La 26 de ani, Ionuț Nedelcearu își deschide sufletul cum poate nu a făcut-o vreodată, într-un interviu amplu. Fotbalistul naționalei joacă la Palermo, nou-promovata în Serie B cu un sezon foarte bun până azi, și e unul din puținii stranieri titulari la club pe care îi avem.
Ionuț, după un sezon în care ai jucat meci de meci la Crotone, al doilea sezon în Serie B pentru tine: tot titular, dar la o echipă cu rezonanță mai puternică. Simți că te-ai integrat total în fotbalul italian?
Adevărul e că mă simt foarte bine și la Palermo, și în fotbalul italian. Iar evoluțiile cred că arată că m-am integrat bine. Am venit în Italia pentru că îmi place foarte mult specificul fotbalului de aici, iar stilul de viață și societatea sunt pe gustul meu. Am vrut să învăț tactică de la cei mai buni, de aceea am ales Italia de la bun început. Poate primul an nu a fost așa cum mă așteptam, Crotone juca pe-atunci “om la om”, dar la Palermo am învățat deja enorm, Eugenio Corini e un antrenor special.
Deși nou-promovată, echipa merge foarte bine, e aproape de play-off. Care sunt obiectivele pentru acest an?
Nu avem o presiune pe acest subiect. Obiectivul clar este să facem un campionat bun care să ne ajute să creștem ca echipă și să nu avem probleme cu retrogradarea, pentru că suntem abia reveniți în Serie B, după cum spui.
Poți să faci un top al atmosferei create de suporteri între Dinamo, AEK Atena și Palermo?
Pe Dinamo nu pot să o bag în comparații vreodată, e parte din inima mea, Dinamo e Dinamo! La Atena a fost puțin ciudat, că jucam fără suporteri din cauza pandemiei, dar era impresionant să vezi 1.000 – 2.000 de oameni venind la antrenamente uneori. La Palermo e greu de descris atmosfera: tot orașul, toată Sicilia, trăiește fotbal! La meciurile de acasă e incredibil, iar în tricoul lor chiar te simți fotbalist adevărat! Dacă până și mama mi-a confirmat asta (râde).
Cum așa?
Uite, o chestie care poate te surprinde: sunt deja în anul 6 de fotbal în străinătate, dar mama nu venise niciodată la un meci al meu, pe stadion. Nici în Rusia, nici în Grecia și nici în Italia! Doar la meciurile României de acasă vine mereu. Acum, pe 5 februarie, a fost prima oară. La Palermo – Reggina 2-1. Și a fost copleșită, mi-a spus că a trăit ceva unic, iar mama știe fotbal, a fost soție de fotbalist și e mamă de fotbalist, până la urmă. Păi gândește-te că și în deplasări avem mii de suporteri, au fost vreo 2.000 la Genoa, recent!
Cum e relația cu fanii dincolo de stadion?
De fiecare dată când ies la cumpărături sau la plimbare, mă opresc de câteva ori să fac fotografii sau să ofer autografe: de la copii până la oameni în vârstă. Toți trăiesc parcă pentru Palermo! Ai senzația că ești Cristiano Ronaldo sau Messi în ochii lor, sunt foarte atașați de echipă. Bine, asta îți dă și o responsabilitate uriașă, sunt conștient. Uite, când intrăm în cantonament, înainte de meciuri, stau grupuri întregi de copii la intrarea în baza sportivă și ne așteaptă…
Diferență mare între viața din Sicilia și cea din Calabria, din Crotone?
Da, foarte mare, între Sicilia și Italia continentală, în general. Simți în viața de zi cu zi. Mie îmi place foarte mult Sicilia, clar. Oamenii mi se par mult mai calzi, mai săritori, mult mai deschiși. Sudul are ceva deosebit, per total. Și sunt diferențe mari, firești, și între Crotone și Palermo. Gândește-te că acolo trăiam într-un oraș de nici 70.000 de locuitori, iar aici, cu împrejurimile orașului, vorbim de un milion de sicilieni la Palermo…
Pe 11 decembrie s-a stins tatăl tău. În chiar acea zi ai jucat în Serie B, deplasare la SPAL…
Greu, greu și să-mi amintesc, nu mai spun de acele ore… Antrenorul mi-a lăsat libertatea de a alege, să plec acasă chiar atunci sau să joc. Am stat singur puțin și mi-am dat seama că trebuie să joc. Tata era bolnav de ceva vreme și îmi tot spunea la telefon: “Să știi că singura mea fericire asta mai e, să te văd la televizor cum joci…” Știam cum se așază cu greu în canapeaua lui, pentru fiecare meci, și se bucură deși, din cauza suferinței, nu mai putea urmări toate meciurile până la final… Dacă asta îmi spunea, că e singura lui fericire, atunci cum să nu joc în acea zi? Pentru el am făcut-o. A fost fotbalist și se simțea împlinit ca tată că sunt fotbalist…
A fost 1-1 la SPAL, apoi o serie de 5 meciuri cu 4 victorii și o remiză, în toate ai fost titular și integralist. Cum ai reușit să te întărești?
Pentru el, pentru tata! Am jucat de-atunci numai pentru el. Ca să fie fericit acolo, în cer. Știu că se uită la mine, simt…
Pe 14 ianuarie, primul meci din 2023, deplasare la Perugia. Avionul vostru a fost aproape de mari probleme și a trebuit să aterizați de urgență. Ce s-a întâmplat mai exact?
Doar ce decolasem, de vreo 5 minute maximum, iar comandantul a anunțat că trebuie să revenim la sol, din cauza unor probleme tehnice. Sincer, inițial, eu și mulți colegi am crezut că e o glumă! Dar au tot început să vină asistenții de zbor să verifice că avem centurile puse, pentru aterizare. Și am revenit la sol. Abia atunci ne-am dat seama că am fost aproape de o tragedie, de un dezastru!
V-a mărturisit asta echipajul de zbor?
Directorul clubului fusese chemat în cabina piloților când eram în aer și făcuse acolo o fotografie, ne-a arătat-o doar când am revenit cu bine pe pământ: tot geamul din cabina piloților se crăpase brusc, tot! Am înlemnit. Dacă am fi fost la înălțime mare, putea să fie jale…
Ce imagine ai găsit la Palermo legată de românii dinaintea ta?
Nu au rămas foarte mulți oameni din clubul acelor ani, Palermo trecând prin mai multe etape de reorganizare. Dar cei care sunt încă lângă echipă au o părere foarte bună despre români.
I-am avut pe Goian, Codrea, prietenul tău Pușcaș…
Goian a lăsat o impresie deosebită, toți spun că a fost un băiat extraordinar, caracter adevărat. Pușcaș, prietenos și politicos. Iar despre Codrea chiar îmi povesteau magazionerii că era printre puținii din lotul de la acel moment care îi scotea în oraș, la restaurant, era cald și generos, o persoană specială.
În acest sezon, până acum te-ai duelat pe teren în Serie B cu Drăgușin, Pușcaș, Drăguș, Boloca, Marius Marin, cu unii dintre ei în mai multe rânduri. Care e cel mai tare episod cu adversarii români?
Hahaha! Fix acum, pe 10 februarie, am jucat la Genoa. Drăgușin titular, dar nu prea ne-am întâlnit pe teren, el fiind tot fundaș. În repriza a doua, intră Pușcaș și Drăguș. Lui George i-am pus crampoanele pe pulpă, iar la o minge lungă am sărit și am căzut peste Drăguș (râde).
V-ați reîntâlnit după meci?
M-am dus după meci în vestiar la ei, avea Pușcaș ditamai vânătaia… Mi-am cerut scuze, suntem prieteni, ce să-i faci, se întâmplă… Drăguș, când m-a văzut, m-a “luat” direct: “Băi băiatule, ne omori, frații tăi suntem!” (râde).
Ai jucat și împotriva lui Boloca, fotbalistul lui Frosinone convocat de Iordănescu la națională, ați fost și coechipieri pentru România. Ce părere ai de cazul lui? Pare că a renunțat să joace pentru noi…
Sincer îți spun, am fost foarte uimit. Eu și Pușcaș chiar am stat ceva de vorbă cu el în cantonamentul naționalei, mi s-a părut că se simte bine, ne spunea că abia așteaptă să învețe mult mai bine limba română și că o să facă asta, era totul ok. Apoi, pac! Am văzut postarea lui pe Instagram, convocare la un trial de-al Italiei. I-am scris direct, imediat: Păi, ce faci? Ce s-a întâmplat?
Și care a fost reacția lui?
A răspuns ceva destul de vag, așa, că a fost chemat, că să vadă, că… L-am lăsat în pace. A fost un trial cu vreo 40 de jucători din Serie B și și-a imaginat poate că gata, el joacă pentru Italia! Dacă a fost sfătuit, după acțiunea României, nu cred că a fost sfătuit bine. Dar e treaba lui. Eu nu-l judec pe Boloca, însă o spun clar: nu pot să înțeleg așa ceva și mi se pare că nici nu e de înțeles. Ești român, ai și avut șansa de a fi convocat… Șansa!, că e o șansă, tu ai 24 de ani și joci în Serie B. E naționala României! În fine…
Luna trecută am văzut că ai direcționat cei 3,5% din impozit spre Peluza Cătălin Hâldan. Ne întoarcem puțin spre Dinamo?
Oricând! I-am ajutat mereu și îi voi ajuta necondiționat. Dinamo mi-a dat tot, m-a crescut, m-a susținut mereu. Eu așa mă gândesc: poate n-aș fi ajuns vreodată la națională sau în Rusia, în Grecia, în Italia, dacă nu era Dinamo.
Are Dinamo forța să revină în primul eșalon?
Eu cred că problema trebuie pusă altfel. Da, șanse de promovare ar fi, dar mai important e ca dincolo de rezultatele din teren să se echilibreze lucrurile la Dinamo. Cred că stabilitatea la club e obiectivul principal și apoi vin celelalte. Pentru că promovezi, să spunem, dar cum arată prezentul, nu mai vorbesc de viitor, dacă ai promovat și lucrurile rămân tot așa? Jucătorii trebuie să se concentreze acum doar pe prinderea play-off-ului de Liga 2, nu pe promovare, părerea mea. După ce ești în play-off, apoi ataci promovarea. Iar cei care conduc să rezolve situația generală.
Luna viitoare încep preliminariile EURO 2024. Cum vezi grupa României și cu ce gânduri începi campania asta?
Mi se pare o grupă bună, foarte bună. Și un program excelent! Ai spune că ne vom bate cu Israel și Kosovo pentru locul 2, dar de ce să nu sperăm și la locul 1 în grupă? Avem Elveția, sferturi de finală la EURO 2020 și calificată din grupe la Mondial, dar e totuși Elveția, nu e Spania, Germania, Franța… Eu sunt montat 100% și abia aștept să începem! Mai e o chestie: dacă nu acum, atunci când?
Te referi la grupa accesibilă, la context?
Cred că e vorba și despre noi, despre jucătorii generațiilor astea… Eu aș avea 28 de ani la EURO 2024, vârsta randamentului maxim cum se spune în fotbal, e una din ultimele mele șanse în carieră poate la un turneu final cu România. M-am setat clar să trăiesc asta! Chiar m-am gândit mult, sunt conștient și voi lupta cu dinții!
Începusei să spui și despre jucătorii generațiilor de-acum. Cei mai mulți stranieri joacă în eșaloanele secunde sau, cei din primele eșaloane europene, la echipe de mijlocul clasamentului sau spre retrogradare…
Da, suntem mulți în situația asta. Dar cred că foarte repede, anul acesta, lucrurile se vor schimba. Uite, mă uit la Serie B, unde suntem atâția jucători: nu poți să spui că fotbaliști precum Man, Mihăilă ori Drăgușin și toți ceilalți nu au calitate sau că potențialul lor nu e de mai mult. Explozia trebuie să vină acum, repede! Și asta va ajuta rapid și naționala. Mie mi se pare că toți avem de câștigat de la națională, pe două părți: evoluțiile bune la club te împing spre alte cluburi mai mari, cresc și nivelul naționalei, dar și rezultatele cu România te ajută clar să faci pasul în față spre alte cluburi. Cred că va fi un an bun, pentru că avem calitate și putem să arătăm asta și la alt nivel.
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER