INTERVIU EXCLUSIV | Mărturia cutremurătoare a lui Bruno Simao, fostul jucător dinamovist: "Am fost mort o oră şi jumătate. Dumnezeu şi medicii mi-au dat a doua viaţă!"

12 apr 2018 22994 afişări Comentează şi tu Fotbal Extern
INTERVIU EXCLUSIV | Mărturia cutremurătoare a lui Bruno Simao, fostul jucător dinamovist: "Am fost mort o oră şi jumătate. Dumnezeu şi medicii mi-au dat a doua viaţă!" 2 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7907/17127441/2/bruno-simao.jpg

Într-un interviu exclusiv pentru ProSport, Bruno Simao, 32 de ani, fundaş care a jucat la Dinamo în 2009 şi a fost la un pas de moarte după un teribil accident rutier petrecut acum trei luni, a povestit momentele de groază şi modul în care i s-a schimbat viaţa. Portughezul, aflat la Pinhalnovense, în liga a treia lusitană, a vorbit despre şocul avut trezindu-se din comă, singur, pe un pat de spital, despre cum se recuperează şi cum gândurile i-au "zburat" la fetiţa sa. Acum, a avut o revelaţie şi ştie ce meserie îşi va alege atunci când se va lăsa de fotbal. Da, e sigur că va mai juca din nou!

ProSport: Salut, Bruno, din România te sun, poţi vorbi?
Bruno Simao: Da, acum da.

O ştire recentă din Portugalia, preluată şi de presa de aici, suna cam aşa: Bruno Simao e în comă după un grav accident rutier. Fundaşul de 32 de ani e în comă indusă şi medicii sunt rezervaţi...
Sunt mai bine de la o zi la alta, fac terapie. Nu pot apărea în teren, nu mă pot antrena fiindcă e prea devreme, dar sezonul următor o să joc...Am venit în Portugalia, am avut doar un meci în ianuarie, a fost prima partidă, am făcut-o foarte bine, am câştigat, dar la o săptămână după joc am avut accidentul. Acum mă recuperez şi lucrul pozitiv e că mai pot juca, nu o să mai fie probleme fizice. 

Totuşi, leziunile...
Nu au fost la mâini, picioare şi mai ales la cap, deşi restul corpului, coastele...Dar, asta nu e tot.

Ce s-a mai întâmplat?
La spital au descoperit şi un virus în sânge, cauzat de accident, adică presiunea sângelui a fost mare şi aşa s-a declanşat. Dar, am fost operat, apoi am luat multe pastile şi s-a rezolvat. 

Cât timp ai stat internat?
21 de zile, trei săptămâni în care nu am putut face nimic. Nu mă puteam mişca, aveam dureri mari. Am ajuns acasă, continui tratamentul, dar prima zi nu a fost deloc uşoară. Şi când respiram mă durea totul.

Cum s-a produs accidentul? Îţi mai aminteşti ceva din momentele acelea sau ţi s-a povestit?
Trei zile am fost în comă. Eram pe jos, au venit cei de pe ambulanţă şi m-au dus la spital. Acum sunt acasă, sunt ok, pot merge, alerga, pot face aproape tot ceea ce făceam înainte, sunt cam la 80 la sută din capacitate. Să ştii că Dumnezeu a fost de partea mea! Deci, ce ştiu: cineva mi-a tăiat calea, am pierdut controlul şi am intrat într-un zid. A fost un accident foarte grav din ce am înţeles, primul fiindcă nu am mai avut aşa ceva în viaţa mea. Dumnezeu mă iubeşte, iubeşte pe toată lumea, dar în ziua aceea, la ora aceea a fost lângă mine. Sunt sigur că dacă nu era El acum nu mai eram pe lumea asta, sunt sigur sută la sută.

Ce ţi s-a mai spus?
Medicii de pe ambulanţă, după ce am devenit conştient, mi-au zis ceva ce nu pot uita: 'Dacă nu interveneam acolo, pe loc, şi te duceam la spital, nu ai fi reuşit să stai în viaţă'. Trei zile nu am ştiut nimic, când m-am trezit din comă, am încercat să rup firele, aveam un aparat conectat care mă ajuta să respir şi am vrut să-l sparg. Eram şocat, speriat, nu ştiam unde sunt, ce caut aici. Îmi spuneau asistentele că repetam într-una: 'Lăsaţi-mă să merg acasă! Ce caut aici!'

Dar, despre vinovat ai aflat ceva?
Nici cei de la Poliţie nu ştiu sigur. Ce s-a întâmplat exact, cum...nimeni nu a văzut. Am înţeles că oamenii de pe stradă au auzit un zgomot teribil, au venit la locul accidentului şi ei au sunat la ambulanţă, la poliţie, altfel eram mort. Şi, altceva...

Te ascult.
Cei de pe ambulanţă mi-au spus că s-au chinuit să mă resusciteze o oră şi jumătate. Deci, am fost mort o oră şi jumătate! Ei mi-au dat ajutorul, acolo, în stradă. Şi-au dat seama că nu am nicio şansă altfel. Sută la sută sunt eroii mei. Dumnezeu şi medicii mi-au dat a doua viaţă!

Din ce am înţeles la data de 24 ianuarie s-a întâmplat accidentul.
Da. O zi pe care nu am cum să o uit niciodată..Ca să vezi ce zi: părinţii mei locuiesc în Franţa şi atunci e ziua mamei mele. Sora mea sunat-o şi i-a zis: 'Bruno e în spital, a avut un accident grav şi e la spital în comă'. Nu-i venea să creadă...părinţii mei au luat imediat un avion şi au venit la mine la spital. Un şoc...

Sincer, cred că mulţi ar fi clacat în astfel de momente. Tu pari foarte puternic din punct de vedere psihic.
Am a doua viaţă acum, aşa gândesc. Trebuie să fiu o persoană pozitivă. Cred că Dumnezeu mi-a dat o şansă la viaţă pentru a face lucruri bune. Parcă sunt un copil acum, multe lucruri mi se par noi! Fac cursuri, vreau să mă fac terapeut, să ajut oameni. Vreau să mai joc de la anul şi după ce mă las, asta vreau să fac: să ajut oamenii să se recupereze. Mă gândesc deja la viitor! Zilele rele au trecut, vreau să mă bucur de noua viaţă. Cel mai important pentru mine este fetiţa mea, familia şi că sunt viu. Iau lucrurile pas cu pas. 

"Îmi e dor de Dinamo, ştiu că acum e fratele meu Torje acolo!"

Pe final, ai mai urmărit fotbalul din România, în special ceea ce se mai întâmplă la Dinamo?
În ultimele trei luni nu am mai avut timp de nimic. Am fost în Franţa, fetiţa mea făcea şcoala acolo, nu s-a adaptat, îi era dor de mine, a trebuit să o aduc aici să fim mereu împreună...şi când îmi era greu, gândurile mele se îndreptau spre ea...Am început antrenamentele cu noua echipă, cu Pinhalnovense, a venit meciul şi apoi am avut accidentul. Acum ce mă mai pun la punct...fratele meu mai mic joacă şi el în Portugalia şi mă uitam să văd ce face, dar cu toate astea ştiu că Dinamo nu e bine în campionat, că nu e în play-off şi mai ştiu că fratele meu Torje a revenit la echipă. Vreau să le spun tuturor: 'Sunt cu Dinamo până la moarte. În România nu e altă echipă pentru mine. Nu doresc răul altora, dar îi vreau tot binele lui Dinamo. Întotdeauna e în inima mea. Şi la UTA am jucat şi le port respect celor de acolo. Eu iubesc România, îmi lipseşte Bucureştiul şi să ştii că vorbesc mai bine româneşte decât în limba engleză. Am petrecut o perioadă foarte frumoasă în România şi o să vin în vacanţă câteva zile, la vară. Până atunci mă refac. Să ne auzim cu bine!

     

Bruno Simao a jucat în România la UTA, Dinamo şi AStra, dar a mai evoluat şi la echipe ca: Barreirense, Slovan Bratislava, Khazar Lankaran, Milsami Orhei, Doxa, Dacia Chişinău, Unioao Leiria, Oliveirense, Atletico Clube de Portugal, Fatima, Lusitanos St Maur, iar din ianuarie anul acesta era la Pinhalnovense, formaţie din liga a treia portugheză.

 

 

 

 

   

   

 

      

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.