Spectacolul Ligii Campionilor propune o nouă ediție la mijloc de septembrie, dar nu și pentru România, care a dispărut din competiție din fazele incipiente, când încă lumea e ocupată cu concediile. În schimb, la „masa bogaților” au revenit vecinii sârbi, prin campioana din 1991, Steaua Roșie Belgrad, care a depășit patru tururi preliminare pentru a juca în grupe. Ultimul hop a fost unul dramatic, parcă desprins din startul Primului război mondial, cu semifinaliștii Europa League, austriecii energizați de la Salzburg, bombardând Belgradul, dar sfârșind răpuși pe propriul târâm.
Drept răsplată pentru evadarea din preliminariile începute în timpul Mondialului din Rusia, Crvena Zvezda a primit o grupă imposibilă, cu adversari parcă aleși pentru profit financiar: Liverpool, PSG, Napoli. Sârbii nu puteau rata ocazia de a-și umfla conturile și au vândut tichetele doar „la pachet”, pentru toate cele trei jocuri de acasă, iar feed-back-ul a fost cel așteptat, cu cozi de sute de metri la casele de bilete, care s-au închis în câteva ore, partidele fiind anunțate sold-out.
Debutul a fost contra echipei sudul Italiei, challenger-ul lui Juventus la scudetto în ultimii ani. Napoli n-a impresionat în noua ediție de Serie A, fiind surclasată de Sampdoria, iar două victorii au survenit după come-back-uri, contra lui Lazio și Milan. Cu un Carlo Ancelotti cam șifonat după experiența Bayern, cu un lot care pare mai slab decât în anii precedenți, cu un patron pe care cuvântul „excentric” nu l-ar descrie întocmai și al cărui obiectiv principal pare a fi războiul cu fanaticii suporteri napoletani, un fel de Adrian Mititelu, dar cu bani, Aurelio de Laurentiis, Napoli nu pare să se scalde în ape liniștite.
Toată Serbia, conectată la eveniment
Pentru a savura aerul de Champions League ne îndreptăm spre Beograd, precum făceam cu antenele TV înainte de 1990, când devoram derby-urile Partizan – Steaua Roșie, la fotbal, sau Cibona Zagreb – Jugoplastika Split, la baschet. Aventura către duelul sârbo-napoletan începe la graniță, unde vameșii sunt curioși dacă susținem pe Napoli ori doar dacă suntem avizi de un duel din Champions League. Dacă mergeai în preajmă, la Kladovo, te întrebau dacă mergi după alcool etilic.
Drumul continuă pe șoseaua care-ți relevă Cazanele Dunării, străjuite de Tabula Traiana din partea sârbească și de chipul lui Decebal, conturat semeț în Golful Mraconia. În primul popas, stațiunea Donji Milanovac, atmosfera este precum la Olănești și Herculane în zile de săptămână, cu turiști pensionari bucurându-se de peisaj și soare la Dunăre. Și totuși, localnicii sunt conectați de dimineață la evenimentul care are loc în capitală, la aproape 200 de km distanță.
Mecanicul Micea Teodorovic vine să-și cumpere ziarul în hainele de lucru, care-i devăluie ocupația. Vorbește tare, într-o sârbo-română simpatică, decretând că Zvezda lui va câștiga cu 1-0. Nu citește presa online, e devotat celei scrise, așa cum era și pe vremea lui Tito, pe care spune că o regretă.
Localitatea este reprezentată de niște tineri la marele meci de pe Marakana, care s-au înghesuit într-o mașină au scos fularele alb-roșii pe geam și au pornit spre Belgrad. La chioșcul unde se vinde celebra ciocolată Cipiripi și țigări mai ieftine ca în România ești reperat ca unul care merge la meci, iar vânzătorul este puțin invidios că ai făcut rost de bilete. În mini-restaurantul unde tradiționalele pleșkavica și bela veșalica sunt delicatesele de bază mirosul de bucătărie se amestecă cu fumul de țigară. Ne amintim că Serbia nu e în Uniunea Europeană. În continuare, problema o reprezintă drumul, în zona Cetății Golubac strada fiind în reparații pe o porțiune serioasă și nici frații schiori croați Kostelic n-ar putea evita craterele din asfalt.
Peste 50.000 de „eroi” și aproape 2.000 de napoletani
În „Orașul Alb”, cum s-ar traduce Belgradul, freamătul e prezent de la periferie, unde mașini din toate colțurile Serbiei și chiar suporteri plecați în Vest vin la sărbătoarea Zvezdei. E ziua în care Grobari, suporterii lui Partizan, trebuie să suporte gloria rivalilor, care confiscă practic orașul. La „negru”, biletele ajung chiar la 50-60.000 de dinari, undeva în jurul a 500 de euro, în condițiile în care cel mai ieftin pachet, pentru toate cele trei meciuri, costa 70 de euro. În jurul stadionului „Rajko Mitic”, cunoscut de toată lumea drept Marakana belgrădeană, este desant. Totuși, măsurile de siguranță nu sunt chiar la nivelul unui derby belgrădean Crvena – Partizan, unde orgoliile sunt duse la extrem, iar forțele de ordine sunt în mare alertă. Chiar în urmă cu câteva zile, unul dintre suporterii de la „Grobari” a fost ucis în urma unei confruntări în oraș cu rivalii.
Celebra „Delije Sever”, galeria Zvezdei, pregătește o nouă coregrafie monumentală, care va „îmbrăca” însă întregul stadion de peste 50.000 de locuri, nu doar peluza ultrașilor alb-roșii. Napoletanii își iau și ei locul în sectorul rezervat. Sunt aproape 2.000, se afișează în stilul propriu, inconfundabil, cu brigăzile lor celebre în față, acolo unde ierarhia este sfântă, iar veteranii impun respect. Li se alătură și frații lor bulgari, de la Lokomotiv Plovdiv, primiți cu îmbrățișări de liderii de la Curva A. Un steag imens cu chipul lui Diego Maradona domină sectorul partenopeilor, veniți cu avioane, mașini și autocare în capitala Serbiei. Napoletanii nu sunt întâmpinați cu ostilitate, probabil în urma unui pact de neagresiune prestabilit între grupări. Atmosfera este unică la confruntarea celor mai importante galerii din Champions League. La final, galeria oaspeților va rămâne aproape două ore pe stadion pentru a se fluidiza circulația în zona Marakanei.
Belodedici și campionii din ’91, ovaționați
Înainte de meci, pe Marakana are loc turul de onoare al gloriilor Crvenei Zvezda, printre care și românul Miodrag Belodedici. „Căprioara” a făcut parte din celebra trupă care a câștigat la Bari finala cu Olympique Marseille, la penalty-uri, și care mai conținea staruri care au făcut carieră în campionatele puternice, precum Prosinecki, Savicevic, Mihajlovic, Pancev sau Jugovic. Sunt prezenți și acum la meciul de gală cu Napoli: Belo, Savicevic, Sabanadzovic, Marovic, Stosic, Najdoski și Binic. „Campionii, campionii” strigă întreg stadionul, ovaționând practic cea mai importantă parte a istoriei Stelei Roșii, iar scenografia fabuloasă din tribune încununează momentul. Imediat, imnurile celor de la Zvezda răsună din peste 50.000 de piepturi. Toată lumea este în picioare și așa rămâne tot meciul, izbucnind la fiecare tentativă a favoriților de a intra în careul advers. Pe „Marakana” nu s-a ținut cont de regula cu „zona-tampon” la meciul cu Napoli. Arena este ticsită, se stă chiar pe scări, solicitările de bilete i-au copleșit pe organizatori, iar tribunele sunt arhipline.
(Steaua Roșie Belgrad în 1991, după cucerirea Cupei Campionilor Europeni)
Meciul nu se ridică nici pe departe la nivelul atmosferei din tribune. Napoli are două ocazii în prima repriză, prin Insigne – bară, și Milik. În a doua parte, Zielinski este blocat de portar, Mertens, intrat pe parcurs, reia pe lângă poartă, iar la cea mai mare șansă a oaspeților mingea este îndepărtată de pe linia porții. Sârbii s-au blocat excelent timp de 90 de minute, au ținut mingea când era cazul și au amenințat de câteva ori careul lui Ospina. Tinerii jucători ai lui Vladan Milojevic se sacrifică pentru o remiză de prestigiu, sărbătorită îndelung la final, în timp ce vedetele lui Ancelotti au oferit o reprezentație modestă și au ratat startul, în condițiile în care Liverpool și PSG vor lua aproape sigur câte 6 puncte în duelurile cu Steaua Roșie. Pentru Delije mai urmează însă alte două prilejuri de sărbătoare, la duelurile cu Liverpool și PSG. Revenirea în Champions Legue a fost însă una istorică, mai ales la nivelul tribunelor.
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER