Fairy Bale. Andru Nenciu scrie despre dragonul galez din Kiev

27 mai 2018 9383 afişări Comentează şi tu Liga Campionilor
Fairy Bale. Andru Nenciu scrie despre dragonul galez din Kiev

Un pic din Hugo Sanchez. Sau un strop din Van Basten. Şi din geniul jupânului său, de pe bancă, omul care l-a strivit cu dispreţul său, când a anunţat primul 11 pentru finala de la Kiev. Gareth Bale n-are carisma şi armatele de marketing ale celui mai mediatizat fotbalist al Planetei. Dar are tact. E tolerant. E bun încasator. Şi, mai presus de toate, ştie să trăiască bucuria unei finale de Champions League. O repriză. Mai puţin chiar.

Cu coc de samurai şi centură neagră în rezolvarea problemelor apăsătoare în miez de finală, omul care nici nu se născuse când Ian Rush îşi lega soarta de cea a lui Liverpool transmite emoţie. Prin exprimarea din teren. Prin modul în care nu rămâne niciodată în pană de idei. La Kiev a jucat o carte de totul sau nimic. Nu şi-a plâns în pumni când Zidane a anunţat primul 11, dar a ales să arate că nu stă în poziţia ghicocelului în faţa cuiva. Şi-a încheiat şireturile teatral, în vestiar, pentru a nu da în clocot, la încălzirea rezervelor, iar pe o plasmă imaginară şi-a revăzut întreaga carieră. O carieră care înseamnă, aproape, doar echipa de club. Căci naţionala Ţării Galilor...

Cu bătăi apăsate în tastele B,A,L şi E, spaniolii au aprins rapid scânteia plecării lui Bale de la Real. Să fi mânuit Zizou stiloul cu o tragică neîndemânare când a scrijelit formula de start? Să-şi fi agăţat un obuz de gleznă? Madrilenii s-au târât în debutul finalei, Bale a privit. A transpirat abundent, pe margine, de fiecare dată când Mane scăpa de cinicul Ramos ca de un ţânţar şi a zâmbit discret la gafa lui Karius. La licitaţii n-ai voie să priveşti stânga-dreapta peste umăr. La un asemenea nivel, te bucuri rezervat când un adversar îţi face cadouri. Şi aşa s-a şi întâmplat. Fair-play-ul a primat sub privirile lui Maldini, la oficială.

Cadoul lui Bale pentru milioanele de suflete care se hrănesc cu fotbal a fost, sâmbătă seara, o acrobaţie împănată cu o execuţie din vârful ghetei mărimea 46. Foarfeca lui a fost o trimitere către determinarea lui Dean Saunders sau către viclenia mustăciosului fără mustaţă Ian Rush. Execuţia lui a adus aminte de viteza de reacţie şi clarviziunea regretatului Gary Speed sau de geniul şi constanţa lui Ryan Giggs. Dar, mai presus de toate, fotbalistul care atinge o viteză de 36,9 km/h potrivit unui studiu realizat de un grup de cercetători mexicani, în 2017, şi-a scos pe teren, la Kiev, două cărţi de vizită: de fotbalist complet şi de om. Om cu majuscule.

A intrat pe teren. Nu s-a simţit încorsetat de tricoul de rezervă. A pus în practică tot repertoriul învăţat în Premier League şi a zâmbit, cu naturaleţe, când Zidane, la final, i-a întins mâna. Camerele TV au surprins, la ceremonia de premiere, zgârietura din regiunea interscapulară pe care un englez i-a lăsat-o în loc de felicitări. Pe parcursul meciului, tibiile lui Bale au trosnit, de câteva ori, în clinciurile cu zdrahonii Lovren sau Van Dijk. Galezul cu umeri laţi nici n-a simţit durerea. S-a consumat nervos înainte de intrarea în teren, apoi a trecut la inovaţii. S-a eliberat de reţineri şi a făcut ce ştie mai bine. Din instinct.

A fugit cu adversarii în spate, a adus varietate în jocul Realului şi, până la final, a arătat că un fotbalist cu cap n-are nevoie de 90 de minute ca să arate cine e.

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.