Zenit , ultima tendință în fotbal

Între bani și valoare, tradiție și dorință, vineri a învins fotbalul. Tevez preia cu glezna distorsionată în aer și imprimă balonului o linie imaginară pe banda dreaptă a atacului englez. Sirl e prea greoi și mult prea uimit pentru a reacționa. Îi suflă în ceafă piticului vârf până când îl vede în poziție periculoasă de centrare pentru Scholes, aflat în centrul careului. De unde veteranul blond trage previzibil.
Aceasta a fost singura fază de fotbal a lui Manchester vineri seară, pe „Stade Luis II“ din Monaco. Până atunci, dar mai ales după aceea, s-a vorbit și cântat numai în limba lui Dostoievski. Fotbalul a devenit un nou motiv de opulență pentru națiunea rusă. Vecină și fostă prietenă. Dar de la care avem încă multe de învățat.

 

Mândri și orgolioși, adică ruși
Iar ovalul select numit „Stade Luis II“ a fost scena perfectă. Elegant precum un cazinou și discret ca șemineul unui castel, ovalul aproape perfect a fost martorul unei noi pagini de istorie. Pe tărâmul milionarilor, pe banii lor și pe muzica lor, cum ar zice cântecul, rușii de la Zenit și-au luat certificatul de echipă mare. Orgolioși și fără milă, așa cum i-am văzut și pe fani înaintea meciului. Mândri și fără teamă. Și nu sunt doar vorbe.

Omagiul lui Sir Alex Ferguson
Nu știu cum s-a văzut în transmisia Pro TV, dar de la fața locului lucrurile au fost clare. Determinarea lui Timoșciuk, travaliul lui Denisov ori driblingul lui Pogrebniak. Dacă în tribune sau pe stradă, rusoaicele au etalat din plin atuurile unei nații aflate în plin proces de recucerire a supremației, pe gazon băieții lui Advocaat au făcut legea. Nu mai contează că la 0-2 s-au tăiat, că absențele lui Giggs sau Cristiano Ronaldo pot fi cauzele unui trofeu ratat pentru marele Manchester.

Dacă englezii au venit cu vitrina de trofee, rușii și-au parcat milioanele în portul Monaco. Diferența dintre a munci pentru a-ți câștiga respectul și a avea milioane pentru a fi respectat s-a văzut din plin. A sesizat-o și Sir Alex, la final, când, dus de spate de atâția ani de muncă, a mers către banca rușilor, lăsându-și omagiile. Să ai bani și un antrenor cu faimă poate fi noua rețetă de succes. Căreia trebuie să-i găsească repede antidotul.
La final, o imagine. Trenul Monaco – Nisa, la miezul nopții de după meci. Englezi triști cu neveste încruntate și ruși euforici cu femei cel puțin frumoase. La un moment dat, un bărbat între două vârste și cu tricoul lui Danny pe el se îndreaptă către un grup de trei puști fani Manchester. Le întinde mâna, iar grupul îi răspunde cu un zâmbet amar. Uneori, fotbalul poate fi o copilărie serioasă. Mai ales când ai milioane de cheltuit pentru el.

36 de milioane de euro a cheltuit Zenit la începutul acestui sezon pentru a transfera doi jucători: Puygrenier și Danny