Două faze au fost judecate greșit în etapa intermediară, disputată între marți și joi. E vorba de un fault grosolan și un penalty neacordat.
De fiecare dată, după cele mai importante meciuri ale etapei, voi explica fazele discutabile pentru ca iubitorii fotbalului să înțeleagă mai bine ce se întâmplă pe gazon și cum judecă arbitrii români cele mai importante faze.
Nu vreau să fiu apostolul dreptății, nu trebuie să-mi dați dreptate. Dacă v-am pus pe gânduri, înseamnă că mi-am atins scopul. Acela de a vă pune în locul arbitrilor și de a judeca rapid. Știu că nu e ușor.
Care sunt cele două faze și care sunt argumentele mele?
Actuala etapă de campionat ne-a oferit câteva faze interesante. Le-am luat la puricat și am toate explicațiile, interpretările și deciziile după regulamentele UEFA și FIFA.
Fapte: În minutul 67 jucătorul George Ganea de la Viitorul face un atac cu talpa asupra unui adversar, Răzvan Horj, în lupta pentru minge, călcând apăsat pe glezna adversarului aflat cu piciorul pe pământ. Arbitrul acordă lovitură liberă și cartonaș galben.
Analiză: Legile jocului definesc faultul grosolan (pe scurt) astfel: Un atac (în lupta pentru minge) care pune în pericol integritatea fizică a unui adversar, și care utilizează forță excesivă, este fault grosolan.
De asemenea, orice jucător care lovește un adversar, atunci când își disputa mingea, din fata, din lateral sau din spate, cu unul sau ambele picioare…periclitând integritatea fizica a adversarului, se face vinovat de acelasi lucru.
În plus FIFA / UEFA vin cu o serie de criterii ajutătoare de luat în calcul în momentul luării unei decizii:
– Direcția crampoanelor. Jucătorul care comite abaterea are piciorul întins către minge sau către adversar? În cazul ăsta mingea deja plecase și piciorul lui Ganea este îndreptat direct către glezna adversarului. – Locul de contact. În cazul în care crampoanele ating gheata vorbim de o călcare, lucru sancționat cu cartonaș galben. Un atac pe glezna, sau deasupra gleznei, trebuie interpretat ca fault grosolan. – Viteză, răutate, intensitate. Trei elemente de analizat care pot face diferența dintre un cartonaș galben și unul roșu. În cazul de față atacul nu a avut o viteză și o intensitate mari, dar elementul de răutate există, dat de apăsarea pe glezna.
Întrebare crucială: atacul pune în pericol integritatea fizică a adversarului? În cazul redat este evident pericolul mare de fractură și numai norocul a dus la consecințe neglijabile pentru Horj.
Decizia corectă ar fi fost cartonaș roșu pentru fault grosolan. Recomand arbitrilor să sancționeze drastic genul acesta de fault. Una din principalele responsabilități ale arbitrilor este protejarea actorilor principali, a jucătorilor, de accidentări grave.
Fapte: În min. 93 la scorul de 1-1 jucătorul Vladoiu de la Craiova pătrunde în careul celor de la Botoșani. Un adversar încercând să îl deposedeze face un atac cu piciorul și are loc un contact. Vlădoiu mai face un pas apoi încearcă să joace migea și arbitrul acordă lovitură de la colțul terenului.
Analiză: Contactul este evident, dar jucătorul atacant nu cade imediat, ci mai face un pas, încercând să joace mingea și apoi se prăbușește pe teren. Acest pas suplimentar a fost cel care a indus în eroare brigada de arbitri.
Camerele tv au reușit să filmeze un prim plan relevant cu arbitrul meciului care a fost surprins, cu o privire nesigură, într-un dialog cu arbitrul asistent de pe acea parte.
Recomandările FIFA / UEFA în astfel de cazuri sunt:
– Arbitrul, dacă este nesigur, îl întreabă pe membrul din brigada cel mai bine plasat în situația respectivă – Arbitrul asistent (în acest caz) comunică pe scurt decizia din punctul lui de vedere. Avea atât unghiul cât și distanța optime pentru a detecta incorectitudinea.
Presupun că un dialog a avut loc din imaginile tv și concluzia mea este că arbitrul asistent de pe acea parte i-a comunicat arbitrului că nu s-a produs nici o abatere.
În acest caz decizia corecta ar fi fost lovitură de la 11m. Minutul și scorul nu ar trebui să influențeze arbitrii atunci iau o decizie capitală.
Un fenomen îngrijorător s-a petrecut în fotbalul turc în urma cu 10 ani: arbitrii se retrăgeau, cu o frecvență considerabilă, înainte de împlinirea vârstei maxime, de la cel mai înalt nivel.
Pentru a determina cauzele, federația turcă a apelat la o universitate de prestigiu pentru a efectua un studiu.
Concluzia studiului a fost foarte interesantă și cred că se poate aplica și în ziua de azi pentru a înțelege mai bine psihologia arbitrului de fotbal: fenomenul “burnout”.
Burnout a fost definit ca eșecul și epuizarea unei persoane ca urmare a unei cereri mai mari decât posibilitățile de energie, atât fizică cât și psihică, în urma unei activități sub o presiune majoră din exterior.
Factorii care determina nivelul de burnout sunt: situația familială (căsătorit sau nu), vârsta, educația, importanța pe care o au veniturile din arbitraj în totalul veniturilor, plăcerea de a fi arbitru, nivelul și importanța meciurilor arbitrate, presiunea media și a suporterilor pe stadion.
Recomandarea a fost de a folosi cavaleri ai fluierului cu vechime la cel mai înalt nivel, pentru a împărtăși din experiențele lor celor tineri și introducerea de consiliere psihologică, atât preventiv cât și celor deja afectați pentru a putea rămâne în fenomen pentru o perioada mai indelungată.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER