petrecut în minutul 27 când la o săritură la cap Dan Nistor este lovit în cap, din spate, cu antebrațul de Grahovac iar arbitrul Radu Petrescu acordă lovitură liberă și cartonaș galben.
Jucătorul de la Cluj vine în viteză, de la distanță și sare direct asupra adversarului cu brațul fară că mișcarea respectivă să fie un naturală, specifică unei sărituri la cap.
Intenția lui este de a-și lovi adversarul și fiind vorba de o lovire în zona capului, cu viteză, forță, răutate, avem toate criteriile pentru ca decizia corectă să fi fost cartonaș roșu.
Pentru a putea controla genul acesta de faze, săriturile la cap între doi jucători, arbitrul trebuie să anticipeze și să iasă în lateral, pentru a-și deschide unghiul și a putea vedea exact ce se petrece și a lua decizia corectă.
O fază confuză s-a petrecut la un meci foarte important din play-out: FC Botoșani – Sepsi OSK. Astfel în minutul 44 arbitrul George Găman acordă o lovitură de la 11 metri în favoarea gazdelor la un presupus henț în suprafață de pedeapsă. Jucătorii de la Sepsi protestează vehement, sunt câteva momente de confuzie și aglomerare de jucători în jurul arbitrului.
Arbitrul asistent, deplasat deja pe poziția executării loviturii de pedeapsă, are un dialog cu arbitrul care în final decide că este lovitură de la colțul terenului. Decizia este în final cea corectă dar procedura trebuie analizată.
Dacă după părerea arbitrului asistent, un arbitru acordă penalty la o fază la care nu a fost nimic, asistentul nu trebuie să se deplaseze la intersecția liniei suprafeței de pedeapsă cu linia porții. El trebuie să rămână pe loc și să inițieze comunicarea cu arbitrul prin sistemul de comunicare.
Informațiile trebuie să vine foarte repede și precis, indicandu-i că a fost greșită sută la sută decizia.
Deplasarea pe poziția executării loviturii de la 11 metri este ca o confirmare a deciziei arbitrului și poate genera și mai mare confuzie în momentul în care se decide că nu a fost. Genul acesta de fază poate genera unele tensiuni atât în teren cât și pe băncile de rezerve și trebuie avută mare atenție cum sunt gestionate procedural de către brigada de arbitri.
Revenind la prezența spectatorilor pe stadioane un articol de cercetare publicat recent scotea în evidență unele concluzii interesante. S-au analizat unele meciuri din timpul pandemiei când se desfășurau fară spectatori. Astfel:
– în absența spectatorilor a dispărut sancționarea excesivă a echipelor aflate în deplasare de către arbitri – dominarea de către echipele aflate pe teren propriu a rămas dar a scăzut cu un procent mic – echipele aflate pe teren propriu au un anume succes atunci când pun presiune sub orice formă, de catre jucători, spectatori și oficiali asupra arbitrilor de la meciul respectiv – arbitrii care au de oficiat meciuri cu presiune mare din partea publicului trebuie pregătiți specific pentru a face față acestui gen de meci
Iată că pe lângă spectacolul garantat de prezența în număr cât mai mare a spectatorilor pe stadioane, presiunea exercitată de public poate avea un rol concret în susținerea echipei. Echipele mari înțeleg avantajele suplimentare și fac tot posibilul pentru a avea prezenți la meci cât mai mulți suporteri.
Mă bucur că și în liga 1 au început să apară echipe care sunt puternic susținute (Rapid, Dinamo, UTA Arad) și recomand CCA să inițieze o pregătire specifică pentru cei care oficiază astfel de jocuri.
Sursă foto: capturi Digi Sport
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER