Suntem acasă la Răzvan Lucescu, în apartamentul său generos de pe faleza Salonicului, de la ferestrele căruia se cuprind cu privirea văzduhul Egeei și vapoarele marilor armatori greci care taie valurile mării. Savurate din balconul antrenorului român, răsăritul și asfințitul trebuie că sunt niște minunății! În stânga e Turnul Alb, blazonul orașului, acolo unde fanii lui PAOK sărbătoresc de obicei marile victorii ale alb-negrilor. Aliniate peste drum de mal, zeci de cafenele și restaurante invită la leneveala elenă, la un platou cu fructe de mare, o mousaka, o cafea sau un păhărel de ouzo. Ne așezăm în dreptul unei biblioteci din living și clevetim despre verzi și uscate. Bunăoară, Răzvan Lucescu nu se aliniază la entuziasmul Giuleștiului pentru titlul din 2024: ”Dacă se pune o presiune uriașă că e anul centenarului, că «noi suntem Rapid», va fi un sezon plin de decepții. E nevoie de o strategie corectă și investiții serioase”. Sau care e diferența dintre Mutu și Tamaș: ”Adi era doar el, Împăratul!”. Ori, bineînțeles, concluziile unui sezon alambicat în fruntea lui PAOK.
Răzvan, ai trecut în Grecia printr-un sezon tulbure, pe care, din păcate, l-ai încheiat cu o înfrângere în finala Cupei, cu AEK. Ai fi avut o vacanță mai liniștită!
Sigur, ar fi fost frumos să terminăm sezonul cu un trofeu. Să plecăm în vacanță cu un sentiment de învingător. Din păcate, se întâmplă să mai și pierzi. Știu foarte bine și gustul victoriei, și pe cel al înfrângerii. E greu, e dureros, dar fotbalul ne dă posibilitatea să învățăm să trecem peste frustrări.
Epuizant e cuvântul corect pentru acest an?
Complicat, pentru că am pornit dificil încă de când s-a încheiat sezonul anterior. S-au schimbat mulți jucători, unii au sosit când pregătirea era deja începută. Au venit și partidele din cupele europene, la care am ajuns fără să fim închegați. Am pierdut calificarea cu Levski și de acolo au apărut tensiunile și o atmosferă total negativă, tradusă prin lipsa de încredere a oamenilor vizavi de posibilitățile de a reuși ceva în acest sezon.
A contat că am schimbat mulți jucători și am pornit cu un grup de tineri, 18-20-22 ani. Lipsa de experiență contează când te lupți la vârf. Am ajuns în finala Cupei, ne-am bătut până la un moment dat la titlu. A fost un an nereușit din punct de vedere al așteptărilor, dar normal, dacă ne gândim la situația reală”, Răzvan Lucescu pentru Prosport
Ai cheltuit o grămadă de energii și în disputele publice cu formațiile ateniene. De unde mai găsești atâtea resurse pe toate fronturile?
E obligația mea să-mi protejez echipa și să spun lucrurilor pe nume. Poate părea o scuză pentru acest sezon, dar au existat situații când am fost dezavantajați într-un mod rușinos. Am pierdut puncte pe greșeli inimaginabile ale VAR. Au fost erori intenționate, fără doar și poate. Specificul campionatului grecesc e că vorbim despre lupta unor patroni cu mari orgolii, în care se implică și sfere politice. Nu se joacă doar pe teren, așa că o echipă va suferi. E o lipsă totală de fair-play. Noi am pierdut un titlu pe o decizie de neînchipuit a unor comisii, care ne-au luat puncte și au dat campionatul altei formații.
Te referi la titlul din 2018, ajuns la AEK, nu?
Exact! Mai mult, am intrat în sezonul următor cu două puncte penalizare, numai că a urmat un an perfect și am compensat handicapul printr-o serie de 26 de victorii și 4 egaluri. Am câștigat campionatul fără să fim învinși. Apoi, în finala Cupei de anul trecut am pierdut iarăși pe greșeli de arbitraj influențate de VAR în favoarea lui Panathinaikos. O echipă istorică, investiții mari, dar împinsă spre trofeu pentru că nu mai câștigase nimic de multă vreme.
Așa cum am criticat altă dată situații anormale, așa spun acum că AEK a câștigat total pe merit campionatul și Cupa în acest sezon. În finală, am avut ocazii, am încasat un gol la o fază stupidă, dar AEK a arătat o forță mentală superioară și s-a impus pe drept”, Răzvan Lucescu pentru Prosport
Hai să lămurim o temă care s-a tot rostogolit zilele astea: a apărut informația că te-ai fi înțeles cu o formație din zona arabă. Mai ai contract un an cu PAOK, există vreun dubiu că ai putea să nu mai continui la Salonic?
Niciun dubiu! Ceea ce a apărut e o preluare de printr-un site arab. Realitatea e că nu m-am înțeles cu nimeni. În general însă, nu-mi place să vorbesc despre ipoteze, posibilități de-ale mele de a pleca, de oferte. Prefer să ne oprim aici. Mai am un an cu PAOK, sunt, în general, un tip atașat și loial locului în care lucrez. Nimeni nu știe însă ce se va întâmpla mâine, poimâine.
Te-a surprins succesul Farului din Liga 1?
Deloc! Am și jucat un amical cu ei la Salonic. O echipă foarte echilibrată și bine organizată, chiar dacă au venit cu jucători din rândul doi, fiindcă majoritatea erau plecați pe la loturi. Mi-a plăcut atitudinea lor, mentalitatea și, nu în ultimul rând, m-a uimit pasiunea lui Hagi de pe margine.
În ce sens?
Vorbea cu jucătorii, țipa, îi încuraja sau critica, dar totul într-un mod aproape drăgăstos, să nu se simtă copiii atacați, loviți în încredere. Era cumva normal să se schimbe campioana, pentru că, după cinci titluri consecutive, CFR și-a mai pierdut probabil din motivație, iar asta duce la reacții întârziate, erori. Apoi, FCSB, știți și voi, cu mulți jucători talentați…
…dar fără antrenor!
Patronul e de lăudat pentru investiții, vrea să racoleze tot ce e mai bun în țară, dar era de așteptat ca FCSB să piardă. Există și aici un firesc al lucrurilor. O echipă trebuie să aibă un antrenor care să ia hotărâri, să conducă antrenamentele zi de zi, să-și asume responsabilități. Are nevoie să fie respectat, dar când un fotbalist simte că nu tehnicianul e liderul deciziilor, totul se termină. Oricum, FCSB a reușit lucruri extraordinare, a revenit în lupta pentru titlu și a ajuns să joace finala campionatului.
N-o să intru în jocul presei, doar analizez și spun că, pe de o parte, Gigi Becali face lucruri extraordinare în sensul că adună un lot foarte valoros, dar, pe de altă parte, ar trebui să lase antrenorul să răspundă în totalitate”, Răzvan Lucescu pentru Prosport
Rapidul anunță deja prin toate vocile că va ataca titlul sezonul viitor, se vorbește despre investiții semnificative. Crezi că e pregătit clubul pentru această performanță?
Nu știu. Dar nu e simplu. Pentru a câștiga, ai nevoie de o cultură de învingător. Să câștigi tot timpul sau foarte mult. Asta e o situație. Sau, a doua, dacă nu există această cultură, ai nevoie de investiții majore, să aduci jucători de calitate, care să compenseze absența primului criteriu. Fotbaliști care să te ajute să depășești aceste obstacole, să facă diferența.
Dan Șucu și-a asumat exact această infuzie financiară în mercato.
Nu știu ce investiții va face Rapidul și dacă va recruta într-adevăr jucători de calitate. Nu uitați însă că echipa a petrecut doar două sezoane în Liga 1 după o lungă absență, interval de timp în care CFR a cucerit cinci titluri, Farul – două, FCSB a fost mereu acolo sus. În consecință, au mult mai bine pusă la punct această cunoaștere a gestionării presiunii și a meciurilor cu miză.
Rapidul e o echipă cu tradiție și cu mulți suporteri în spate. Așteptările sunt imense. Iar viața unui antrenor la aceste formații nu e simplă, pentru că pot apărea situații tensionate, presiuni, frustrări. Dar, fiind la acest nivel, Mutu are obligația să gestioneze acest context și să meargă înainte”, Răzvan Lucescu pentru Prosport
Ce vrei să spui?
Că Rapidul trebuie să învețe să ajungă să se bată la titlu. Dacă se pune o presiune uriașă pe ideea că este anul centenarului, că ”noi suntem Rapid”, că ne-am întors, fără să existe o strategie corectă și fără investiții serioase, nu se va ajunge nicăieri. Va fi un sezon plin de decepții. Lumea va fi dezamăgită la primele rezultate negative, atmosfera se va revărsa asupra echipei, iar lucrurile vor merge prost. Trebuie să existe un echilibru la cum își vor stabili planurile și obiectivele.
Pentru națională urmează în iunie meciurile cu Kosovo și Elveția, în deplasare. O dublă decisivă pentru calificare?
Habar n-am! Știu doar că e o grupă din care trebuie să ne calificăm. Aș fi superficial dacă aș spune că e o serie ușoară, dar accesibilă e. Tot ce contează e ca România să meargă la Euro. Pot fi decisive meciurile următoare, dar la fel de bine să rămâi cu posibilități de calificare și dacă nu obținem acolo rezultatele pe care le dorim. Fără să exagerez, fotbalul e ceva mai complicat decât ceea ce se vede pe teren.
La ce te referi?
E vorba despre foarte multă pregătire mentală, echilibru, analiza profundă a situațiilor, crearea unei atmosfere în jurul echipei care să o ajute să performeze. În niciun caz o echipă nu trebuie să se ghideze după stări emoționale. Și asta e mai greu să realizezi. Pornind de aici, trebuie înțeles că poate apărea o înfrângere în Elveția sau să nu bați în Kosovo și, totuși, să continue să funcționeze șansele de a merge la Euro. Ar fi o eroare să tratăm partidele acestea cu abordarea ”a fi sau a nu fi”.
Selecționerul are propria lui strategie, ideile personale despre ce e de făcut pentru a atinge obiectivul calificării. Până atunci, trebuie susținut și înțeles”, Răzvan Lucescu pentru Prosport
Citeam ceva frapant într-un interviu pe care l-ai oferit pentru portalul lui PAOK la începutul acestui an. Și spuneai că simți că îmbătrânești. La 54 de ani și cu energia ta debordantă?
Da, simt din toate părțile corpului meu că sunt tot mai diferit. Trece vremea. Se adună experiențele peste mine. Dintr-un anumit punct de vedere, acumulez o anumită înțelepciune, văd lucrurile diferit. Am mai multă răbdare. Dar mai pierd din entuziasm. Câștig însă pe alte zone.
Mă doare spatele, de fapt cam tot, de la degetele de la picioare până în vârful capului. A lăsat urme și perioada petrecută ca jucător. Mai trag la sală, mai alerg pe bandă, asta mă ajută să rămân pozitiv”, Răzvan Lucescu pentru Prosport
Ce mai face tata? Renunță definitiv la finalul acestui sezon?
Nu am abordat niciodată cu el acest subiect la modul serios. Nu am înțeles încă ce are de gând să facă. Presupun că simte în continuare nevoia să fie în acțiune. Trăiește prin fotbal. Am senzația că, dacă se va opri, ar începe să îmbătrânească. Și să ne oprim aici. În calitate de fiu, nu m-aș băga să-i dau niciun sfat. El decide, are experiență, știe cel mai bine ce-și dorește.
Ai lucrat cu Rădoi la națională, presupun că-i mai urmărești acum de la distanță cariera de antrenor, care merge însă din eșec în eșec: România, Craiova, Al Tai. E periculos pentru CV-ul unui antrenor să lege atâția pași greșiți, nu?
Nu cunosc realitățile trăite de el, dar chiar m-am gândit la Mirel, la situația lui. Încă de când colaboram la lot mi s-a părut că e un jucător cu potențial uriaș de a deveni un antrenor de succes. Am însă impresia că e un tip foarte încăpățânat. Idealist! Nu vrea să iasă niciun pas din principiile lui și i se pare probabil că e un eșec dacă ar face un compromis. Numai că în această lume a fotbalului trebuie să știi să faci și așa ceva. Să fie mai maleabil. Să aibă un alt gen de raport cu președintele, cu patronul.
Am înțeles că Rădoi a plecat el de la națională. Poate a greșit. Ar fi avut parte de continuitate. Am citit că inclusiv liderii echipei au solicitat FRF să-l convingă să rămână. Nu se știe cum se dezvoltau lucrurile mai departe”, Răzvan Lucescu pentru Prosport
La Craiova s-a încheiat cam brusc!
Nu știu ce a fost acolo, dar îmi închipui că tot niște contre. Ideea e că nicăieri nu reușești peste noapte decât dacă ai o șansă imensă. O conjunctură extraordinară. Să găsești un grup gata format, să te adaptezi la el repede, să transmiți din ideile tale. Altfel, ai nevoie de timp. Din punctul meu de vedere, Rădoi a plecat prea repede de la Craiova. Nu cunosc motivele, dar probabil că nu a gestionat în favoarea lui relația cu conducerea. Și am senzația că nu a lăsat nimic de la el. Or, relațiile astea interumane sunt importante.
Și ce e de făcut pentru un antrenor în astfel de situații?
Să știi să-ți expui un punct de vedere, să argumentezi, uneori să cedezi, chiar dacă apreciezi că e o greșeală din partea cealaltă. În caz contrar, apar efecte total negative asupra muncii tale, a echipei. Ajungi la demisii una după alta. Și deja începi să ai o anumită etichetă. Trebuie să vină apoi un succes extraordinar pentru a mai șterge puțin din urmă.
La Al Tai, Mirel a lucrat mai degrabă bine. N-a făcut niciun rău, a lăsat echipa cam pe unde a luat-o. Mi-aduc însă aminte de o interacțiune de la Școala de Antrenori, la București, și mi s-a părut că se simte în dificultate dacă lumea nu înțelege că are principii și trebuie uneori să și le încalce. Din cauza asta ajunge probabil în situații de conflict”, Răzvan Lucescu pentru Prosport
Ne poți da un exemplu de compromis pe care l-ai făcut în carieră? Nu-mi imaginez că ai accepta, de exemplu, să vină patronul și să-ți dicteze echipa.
Nu despre asta e vorba. Ci despre a avea puterea să spui ”Da, aveți dreptate! Am greșit!”, de exemplu. E tot un fel de compromis. Dar apoi îmi văd de treaba mea. Uite, după ce mi-am început primul mandat la PAOK, am declarat că visul nostru e să ne batem la titlu, care nu mai fusese cucerit de 32 de ani la acel moment. Consideram că sunt mai motivat dacă am un vis decât o obligație. Iar patronul mi-a reproșat asta la o ședință.
Că e o obligație să câștigăm campionatul. O obligație! Pe moment, mi s-a părut nedrept, dur. Dar mi-am zis: ”Stop! Taci! El are dreptate, până la urmă. Sunt aici ca să câștig și punct! Dacă nu, vine altul și gata! Prin urmare, fă tot ce poți ca să câștigi!”. Și am câștigat finalmente. E un exemplu pe care l-am trăit și m-a ajutat să fac un pas înainte în carieră.
Care e cel mai năbădăios jucător cu care ai lucrat?
Ce întrebare e asta? Mutu îmi vine în cap instantaneu.
Mai e și Tamaș din același film, nu? E vreo diferență între ei?
Da. Așa cum e el, cu poveștile lui de viață interesante, Tamaș era și foarte atașat de ideea grupului. Adi – nu. Era doar el, Împăratul! Sigur însă că un jucător ca Mutu, dacă face diferența, era extraordinar pentru echipă.
Dan Petrescu obosit? De ce? Că n-a câștigat titlul? Se mai întâmplă. Lipsește uneori doar o scânteie, dar asta nu înseamnă că nu va reveni. Michael Jordan spunea că a câștigat enorm pentru că a și pierdut enorm. Și înșira câte meciuri sau campionate a pierdut, câte faze a ratat. Dar în urma lui au rămas performanțele imense”, Răzvan Lucescu pentru Prosport
Știu că-ți place tenisul, mai urmărești fenomenul, ce impresie îți lasă de la distanță toată povestea asta cu Halep?
Nu o cunosc, nici n-am văzut în detaliu ce s-a întâmplat, dar din afară mi se pare o situație tâmpită, nefericită. Nu e un subiect pe care să-l stăpânesc, însă, ca om, sunt convins că nu s-ar fi dopat voluntar. Nici nu cred în varianta că ar fi vrut cineva să-i facă un rău. Pot fi, la un moment dat, chiar niște reacții ale organismului care să genereze anumite substanțe fără să fi consumat nimic. Repet, însă, e doar părerea unuia care nu știe amănuntele cazului. Îmi aduc însă aminte de postura lui Guardiola.
Anume?
A ieșit pozitiv la Brescia în 2001, a primit o suspendare de șase luni, dar apoi a pornit o luptă acerbă împotriva celor de la antidoping, continuată și după ce și-a terminat cariera. A vrut să demonstreze că nu a greșit cu nimic și a câștigat.
Dănuț Coman e unul dintre prietenii tăi cei mai buni. Sunt tot mai serioase scenariile că vizează să atace cu prima ocazie șefia FRF sau LPF. L-ai vedea într-un asemenea fotoliu?
Da, de ce nu? Îl văd într-o postură de conducere, pentru că are o mare experiență, personalitate și știe să întrețină niște relații. E un tip care se luptă, știe ce vrea.
Răzvan, analizăm, glumim, vorbim serios, dar ajungem mereu la aceeași realitate dureroasă: nu mai contăm deloc în fotbalul european. Internaționalii abia respiră prin ligi secundare, iar naționala are momente când realmente se târește. Cum ieșim din cușca asta?
E vorba despre educație. Și despre situații de genul în care părinții văd în copiii lor posibilitatea de a ieși din anumite crize financiare, le inoculează cultul propriului eu, cresc în România în condiții diferite, iar când ajung afară se lovesc de situații dure. Renunțăm prea repede. Abandonăm. Jucătorii români pun prea ușor capul în pământ și nu mai reacționează. Asta îi face să nu atingă punctul în care i-ar recomanda talentul.
În România, tinerilor li se asigură o educație fragilă. Ești cel mai bun. Eu și numai eu! Iar când intri într-o competiție reală, îți dai seama că nu ești chiar cel mai bun și capotezi. Nu lupți. Asta e, din păcate, realitatea cu jucătorii români”, Răzvan Lucescu pentru Prosport
Nu-ți cer să-i dai sfaturi lui Hagi, dar, cu experiența ta internațională, ce crezi că i-ar trebui acum Farului pentru a avea un parcurs european decent în viitoarea ediție a cupelor continentale?
În primul rând, ar trebui să știi ce buget ai, fiindcă de aici pleacă tot. Dacă nu-ți permiți să aduci jucători de nivel european, îți trebuie șansă, care să te ajute cumva să faci un pas înainte. Poate intri în grupele Europa League, mai atragi niște bani, cu care cauți să adaugi calitate. E dificil. Cum spuneam, jucătorii români au talent, dar nu e suficient. Ai nevoie de o anumită capacitate de a gestiona presiunea, lucrul cel mai important în fotbal. Noi, la PAOK, n-am știut să facem lucrul ăsta în acest sezon, iar asta ne-a costat multe puncte și ratarea unui nou trofeu.
O să am câteva zile de vacanță, iar o parte mi-o voi petrece la București. Mi-e dor de pisicuțele mele, care au rămas în țară!”, Răzvan Lucescu pentru Prosport
Ai spus în câteva rânduri un lucru care multora le-a părut un alint. Anume că să nu se mire nimeni dacă, peste doi-trei ani, vei renunța brusc la carieră. Chiar e un gând serios?
Eee, n-am zis chiar așa! Era vorba despre anumite comparații cu tata, că el are o carieră foarte lungă și dacă nu cumva acest lucru mă va împinge și pe mine pe același drum longeviv. Eu nu sunt însă ca tata. Am avut mereu idei diferite. El a știut întotdeauna ce vrea, și-a programat viitorul. În schimb, eu am luat decizii emoționale. De exemplu, am plecat de la Rapid, cu care cucerisem Cupa de două ori, am mers în grupele europene, și m-am dus la Brașov, locul 11 în liga secundă. Și am promovat.
Sau ai revenit la PAOK, unde nu se mai aștepta nimeni!
Da. Toată lumea mă sfătuia să nu mă întorc, dar am decis iar emoțional, pentru că m-am simțit extraordinar la Salonic și am făcut acest pas fără niciun fel de regret. Dar mă întorc la întrebarea inițială. Am mers într-o mulțime de orașe, însă n-am văzut nimic: doar hotel, casă, aeroport, autocar, stadion. N-am avut timp să mă bucur de soția mea. Sau ea de mine. Sunt mulți amici care ne spun că au mers colo sau dincolo, au văzut locuri inimaginabile. Nu e cazul meu. Și de-asta spun: poate că peste trei-patru ani voi zice ”Gata!”. Dar știu eu cum voi gândi atunci?
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER