Cronica din tribune

Trebuia să scriem cronica aceasta de la masa presei, printre agende, foi de joc oficiale, înconjurați de oameni care notează faze, minute și idei, concentrați pe câte un site care să ne lămurească la vreo eventuală fază litigioasă. Trebuia să punem punct textului la o secundă după ultimul fluier.

De data aceasta, însă, textul e scris în minte, nu pe laptop, fazele sunt descrise în fracțiuni ale gândurilor pornite în mijlocul unui vulcan. Suntem înconjurați de oameni pentru care calculele, minutele și momentele cheie ale jocului nu au nicio relevanță, pentru care contează doar ca poarta lui Pantilimon să rămână intactă. Aici, în mijlocul lor, meciul e altfel. Aici nu contează ce joacă exact Bourceanu, ce număr are Stancu pe tricou, nu contează că Cisovsky se mai confundă în depărtare cu Alexa sau de ce urcă Nibombe la faze fixe să dea cu capul. Aici, în mijlocul oamenilor, tot ceea ce există e pasiunea pură.

Secundele sunt minute, minutele par ore

În față, în stânga sau în dreapta sunt numai aplauze la orice tușă obținută de Poli, la orice degajare și minge respinsă de apărare. Paradele lui Pantilimon sunt salutate rând pe rând cu urale izbăvitoare, cursele fraților Karamyan ridică pulsul în mii de inimi, iar cele câteva cascade de driblinguri ale lui Bucur se scurg agonizant în aut. Este ora 22:12 și secundele sunt minute, minutele sunt ore, timpul e o măsură crudă pentru toți cei din jur, dar așa, încet, trece tot în favoarea Timișoarei. Până când toți în jur îl văd pe Terje Hauge cum duce fluierul la gură, suflă în el, o fracțiune de secundă e liniște totală după care izbucnește festivalul în Banat.

În stânga și dreapta, toți se felicită, cuplurile se strâng în brațe, câteva rânduri mai sus o fată plânge de bucurie. Ne luăm rămas bun de la prietenii pe care ni i-am făcut în tribune în aceste 90 de minute halucinante, de la oamenii cu care am trăit acest meci istoric pentru Timișoara, de la oamenii pentru care scriem și pentru care am scris această cronică.
 

Sărbătoare prelungită în centrul Timișoarei

Extaziați de performanța reușită de Poli, fanii bănățeni și-au continuat fiesta și în afara stadionului. Aproximativ patru mii de suporteri au mers după joc țintă în centrul orașului, în piața Victoriei, unde au mai cântat și dansat mai bine de o oră. S-au aprins și torțe în fața Operei timișorene, după care fanii s-au răcorit la o baie… în fântâna arteziană din centrul pieței. Petrecerea s-a încheiat abia la primele ore ale dimineții, când ultimii fani rămași pe terasele și în barurile orașului s-au dus spre casă cântând în continuare despre victoria lui Poli.