Povestea lui Benzema

Acum 13 ani, un puști firav pășea apăsat peste terenul de fotbal din fața casei sale cu un singur gând în minte: să fie acceptat la grupa de juniori de la Bron-Terraillon.

Îi spuseseră lui cei mai mari că ar face față. Doar de aia îl tot luau la ei în echipă pe maidan. Răspunsul negativ al antrenorului nu l-a descurajat. Înfuriat, s-a întors cu tatăl său de mână pentru a rezolva problema. „Atunci mi-am dat seama de personalitatea lui”, și-a amintit, peste ani, tehnicianul.

Ieri, terenul pe care Karim Benzema a făcut primii pași spre fotbalul mare era împânzit de copii. Puștii din cartier se adunaseră să bată mingea după școală. Toate națiile, vârste între 7 și 14 ani, privire dură, de băiețași în devenire. Unul ne ia tare: „Sunteți agenți de jucători? Ați venit să vorbiți cu noi?”. După ce ne-am prezentat, brusc am devenit neinteresanți. Într-un cartier periferic de la marginea Lyonului, orice străin poate fi șansa unei vieți mai bune. Teoria nu stă în picioare dacă ai un frate celebru, cum e cazul lui Sabri (foto), mezinul familiei Benzema. Un puști plinuț, cu freză de rapper și haine de firmă, pe care n-ai cum să nu-l observi.

„Nu Karim are grijă de mine, ci părinții”

E scump la vorbă și ne scrutează cu privirea. „Nu discut nimic despre Karim, pentru că nu am voie. E un mare jucător, ați văzut și voi. Dacă are grijă de mine? Nu, părinții m-au crescut și m-au educat”. Se îndepărtează un pic și trage la poartă. Numele celebru nu-l scutește de ironiile tovarășilor. „E cel mai slab dintre noi la fotbal”, spune un copil îmbrăcat în tricoul lui Kaka. Visul lui Sabri de a-i călca pe urme lui Karim mai primise o lovitură.