În spatele privirii tulburi de fotbalist care lovește cu premeditare și al lacrimilor nestăpânite ale tatălui care își conștientizează gestul se ascunde omul. Jucătorul va plăti în etape de suspendare, părintele are o viață înainte să își convingă fiicele cât de bun poate fi, dar Cristi continuă să se frământe.
Nu e vorba de a-i lua apărarea. E o încercare de a înțelege, de a face un exercițiu de imaginație și de a te pune în locul celui pe care, dacă îl judeci aspru, nu are nimeni de ce să te condamne, pentru că obiectivul rece și crud al camerei de luat vederi a înregistrat impasibil mișcare după mișcare, a focusat tresărirea, a surprins gestul, dar nu a fost capabil să pătrundă trăirea. Ceva s-a întâmplat în interiorul lui Cristi. Și nu de acum. Odată cu deschiderea cutiei craniene pentru o operație înfricoșătoare, au fost afectate circuite, sentimente, gesturi. A izbucnit pe „Olimpico”, făcând semne repetate și obscene ca un copil care, după ce s-a chinuit să păstreze aparențele, s-a dezlănțuit ca un apucat la primul impuls. I-a răspuns contrariant spre stupefiant antrenorului, ca un școlar care își pârăște colegii că nu învață: „Să vină și ei în apărare!”, striga Cristi dându-se metaforic cu fundul de pământ în fața băncii-catedră a lui Benitez. În fine, la Bari a lovit ca un golănaș din spatele blocului. Urât, premeditat și incalificabil. Asta este perspectiva din afară.
Exercițiu: M-am pus în locul lui Cristi Nu m-am apucat de fotbal în spatele unui bloc din Reșița, nu m-am chinuit prin cantonamente, nu am alergat prin zăpadă la minus ț grade, nu am intrat într-un vestiar dominat cu glas molcom de Leo Doană, nu m-a antrenat Sdrobiș, nu mi-a murit tatăl antrenor, prieten și sfătuitor și nu am mers imediat după la stadion, nu m-au vrut Rapid, Dinamo și alte echipe, nu am ajuns la Craiova, nu am fost căpitan la Ajax, nu am devenit idol la Roma, nu am refuzat Real Madrid, nu am luat nimic, totul nu mai zic, cu Inter, nu am murit și înviat într-un ianuarie 2010, nu am câștigat (și nici nu o să câștig) nu știu câte milioane pe an. În fine, nu sunt, nu pot și nici nu vreau să fiu Chivu. Cred însă că pentru a-l judeca trebuie măcar să fac un exercițiu de a fi în pielea lui. E un scenariu, o tentativă de reconstituire (am discutat cu oameni care au trăit diverse sentimente pe un teren de fotbal Lupu, Ganea, Zenga), unii mai apropiați de Inter și de Chivu și cam asta a ieșit.
„Ufff. E 0-0. Nu știu ce minut e, dar e cam groasă. Ar trebui să marcăm. Avem lovitură liberă. Urc. Poate mai dau un gol… Ha, m-am învățat așa. Mă simt cam obosit, dar un sprint în plus. Ia să stau eu mai aproape de linia lui 16… Frate, frig rău la Bari! Ia uite ce aburi scot. Ă‚sta ce pana mea vrea! Ia, stai cumetre… Unde alergi tu?! Poc. Ups. Fug, mai bine. Nu am făcut nimic (mâinile sunt duse a nevinovăție spre arbitru). Ce vreți, mă? Ia vino încoace! (Julio Cesar mă ține) Și voi ce vă uitați? (Privirea rămâne pironită într‑un punct fix). Am comis-o din nou!!! Cristiiii, ce e cu tine?! Hai să mă concentrez. Mai este o jumătate de oră. Ia uite, gol… Nici nu îmi vine să mă bucur… Pur și simplu nu înțeleg. Să se termine odată meciul ăsta. Simt nevoia să ajung la vestiare. De ce iar? Ce se întâmplă? De ce?”
„Oboseală,presiune, stres…”. Chivu nu se înțelege
E o variantă. Nimeni nu știe dacă adevărată, dar posibilă. Portretul psihologic e făcut de apropiați care, firesc, nu vor să apară. Cristi și-a sunat prietenii de suflet de cum a ajuns în vestiar și până a doua zi dimineața în zori. A conștientizat gestul, l-a regretat, și-a cerut scuze. Nu a putut explica, așa cum nu le-a putut explica nici pe celelalte de după operație.
„Nu a fost provocat! Nici la faza aceea și nici măcar înainte pe parcursul meciului de Rossi sau de un alt adversar. Pur și simplu a acționat la impuls. Îl cunosc pe Cristi bine. Nu îl caracterizează astfel de gesturi, dar e partea de consecință a traumei prin care a trecut”, spune un apropiat. Cristi a avut noapte albă. În general, fotbaliștii au nopți albe după meciuri. Revăd faze, își pun gheață pe vânătăi mai noi sau mai vechi. Chivu a disecat cu încetinitorul. A fost la fel de obiectiv ca și camera aia care l-a surprins, dar nu l-a radiografiat. Concluzia lui? „Poate sunt prea obosit…Presiune, stres, nervi”.
Patru etape de suspendare le va folosi ca patru etape de odihnă, după care va trebui să revină. Să zâmbească enigmatic camerelor care ni l-au developat așa cum nu își dorea vreodată să fie văzut. Se va bucura cu casca aia în mână, va fi lovit, va cădea și se va ridica. Lângă trofeele și medaliile din 2010 și-a mai așezat o amintire. E imaterială… Ca multe altele. Și a naibii de dureroasă. Noi din afară zicem că nu merita să și-o ofere. El știe cel mai bine. Și cum o va gestiona, și cum va trece peste. „Așa pățesc fotbaliștii la bătrânețe… Îi lasă nervii”, spune hâtru Lupu. Sau Ganea. De fapt, amândoi. Noi putem să îi oferim alibiuri lui Cristi. La apogeu Hagi, Zidane… Dar nu are rost.
„Ha… Uite-l și pe Materazzi ăsta. Face pe împăciuitorul. Bravo, Marco! Ai uitat când l-ai ars pe Zidane!”. I-o fi trecut și asta prin cap atunci lui Chivu? I-a dat mult patru etape. Te mai apucă pandaliile pe teren. Ca fundaș e și mai greu. Nu pot să îmi explic. La viața mea am făcut multe, dar asta, așa din senin parcă, nu. L-am alergat odată pe Mutu până în vestiar, dar după meci. Mă înjurase încontinuu… Dănuț Lupu, fost internațional
Așa din senin să îl pocnesc pe unul nu mi s-a întâmplat… Cu Mudura ăla a fost altceva. Cu scoțianul a fost în timpul meciului… Ce să zic eu? Îți pierzi cumpătul pe teren… Nu trebuia să facă asta, dar acum ce să-i facem? Pe mine m-a amuzat că era Materazzi salvatore della patria Ionel Ganea, fost fotbalist
Noi toți cei din fotbal uităm din păcate câteodată că suntem priviți de milioane de microbiști. Uităm că suntem repere și că suntem datori să avem un comportament ireproșabil. Dar uităm pentru că suntem și noi oameni. Cu sentimente, griji și probleme Walter Zenga, antrenor și simbol al clubului Inter Milano
Ce spun doctorii „Pot fi efectele operației de la cap” Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni, secția de neurochirurgie. Doamna care răspunde ascultă cu răbdare cazul expus de ProSport. Este doctor, dar se ferește să pună diagnostice sigure. „Trebuie văzut întregul dosar. Sigur, după deschiderea cutiei cranieni pot apărea efecte negative, stări ciudate, momente de violență sau depresii. Pot fi urmări ale intervenției neurochirurgicale, cum pot fi, de asemenea, probleme de competența psihiatrului. Pot apărea frustrări de la o operație la mână, darmite de la una la cap”, a spus doctorița, fără să-și decline identitatea.
„Mă simt un om de nimic” Chivu a fost suspendat ieri patru etape de Comisia de Disciplină, în ciuda faptului că imediat după meci și-a cerut scuze. „E greu de explicat, mi-am pierdut luciditatea. Vreau să-i cer scuze lui Marco Rossi, cu fărâma de demnitate care mi-a mai rămas. Mă simt un om de nimic. Cer scuze tututor persoanelor care au urmărit meciul și mai ales fetițelor mele, care într-o zi vor vedea aceste imagini”, a spus fundașul român. Chivu va pierde partidele cu Roma, Juventus, Fiorentina și Cagliari.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER