Steaua, Unirea Urziceni și CFR Cluj au primit de la UEFA, în ultimii cinci ani, 58,3 milioane de euro pentru participările în grupele Ligii Campionilor, fără ca acest lucru să se vadă în rezultate sau în joc. Performanțele obținute au fost invers proporționale cu banii încasați și cu meciurile disputate. România va mai juca un an în grupele Ligii, dar lucrurile nu mai pot fi schimbate: rezultatele tot mai proaste ne vor arunca, începând din 2012, afară din cercul privilegiaților. Involuția are câteva cauze de fond care se regăsesc la originea crizei din fotbalul, dar și din societatea românească. 1. Penuria de specialiști Fotbalul românesc e profesionist doar la nivel declarativ. Antrenorii sunt făcuți „la apelul bocancilor”, prin cursuri superficiale. Avem doar doi-trei tehnicieni competitivi la nivel internațional, ajunși la o anumită valoare prin forțe proprii. Conducători profesioniști de club, care să știe ce înseamnă o organizare modernă, sunt, de asemenea, doar doi-trei în România, și aceia calificați la locul de muncă. Contactul cu fotbalul din Liga Campionilor n-a lăsat urme. Criza de specialiști (inclusiv antrenori de juniori, medici, maseuri) a dus la deficiențe fatale în pregătirea fotbaliștilor români. Echipele noastre joacă după ureche, rezistă fizic doar o oră și nu reușesc să acumuleze plusvaloare. 2. Calitatea precară a conducătorilor Proprietarii de cluburi sunt, adesea, milionari îmbogățiți peste noapte, care cred că pot reuși în sport prin „tunuri” și manevre de culise. Rețeta merge în țară, dar e falimentară la fiecare ciocnire cu exteriorul. Din dineurile cu șefii marilor echipe europene, Gigi Becali a învățat doar că le poate mânji acestora mânecile cu gem. Arpad Paszkany se declară fan Bayern München, dar schimbă repede antrenorii și se bagă la echipă. Dumitru Bucșaru – nici măcar atât: a dat „tunul” și a plecat. Nici ceilalți patroni nu sunt interesați să-și profesionalizeze cluburile. Fotbalul e organizat după un model feudal. Patronul e președinte, director sportiv, antrenor, specialist în arbitraj, uneori chiar maseur și medic. Granița domeniilor de competență nu există și din cauză că, la rândul lor, toți ceilalți, fiind slab pregătiți, nu îndrăznesc să-și înfrunte șeful. 3. Fără planuri pe termen lung Totul se face de azi pe mâine, iar uneori nici măcar atât. Patronii n-au făcut legătura între faptul că rezultatele vin atunci când sunt aduși oameni buni și lăsați să lucreze. Mihai Stoica, alături de Walter Zenga și, apoi, Cosmin Olăroiu, a obținut performanțe din ce în ce mai bune la Steaua între 2004 și 2006. Patronul a sistat dezvoltarea clubului prin înlăturarea, pe rând, a celor trei, iar clubul a luat-o la vale. În ultima jumătate de an, Steaua a avut, în medie, un antrenor la șase săptămâni. S-au schimbat zeci de jucători. O dată la șase luni, se anunță un alt plan pe termen lung. Acest lucru face, practic, imposibilă orice încercare de a creiona vreo strategie. Cu trei antrenori în acest tur, CFR Cluj nu e departe. La Dinamo, totul se decide în birourile impresarilor. Rapidul depinde de hachițele patronului. Poli Timișoara își schimbă antrenorul de fiecare dată când echipa merge bine, iar exemplele pot continua. 4. Dorința excesivă de căpătuială Pentru patronii obișnuiți cu „tunurile”, tentația banilor veniți de la UEFA e uriașă. Din nou, cazul „Urziceni” e sugestiv. Culmea: despre Dumitru Bucșaru nu se poate spune că a intrat în fotbal pentru a face profit. Nici Gigi Becali nu s-a sfiit să vâre în alte conturi decât cele ale clubului banii obținuți de Steaua, mai ales după 2008, când vânzarea de terenuri a început să nu mai meargă atât de bine. În alte cazuri, banii au fost „vămuiți” prin „rotativa” comisioanelor. Un lucru e clar însă: dintre cele 58,3 milioane de euro încasate de la UEFA, o parte serioasă a luat drumul unor conturi străine de fotbal.
Steaua – meciuri multe, bătăi pe măsură Până nu demult, nava-amiral a fotbalului românesc, Steaua, a fost condusă cu viteză spre naufragiu de cel cățărat în cabina de comandă. O conducere stabilă, cu Mihai Stoica manager general, Walter Zenga, Oleg Protasov și, apoi, Cosmin Olăroiu antrenori, a făcut ca rezultatele să se îmbunătățească treptat: mai întâi eliminarea Valenciei din Cupa UEFA, apoi semifinala de Cupa UEFA. În 2006, apogeul: calificarea în grupele Ligii Campionilor, unde s-au obținut cinci puncte. Cei care au realizat performanțele au fost dați însă la o parte, iar Steaua și-a început declinul. Purtată de inerție și noroc, Steaua a mai prins Liga încă doi ani, însă de fiecare dată cu rezultate tot mai proaste. În 2007 și 2008, roș-albaștrii n-au mai obținut decât câte un punct în grupe, iar banii și entuziasmul fanilor s-au împuținat odată cu eșecurile tot mai usturătoare. Începând din 2009, Steaua n-a mai reușit nici măcar să se apropie de locurile de Liga Campionilor. S-au obținut, în intervalul 2006-2008, 23 de milioane de euro de la UEFA, dar banii s-au topit fără folos, iar Steaua se găsește acum într-un moment dificil: în plină criză financiară și cu o structură organizațională fără legătură cu cea a adversarilor întâlniți până nu demult. Ianuarie 2011 surprinde Steaua pe locul 7 în Liga I, la 10 puncte de lider.
CFR Cluj – debut spectaculos, final slab Ardelenii păreau marii câștigători ai revoluției pornite în fotbalul românesc de noul val al patronilor de cluburi (Paszkany la CFR, Bucșaru la Urziceni, Porumboiu la Vaslui, Iancu la Timișoara). Patru puncte în campania din 2008, cu victorie de senzație la AS Roma și egal onorabil acasă, cu Chelsea, erau promițătoare. Totul n-a fost decât o iluzie. Banii din Ligă s-au cheltuit fără folos, atenția șefilor s-a îndreptat către lucruri colaterale, cum ar fi arbitrajul și scandalurile, vârtelnița antrenorilor a început să se învârtă tot mai repede, iar echipa a scăzut în valoare. Anul trecut s-a obținut al doilea titlu. Succesul, oarecum oportunist, pe fundalul declinului accentuat al echipelor din București, a mascat problemele. La fel ca în 2008, antrenorul a fost schimbat astă-toamnă chiar înainte de startul Ligii Campionilor. S-au obținut tot patru puncte, dar a dispărut senzația de onorabilitate: echipa a pierdut cu 0-4 acasă, cu Bayern, a avut cea mai slabă posesie și cele mai puține șuturi pe poartă din competiție. Capătul celor două campanii în grupele Ligii Campionilor găsește CFR-ul într-o situație dificilă și în competiția internă: locul 8, la 12 puncte distanță de lider, probleme cu banii, antrenor începător pe bancă și jucători cu salarii mari scoși la vânzare.
Urziceni – „Minunea din Bărăgan” ține 3 ani Aproape 18 milioane de euro din participarea în Liga Campionilor, aproximativ 8 milioane de euro din drepturile TV, plus alte câteva milioane din vânzarea de fotbaliști, fac din Unirea Urziceni cea mai profitabilă echipă a Ligii I în ultimii trei ani. Aceste venituri au fost obținute în condițiile unor cheltuieli mult mai mici decât cele ale rivalelor. Tot surplusul a fost însă direcționat de patronul Dumitru Bucșaru către alte afaceri. Pe cât de fulgerătoare a fost ascensiunea Unirii, pe atât de rapid a fost dezastrul. Se poate spune că, la scară mică, „proiectul Urziceni” simbolizează tot fotbalul nostru în povestea Ligii Campionilor. A venit aproape din neant, a obținut rezultate notabile, apoi s-a întors în anonimat ca și când totul n-ar fi fost decât un vis.
MM: „Ușa va rămâne întredeschisă”
„Nu pot vorbi despre ce s-a întâmplat după ce am plecat de la Steaua și Urziceni. Ceea ce pot spune e însă că, atât timp cât am fost eu, s-au obținut cele mai bune rezultate din fotbalul românesc”, se eschivează Mihai Stoica, acum manager general în Ghencea, de la o analiză a participării românești în Liga Campionilor. Lipsa de modestie evidentă e însă acoperită de datele seci: cu MM la cârmă, Steaua a prins semifinalele Cupei UEFA în primăvara lui 2006 și, apoi, în toamnă, grupele Ligii Campionilor, cu rezultate acceptabile. Iar Unirea Urziceni a obținut, în mandatul lui, opt puncte în grupele Ligii. Cu acest palmares, Stoica își permite să pluseze: „Și voi face în continuare performanțe, dacă sunt lăsat să-mi fac treaba”. Există și un plan pentru perioada de după 2012, când România va pierde locul direct în grupele Ligii: „Se va putea obține calificarea și după aceea, deoarece sistemul prevede o tragere la sorți dirijată. Noi vom fi cap de serie, deci, teoretic, vom fi favoriți. Vedeți, și acum sunt meciuri gen Levski – Debrecen, în urma cărora una dintre acestea ajunge în grupe. Sigur, nu va mai fi ușa larg deschisă, dar rămâne întredeschisă. Dacă știm să o împingem puțin, intrăm în grupele Ligii!”.
Treaba mea cum văd eu lucrurile astea! La revederve! Gigi Becali, patron Steaua
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER