Pe urmele misteriosului domn Kovacs (II)

Având în vedere că în seara aceasta este programată marea finală a Ligii Campionilor, credem că este cât se poate de nimerit să readucem în memoria publicului pe cel mai mare antrenor român din istoria acestui sport pe meleagurile noastre. Palmaresul său este demn de un mare campion, l-am prezentat în prima parte a prezentului articol pe care o găsiți atașată acestei continuări.

Reacțiile cititorilor au fost pozitive, mai puțin ale unor români "verzi" ca bradul și care continuă veșnica gogoașă cu permanența românilor pe aceste meleaguri. Dar, înțelegeți odată pentru totdeauna, oameni buni! Ungurii nu au contestat niciodată prezența românilor în arcul carpatic, asta a făcut-o doar clasa lor politică interbelică! Adică, vreo 200 de persoane! Și încă un amănunt și cu asta promit că nu mai revin asupra subiectului, însăși ziua de 15 martie, sărbătoarea națională a maghiarimii, este total aiurea contestată de români. Revoluția lui Kossuth și Petofi Sandor s-a terminat cu un dezastru pentru unguri, dar cu o mare victorie pentru Avram Iancu și moții săi. Că românii plecaseră ca aliați cu ungurii, că s-au certat pe traseu, asta este cu totul și cu totul altceva… Ah, să nu uit! La sfârșit a intervenit și rusul că deh, eram în străinătatea apropiată, ca să-l citez pe un practicant de judo numit Putin.

Ideea de "total football"

Fostul antrenor al lui Ajax, Rinus Michels, a respins întotdeauna formularea aceasta pe care el, unul, o considera nefericită. "Fotbalul este sport, nu război", spunea el adesea. Dar, Ștefan Covaci a agreat termenul și chiar așa și-a și intitulat cartea aubiografică. Per ansamblu, prezența lui Piști Covaci pe banca Ajaxului a însemnat două Cupe ale Campionilor, două Supercupe ale Europei, o Cupă Intercontinentală, două campionate batave și două cupe naționale. Totuși, el s-a aflat la un pas de demitere în 1972, după ce "lăncierii" obținuseră un 0-0 extrem de prețios la Lisabona, rezultat care însemna și calificarea în finala Cupei Campionilor! La revenirea din Portugalia, șefii lui Ajax l-au convocat pe antrenor cu intenția clară de a-l demite sau de a obține o despărțire pe cale amiabilă. Motivele sunt neclare chiar și acum, după ce au trecut mai bine de 35 de ani de la acele evenimente.

Inexplicabil este ceva ce nu poate explicat

Privind retrospectiv, intențiile conducătorilor clubului sunt absurde de-a binelea. În acel moment, Ajax era în finala de la Belgrad, avea cinci puncte avans în campionat, îi uciseseră pe rivalii de la Feyenoord cu un 5-1 sec administrat chiar la Rotterdam și erau calificați în finala Cupei Olandei. Presa, în schimb, criticase dur jocul lipsit de strălucire din partida tur cu lusitanii, un 1-0 smuls cu forcepsul și un joc lipsit de strălucire. "Acesta nu este Ajax! Trimiteți-l acasă pe aventurierul acela din Transilvania (sic!)". În afară de asta, secundul Han Grijzenhout și medicul lotului, John Rolink, se reclamaseră conducerii lipsa de disciplină, accesele bahice și aventurile amoroase ale mai multor jucători, mulți dintre ei însurați. "Domnul Kovacs este prea moale, nu se poate impune în fața unor personalități cum sunt acelea ale lui Cruyff sau Neeskens", susțineau cei doi.

Susținut de echipă

Deși anunțaseră demiterea managerului, bossii au fost nevoiți să dea înapoi în fața rebeliunii membrilor de vază ai echipei, în frunte cu marele Cruyff, deșa considerat succesorul lui Pele. "Rezultatele arată că domnul Kovacs este un bun antrenor. Cu el la timonă putem câștiga totul. De ce ne-am băga singuri bețe în roate acum când suntem atât de aproape?", le-a aruncat viitorul antrenor al lui Hagi la Barcelona. Și, având în vedere victoria din finală, un 2-0 sec contra celor de la Inter, ambele goluri marcate, desigur, de Cruyff, este clar că maniera sa blândă și împăciuitoare era agreată de echipă. Dar, felul în care olandezii au câștigat acea Cupă a Campionilor i-a entuziasmat pe cei de la The Times. "Iată că apărarea beton inventată de magul Herrera poate fi depășită, iar prin manevrele inteligente ale aripilor echipei putem spune că seara aceasta i se datorează inspirației antrenorului român. Și datorită lui, nu neapărat în primul rând datorită lui, Ajax este astăzi cea mai bună echipă de club din lume". 

În ciuda lui Vasovic

Deși iugoslavul Vasovic a rămas un critic ferm al lui Covaci, Ajaxul câștigă a treia Cupă a Campionilor consecutiv, fapt nemaintâlnit de la cele cinci consecutive ale marelui Real Madrid! Și încă de ce manieră! În sferturi, îi calcă în picioare pe Bayern, un 4-0 care înmărmurește Europa, după care îi elimină pe cei de la Real, dar culmea este că întregul stadion Santiago Bernabeu se ridică în picioare și aplaudă mașina de fotbal care este Ajax. Nu mai existase o asemnea echipă de la Realul lui Puskas și Di Stefano! Pe urmă, un 1-0 "italienesc" chiar împotriva unei formații peninsulare, Bătrâna Doamnă din il calcio, Juventus Torino. Scorul ar putea face să se creadă că meciul a fost echilibrat dar, de fapt, italienii nici nu au mișcat pe Maracana belgrădeană, într-atât de sufocant a fost pressingul lui Ajax. Era apogeul lui Ajax, al lui Cruyff dar și al lui Piști Covaci.

Prietenia cu Cruyff

Mulți spun că între cei doi ar fi existat o relație specială, dar lucrurile nu au fost chiar așa. După ce l-a numit căpitan în al doilea sezon al său la Ajax, vedeta olandeză i-a fost mereu recunoscător antrenorului său, ținându-i partea în fața coechipierilor, dar nemaibăgându-se în deciziile conducerii clubului, așa cum făcuse în primul an al mandatului său la Amsterdam. Johnny Rep spune că "românul nu a avut tupeul să mă titularizeze în locul lui Sjaak Swart; asta, până în momentul în care Cruyff i-a cerut acest lucru". Pe de altă parte, să convenim că întotdeauna un antrenor se consultă cu liderii influenți ai grupului. Nu este nimic rău în asta, nu noi am inventat expresia de "antrenorul din teren" sau "patronul" cum îl numesc francezii pe cel care decide în teren.

Relație asimetrică

După ce Ajax a câștigat absolut tot ceea ce se putea câștiga era, probabil, normal ca echipa să cunoască o perioadă de regres. Marelui Cruyff îi susura sirena Barcelonei la urechi și nu prea mai avea chef să joace. De altfel, se spune că la un antrenament i s-ar fi plâns lui Covaci că îl doare genunchiul. Românul a luat o monedă de 100 de guldeni și l-a frecat pe olandez în jurul zonei dureroase. "Deja mă simt mai bine, maestre", a zâmbit cel pe care mulți îl consideră cel mai bun jucător european al secolului trecut. Oricum, după al doilea succes al său ca antrenor, domnul Kovacs părăsește Amsterdamul cu aceeași discreție cu care venise și preia naționala Franței, acolo unde îl promovează pe un anume… Michel Platini. După plecarea sa, marele Ajax se dezintegrează. Noul antrenor, George Knobel, îi pune pe jucători să-și aleagă noul căpitan, iar cel ales este Piet Keizer. Enervat, Cruyff dezertează și pleacă să joace acolo unde va găsi o a doua casă. La Barcelona, adică. Rezultatele nu mai vin, Knobel este demis, iar acesta îi acuză pe membrii lotului că sunt alcoolici și afemeiați. Probabil, libertatea dată de Kovacs a mers prea departe. "Eu le-am dat liber pe teren, e o mașinărie care merge unsă și da, sunt adeptul unei vieți fără constrângeri. Dar, să mă acuzați pe mine pentru că s-au apucat să bea în neștire sau să frecventeze bordeluri e, deja, cam prea mult", s-a apărat fostul lor antrenor.

Covaci se întoarce acasă

Din păcate, nu are succes cu Franța și este înlocuit cu un antrenor, s-o spunem sincer, remarcabil: Michel Hidalgo. Chemat de țara de origine, Covaci revine și preia naționala României. A fost probabil, una dintre cele mai ghinioniste generații, jucători ca Puiu Iordănescu, Marcel Răducanu sau Ilie Balaci, ca să dăm câteva nume, vor rata în mod inexplicabil o calificare pe care o aveau la îndemână. Analele fotbalului românesc spun că pe bancă era Valentin Stănescu, "Zimbrul" din Giulești, revista Champions susține că bossul era Covaci. Oricum, dacă citește aceste rânduri și nea Puiu, îi adresăm și noi marea întrebare: "Mai ții minte, nea Puiu, ratarea cu Ungaria?" Sameș a trimis o ghiulea, portarul Katzirs scapă mingea în față, iar Puiu, cu toată poarta goală în față, trimite peste! După ani, Nylasi, unul dintre cei mai valoroși fotbaliști unguri ai vremii, rememora, cu ocazia partidei dintre naționala pregătită de Boloni și Ungaria, în 2000. "Nu vreau să supăr pe nimeni, Puiu Iordănescu sau Marcel Răducanu erau mai valoroși decât Hagi sau Adrian Ilie. Nici acum nu-mi explic cum a ratat România o calificare care îi era la îndemână!" Oricum, acea ratare îi este fatală lui Kovacs, mulți îl acuză (niște neica-nimeni, desigur) că este ungur și că a dat meciul Ungariei! După ce aceiași trepăduși, văzând grupa de calificare, îl pensionaseră forțat pe marele Boloni, suspectându-l că nu-și va apăra corect șansele în fața Ungariei! Bătrânul pleacă, supărat și se retrage din fotbal. Oricum, după el vine Mircea Lucescu, iar prima măsură pe care o ia a fost rechemarea lui Loți Boloni la lot.

Final previzibil

Se întoarce în fotbal câțiva ani mai târziu, la AS Monaco, dar avea probleme cu inima, astfel încât se retrage doar un an mai târziu și este înlocuit cu… Arsene Wenger. Se întoarce acasă, la Cluj, unde va muri doar câțiva ani mai târziu. În ultimele zile de viață, internat fiind la clinica de cardiologie, stătea afară, înconjurat de sute de oameni: pacienți, medici, asistente, gură-cască etc. "Sssttt!!! D-l Covaci ne delectează cu amintirile sale fotbalistice", spuneau cei care erau deranjați de întrebările curioșilor care întrebau ce se petrece. Culmea ironiei, mai este un motiv pentru care nea Piști a semănat cu Alex Ferguson, și anume problemele cu inima. Și nea Piști, dar și Sir Alex a avut și respectiv, are implantat un pace-maker care regularizează bătăile inimii. Și totuși, la moartea sa s-a născut întrebarea: "Cine a fost, de fapt, misteriosul domn Kovacs? Cum se face că nimeni nu-și aduce aminte de el? A stat la masă cu șefi de stat, a fost decorat de Regina Beatrix a Olandei și totuși… chiar nimeni nu îl ține minte?" În seara aceasta, Alex Ferguson are ocazia de a-l depăși pe Nea Piști? Oare o va face sau va rămâne, în continuare, egalul acestui ilustru necunoscut pentru aproape întreaga Europă Occidentală?

Florin Halagian: "Da, este adevărat. Ștefan Covaci a creat Ajaxul cel mare, dar tot el, prin jovialitatea și bonomia sa a pus bazele distrugerii sale. Fotbaliștii și-au luat-o în cap și asta a fost."