Cea mai dură ciocnire dintre Liverpool și o echipă românească s-a produs în 1984, în semifinalele Cupei Campionilor Europeni. „Cormoranii” au trecut atunci de Dinamo cu o dublă victorie (1-0 în Anglia, 2-1 la București), însă meciurile au fost adevărate bătălii. Una dintre victime s-a numit Lică Movilă (foto), scos din joc cu un coșeu upercutat de Graeme Souness în minutul 70.
„Alo, domnu’ Movilă?”. „Da, cine e?”. „De la ProSport, vrem să facem un interviu cu dumneavoastră despre meciul cu Liverpool, din 1984”. „Bravo, tată! Iar vreți să scrieți de fraieru’ care și-a luat un pumn în gură la Liverpool? Hai, treacă de la mine”. Pe Lică Movilă (48 de ani), fostul libero al lui Dinamo, l-am găsit în Piața 16 Februarie din București. E un tânăr pensionar, acid, ironic și pătimaș. -Domnu’ Movilă, cum a fost meciul? -Dur, ca la război. Ne-am ținut bine, chiar dacă ne-a dat gol butelia aia, cum îl cheamă… Sammy Lee. Putea să fie egal, că a dat o bară Oneață (n.r. – Augustin). -Presa din Anglia a scris în 1984 că ați jucat urât. Că ați lovit, înjurat și scuipat… -Ce, era să-i lăsăm să-și facă jocul? „Procuroru” (n.r. – Cornel Dinu) ne-a zis înainte de meci: „Băieți, nu-i lăsăm. Îi șicanăm. Tactic stăm bine, dar, unu la unu, ne fac”. Aveam băieți care se pricepeau bine la asta, Ando, «Săpăligă» (n.r. – Ion Marin). Am jucat aproape scârbos, dar pune tu alt cuvânt, să nu pară așa, lipsit de fairplay…”
„Souness l-a răzbunat pe Johnston, care nu mișcase în fața mea” -Chiar atât de buni erau? -Mereu au fost buni. Ei aveau numai meciuri tari în campionat. Noi cu cine ne băteam? Cu Rova Roșiori? Apoi, la ei jucau Dalglish, Rush, Souness… Superjucători. -Souness, cel care v-a lăsat cea mai dură amintire din carieră… -Ă‚la. Nu știu cum a ajuns în duel cu mine. Eu eram libero, el, mijlocaș defensiv. Ba cred că știu cum. Eu îl aveam la marcaj pe Johnston (n.r. – Craig). În prima repriză nu a mișcat, l-am făcut pe toate felurile. La pauză, cred că i s-a plâns lui Souness, că ăsta m-a vânat. Prin minutul 70, la o minge de urmărire, m-am trezit cu el în spate. Eu cu un ochi după minge, cu un altul la Johnston. Din alergare, Souness mi-a dat un pumn în bărbie, pe sub mână. M-a prins cu gura deschisă și am căzut ca fulgerat. A fost atât de rapid, încât și colegii strigau la mine să mă ridic, să nu mă prefac. Am dat cu limba, nu mai simțeam dinții! Ă‚sta sunt, mi-am zis. -Și arbitrul nu i-a dat nici măcar „galben”? -Ce „galben”? Hoție curată. Arbitrii erau cu ei. Veniseră cu trei zile înainte la Liverpool și au golit trei frigidere de whisky. Păi, doar nu era să țină cu noi. Câți suporteri puteau veni din România la finală? Vreo 300, și nu se mai întorcea niciunul! Englezii făceau rețete financiare bune. Arbitrul ne-a tocat. În retur am avut patru suspendați.
„Lasă-mă cu Steaua! Alte interese” -Dacă era o conspirație antiromânească, nu ar fi lăsat-o nici pe Steaua, în 1986, să ajungă în finala CCE… -Lasă-mă cu Steaua, că atunci a fost altceva. Alte interese. Da’ hai să vorbim despre Liverpool. -Așa, erați pe jos, după pumnul lui Souness… -A intrat „Procuroru” pe teren, a venit doctorul, m-au scos și l-au băgat pe Mulțescu. Eu, dublă fractură la maxilar, de m-am hrănit două săptămâni cu tubul… -Returul l-ați văzut din tribună? -Da. Fierbeam. Stadionul îl huiduia pe Souness la fiecare atingere. Oneață a încercat să mă răzbune, mai ales după ce au dat golul doi, dar scoțianu’ s-a prins. Sărea coarda peste minge. Dar am mai avut o ocazie să mă răzbun.
„Urziceni? Să le dea Dumnezeu sănătate” -Când? -În 1986, cu naționala. Am fost invitați la un amical organizat special pentru Dalglish. Juca meciul 100 pentru Scoția. Pe teren am dat de Souness. L-am căutat tot meciul, dar s-a ținut departe. Pe final m-am dus după el, dar s-a prins Lucescu și m-a scos, să nu le stric ălora petrecerea. Ne-au bătut cu 3-0. -Are vreo șansă Urziceniul? -Părerea mea e că nu prea are șanse, dar scrie că la întrebarea asta am răspuns așa: „Să le dea Dumnezeu sănătate!”. -Cum trebuie să joace acolo? -Musai să fie agresivi. Cum am jucat și noi acolo. Dacă se duc cu coada între picioare, sunt mâncați.
Vasile Anghel confirmă: „Ne-au făcut elegant” În 1984, președintele echipei de fotbal Dinamo era Vasile Anghel. Venerabilul conducător confirmă spusele lui Movilă vizavi de tenta de arbitraj. „Am fost conducător mulți ani, dar nu am văzut niciodată atâta aroganță ca la oficialii lui Liverpool. Nu au acceptat niciun fel de reciprocitate, ne-au tratat de sus. La meciul-tur, am mers pregătiți. Am luat trei genți frumoase din țară, celebrul diplomat de Sibiu, din piele, și m-am dus peste arbitri înainte de meci. Ne arbitra un elvețian, Daina. L-am păcălit pe cerberul de la intrare, am intrat în vestiar, iar acolo am dat peste un reprezentant al gazdelor, cu mâna vârâtă adânc într-o geantă. S-a schimbat la culoare, a spus ceva neinteligibil și a ieșit. Le-am dat gențile arbitrilor, era un cadou permis de UEFA, dar la meci au arbitrat într-o direcție. Englezii ne-au făcut elegant cu arbitrii și în tur, și în retur, când golul doi a fost marcat după un henț clar la Rush”. Trecuseră de campioana Europei Condusă de Niculae Nicușor Dumitru, Dinamo a avut în sezonul 1983-1984 una dintre cele mai bune echipe din istorie. În turul secund, roș-albii eliminaseră campioana Europei, Hamburg (3-0 la București, 2-3 în Germania), iar cu Liverpool au sperat într-o minune, mai ales că scăpaseră din meciul tur cu un deficit minim. În retur, în fața a 70.000 de spectatori, care au înfruntat o ploaie teribilă pe fostul stadion „23 August”, englezii au învins cu 2-1 (Rush – min. 11 și 85, respectiv Orac – min. 39) și mergeau în finala CCE, pe care au și câștigat-o în fața Romei.
2 titluri de campion are Movilă în palmares, ambele cu Dinamo (1983 și 1984). A mai jucat la Moreni, Bacău, U Cluj, Zimbrul Chișinău și Hapoel Beer-Sheva. Cifrele sale: 199 de meciuri – 23 de goluri în Divizia A; 14 meciuri – un gol la echipa națională
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER