Cum sezonul fotbalistic 2022/23 e aproape de final, privind spre competițiile interne din Europa la nivel de eșalon secund descoperim o serie amplă de cluburi care sunt aproape de revenirea în prim-planul fotbalului continental. Aici jucau cândva eroii fotbalului nostru! Foștii lor jucători, nume consacrate în fotbalul românesc, povestesc în exclusivitate pentru ProSport experiențele spectaculoase din Turcia, Portugalia, Grecia, Rusia și Ungaria, la formațiile care azi atacă iar prima ligă!
Mai sunt 9 etape de jucat în Grecia 2, campionat de unde doar campioana va promova în Super Liga elenă! Iar locul 1 la zi, cu 9 puncte avans, este ocupat de Panserraikos FC, echipă antrenată în 1969-1971 de legendarul Ilie Oană și la care, în 2008, a jucat Vali Badea, fostul atacant roș-albastru, lansat de FC Vaslui. Iată ce și amintește Badea, în exclusivitate pentru ProSport, din acea experiență:
Mi-a plăcut foarte mult acolo, chiar dacă am stat doar șase luni. Suporterii erau aproape de echipă, veneau cam 7000-8000 la meciuri pe un stadion cu 9.500 locuri și nu doar cu PAOK, AEK, Panathinaikos sau Olympiakos. Au o galerie cu simbolul lui Che Guevara și condiții foarte bune de pregătire”
Fondat în 1949, clubul din Serres nu a mai activat în primul eșalon din 2011, așadar de mai bine de un deceniu! În lotul de azi se află și suedezul Bajrovic, fost la Sepsi OSK în sezonul 2020/21. Vali Badea e la curent constant cu ascensiunea lui Panserraikos
Era în prima ligă când am jucat eu dar, în anii ce au urmat, echipa a ajuns și în a treia din cauza problemelor financiare. Am doi prieteni greci din acea perioadă care au făcut facultatea în România și ei se duc la meciuri, mă țin și pe mine la curent. Am înțeles că se vrea clar promovarea în Superligă”
Cu trei etape înainte de finalul sezonului, Samsunspor e deja promovată în Superliga Turciei! Formația din portul la Marea Neagră situat în nordul țării are o istorie profund legată de fotbalul nostru. Gheorghe Mulțescu a pregătit echipa în perioadele 1993-1997 și 2003, momente când au sosit la club o serie amplă de fotbaliști români.
În 1993 îi regăsim pe Silvian Dobre, Constantin Luca, Marius Cheregi și Ovidiu Hanganu, ultimii doi foști internaționali iar Hanganu, golgheter al Diviziei A în 1991! Tot atunci sosește Daniel Timofte, tricolorul ex-dinamovist care avea să rămână cel mai mult la Samsun, până în 1999!
Ulterior, Bogdan Stelea a apărat la echipă (1994-1995), iar Giani Kiriță a îmbrăcat tricoul lui Samsunspor în perioada 2003-2005, iar azi face o comparație tranșantă între fotbalul nostru și ce a descoperit acolo:
Am stat două sezoane acolo, iar primul a fost foarte bun, am terminat pe locul 7. Pentru Samsunspor, o echipă considerată mică în Turcia, a fost o performanță importantă. Contactul a fost pozitiv. Am văzut, pentru prima oară, ce înseamnă fanatismul suporterilor turci față de fotbal. Am văzut ce impact avea echipa și după am simțit ce înseamnă și cele mari, Galatasaray, Beșiktaș, Fenerbahce. Sunt mult mai fanatici decât suporterii noștri. A trebuit să mă adaptez fotbalului turc, unul diferit și superior celui românesc”
Refondată de fani în 2011 după ce situația financiară dusese la colapsul clubului, Estrela Amadora pare pregătită să promoveze în primul eșalon lusitan și să lupte iar cu Porto, Benfica și Sporting! Formația unde joacă acum Diogo Salomao, portughezul lui Dinamo și FCSB prin anii 2017-2020, e pe loc de promovare directă, cu 2 puncte avans când mai sunt 6 runde de disputat.
CFR Cluj a adus practic Estrela Amadora aproape de fotbalul românesc, prin transferurile unor jucători precum Antonio Semedo și Tony, în 2006, de la gruparea portugheză. Ulterior, și Toni Conceicao, fost tehnician la Estrela, a antrenat în Gruia, apoi la Brașov și Astra Giurgiu.
Fundașul lusitan Tony a rămas o figură emblematică pentru CFR Cluj, fostul căpitan al ardelenilor povestind azi în exclusivitate pentru ProSport realitățile de la Estrela Amadora:
Este un club cu o istorie în fotbalul portughez, a trebuit să se ridice după problemele financiare iar după ce a fost cumpărat de investitori care își doresc ascensiunea, și-a ajustat planul financiar. Un club situat bine, la 10 km de centrul Lisabonei, are vizibilitate și tradiția de a investi mereu în jucători tineri, talentați, cu ambiție de afirmare. Se poate adapta pentru a fi competitiv iar în prima ligă, pentru că e bine organizat”
Alania Vladikavkaz, fostă campioană a Rusiei în 1995 și cu mai multe campanii europene în ultimele decenii, reprezintă o zonă frământată, Oseția de Nord. A fost ultima oară acum 10 ani, în 2013, pe prima scenă din Rusia, dar azi e gata să revină din L2 fiind în cursa promovării cu 6 etape înainte de finiș, alături de alt fost nume cunoscut în cupele europene, Rubin Kazan.
La Alania au jucat mulți români, de la Marian Alexandru, Iulian Arhire și George Florescu până la Nicolae Grigore, Ioan Mera, Florinel Mirea sau Cristian Tudor! Ultimul, atacant dispărut în 2012, la doar 30 de ani, după o ciroză hepatică.
În lotul românilor care au jucat la Vladikavkaz se află și actualul antrenor secund de la Unirea Bascov (Liga 3), fostul internațional Iulian Tameș, care are o mărturie spectaculoasă pentru ProSport despre experiența lui din 2005:
Spre rușinea mea, am fugit de acolo! M-au luat de la Dinamo și nu am rezistat. Alania era în prima ligă, sezonul competițional era pe an calendaristic. După două-trei luni au fost probleme cu banii. Soția mea era însărcinată în patru luni și am luat decizia de a pleca. Acum, analizând la ani distanță, a fost una dintre cele mai mari greșeli pe care le-am făcut în cariera mea.
Cum era fotbalul la Vladikavkaz comparativ cu cel românesc? Tameș continuă, cu regret în glas:
Am stat undeva la patru luni. Fotbalul rus era peste cel de la noi, cu foarte multe echipe din Moscova, jucam mult în capitală. Cam două săptămâni rămâneam acolo. Destul de bun nivelul, dar nu cu mult peste. Mai erau români în Rusia atunci: Tamaș și Iencși la Spartak Moscova, Șoavă (n.r. – Krylia Sovetov). În ceea ce privește clima, contrar spuselor, era destul de cald. Am fugit, am plecat fără bani și n-am mai urmărit echipa, nici nu știam că se bat la promovare.”
Venim mai aproape de țară și ne oprim în eșalonul doi maghiar unde, cu 6 etape înaintea finalului de sezon, legendarul club al vecinilor, MTK Budapesta, e pe loc de promovare, cu 8 puncte avans față de urmăritoare. Cu 23 de titluri de campioană, MTK e un reper în fotbalul de peste graniță. Iar la echipă au fost legitimați români precum Ionică Bogdan, în anii ’40, iar mai apoi Alin Drăgan, Daniel Rednic, Mugur Gușatu sau Gicu Grozav, cel mai recent.
Fostul mijlocaș Cătălin Liță, devenit un reper al fotbalului din campionatul nostru la FC Național (Progresul) iar ulterior campion al României cu Steaua în 2001, a jucat la MTK Budapesta în 2003. Și a ieșit campion în Ungaria! Iată amintirile lui, pentru ProSport:
Am plecat de la Steaua, cu care luasem titlul în 2001, la ei, cu care am luat, iar, un titlu. Nu pot să zic că a fost un pas înainte, ci un pas normal. Erau cam la același nivel. Patronul echipei era un om de afaceri de origine evreiască, se zvonea că are o avere uriașă, fiind implicat în 10-15% din economia Ungariei. Foarte bogat și foarte corect! Plătea la timp tot. Nu întârziau nici măcar o oră salariile sau primele”
Pentru Cătălin Liță, viața la Budapesta și la MTK rămâne o amintire dragă și face o comparație interesantă cu realitățile de la noi:
Ne-am bătut pentru campionat până în ultima etapă cu Ferencvaros și Debrecen. Am învins la Ujpest și am luat titlul. Perioadă în care aveam echipă bună, căpitan era Bela Illes, un fel de Hagi al lor. Oraș curat, civilizat, lumea în tribună era ok. N-aveam suporteri ca la Dinamo, Steaua și Rapid, mai degrabă atmosfera pe stadion era ca la Progresul sau Sportul. Nu aveam ultrași dar stadionul era plin meci de meci.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER