„Închisoarea” lui Lucescu

Găsește-l pe românul Mircea Lucescu în orașul ucrainean Donețk, în care, dacă dai peste cineva care vorbește engleza la nivelul lui „Yes” și „No”, ești un om fericit. Iată un posibil subiect de film.

Totul începe de pe aeroportul care seamănă cu gara Obor. După o aterizare demnă de Formula 1, te întâmpină un covoraș de „deratizare” inspirat din gripa aviară. Bagajele se recuperează direct din camion, de pe pistă – bine că au ajuns totuși! – iar apoi începe aventura prin oraș. Clinica în care este internat Mircea Lucescu pare o necunoscută pentru cetățenii liniștiți din Donețk. După ce ne-am învârtit de trei ori în jurul ei fără să o putem identifica, iar apoi am mai dat o tură prin oraș, am ajuns înapoi, soluția venind de la cine ne așteptam mai puțin: un copil care a asociat „Lucescu“ cu „spital” și i-a rezultat „cardio”, adică fix secția pe care o căutam a unui aparent uriaș complex medical.

O clinică modestă

Clinica pare dezolantă, deși e situată într-un parc mare și liniștit. Decolorată, pe o parte chiar dărăpănată, contrastează puternic cu statutul de împărat pe care îl are Lucescu în Ucraina. Ar putea fi comparată cu o poliniclinică de comună de prin anii 90. Un singur etaj, saloane destul de modeste și pacienți obișnuiți. Doar Mercedesul din față poate confirma că, într-adevăr, într-unul din saloane este chiar cel mai „în vogă” antrenor român. Să intri e imposibil, chiar dacă „ai păcălit” o femeie de serviciu și o asistentă să te îndrume spre el. Bariera este medicul cardiolog despre care însuși Mircea Lucescu lasă să se înțeleagă – în glumă – că e puțin nebun. Nebun însă doar să aibă grijă de „comoara“ lui.

Vorbește bine engleza, e foarte încruntat și, cu o voce aspră, spune doar atât: „Domnul Lucescu este într-o stare stabilă. Nu este însă bine să vorbească cu nimeni. Nu îi face bine, vă rog înțelegeți! Nici eu nu pot da declarații fără să-i cer acordul”. Înțelegem, e firesc. Lucescu iese din clinică doar două ore pe zi, însoțit de un medic și fără a se implica în program activ. Face doar ședințe la echipă, nu conduce antrenamente, după care se întoarce în micuța clinică. Șansele să fie prezent la meci, mai ales pe bancă, sunt mici. Dar toți cei din jurul lui confirmă că gândul îi este permanent la fotbal.

Iancu: "Sahtior e favorită"

Președintele lui Poli Timișoara, Marian Iancu, se ferește de afirmații războinice înaintea „dublei” cu deținătoarea Cupei UEFA. „Despre șanse în meciul cu Șahtior nu pot să vorbesc. E o diferență totală între noi și ei. De patronat, de valoare a echipei și de bază materială. Există însă șanse și pentru noi, și asta e cel mai important”, a spus Marian Iancu.