Ziarul Daily Mail a cerut cititorilor săi, dar și userilor din toată lumea să spună care a fost cea mai bună echipă de fotbal din toate timpurile. Concluzia a fost surprinzătoare și nu prea, și spunem asta nu pentru că nu am fi de acord cu părerea fanilor, dar veți vedea că mai există un clasament, al specialiștilor de data aceasta, care văd ca fiind cea mai bună tot naționala verde-oro care a jucat și contra noastră la Mondialul din Mexic 1970. Până aici, nimic deosebit.
Dar, cele două Top Ten-uri sunt destul de diferite. Deocamdată, vă prezentăm prima variantă, cea a oamenilor obișnuiți. Până la urmă, poate că aceasta este mai importantă decât părerea specialiștilor, deoarece amintirea este cea care rămâne.
10. Spania 2008 (Campioana Europei) Casillas – Ramos, Marchena, Puyol, Capdevila, Senna, Iniesta, Xavi, Silva, Villa, Torres
Cu perechea de atacanți formată din Villa și Torres, și cu o linie de mijloc în care a strălucit marea revelație, Senna, nici nu a fost surprinzător că ibericii s-au încoronat campioni pe Prater, după finala cuminte contra Germaniei (1-0). Poate cel puțin ciudat a fost felul în care Olanda a părăsit competiția, după ce începuseră strălucit competiția. Vădit lucru, deși beneficiază mereu de superfotbaliști, batavii nu au selecționer pe măsură.
9. Olanda 1974 (Vicecampioana mondială) Jongbloed – Krol, Rijsbergen, Suurbier, Haan, Van Hanegem, Jansen, Neeskens, Cruyff, Rensenbrink, Rep
Simplul fapt că sunt considerați peste Germania de Vest, echipa care a câștigat titlul atunci, este semnificativ. Dar, se spune că o echipă gazdă ajunsă până în finală o și câștigă. Aproape întotdeauna… Oricum, atunci s-a născut și expresia de Clockwork Orange, Portocala mecanică. Un fotbal total, nu aveți decât să priviți alcătuirea echipei. Și asta, în condițiile în care pe plaiurile noastre se lansa, cu succes, temporizarea. Temporizare care, într-ul fel sau altul, a durat până în zilele noastre. Și care, este posibil, să mai dureze ceva vreme.
8. Ungaria 1954 (Vicecampioana lumii) Grosics -Â Buzanszky, Lantos, Bozsik, Lorant, Zakarias, Toth, Czibor, Kocsis, Hidegkuti, Puskas
"Rapsodia maghiară" a lui Franz Liszt, singura compoziție care poate rivaliza în măiestrie cu fotbalul magnific practicat de vecinii noștri în acea perioadă. Au fost două momente de senzație în evoluția unei formații care s-a stins după invazia Ungariei de către trupele sovietice. Evident, ungurii aveau să aleagă libertatea, iar fotbalul mare avea să moară pentru totdeauna după fuga lui Puskas & comp în Vest. Spuneam, deci, că primul lucru demn de remarcat a fost acel fabulos 6-3 de pe Wembley, atunci când comentatorul radio maghiar a strigat "Să curgă vinul, să cânte muzica!", precum și acea finală, pierdutăpe nedrept în fața renăscutei echipe a Germaniei Occidentale. Puskas a egalat la trei, dar golul său a fost anulat pentru un ofsaid imaginar. De altfel, după meci, securitatea maghiară i-a arestat pe membrii lotului, conducându-i la sediul Securității de Stat și cerându-le să admită în scris că au dat dovadă de lipsă de patriotism! Într-un documentar făcut de Discovery Chanel intitulat "Fotbal și comunism", unul dintre internaționalii unguri de atunci spune că "tocmai a murit tata și, deși am fost zdrobit de durere, nu am vărsat o lacrimă. Totuși, dacă văd imagini din finala de la Berna, plâng și acum, ca un copil, așa cum am făcut-o de fiecare dată. A fost șansa unei generații fabuloase și nici acum nu pot înțelege cum de am ratat-o…"
7. AC Milan 1989 (câștigătoarea CCE)
Galli – Tassotti, Costacurta, Baresi, Maldini, Ancelotti, Rijkaard, Colombo, Donadoni, Gullit, Van Basten
De această formație ce să mai spunem, i-am văzut în direct în meciul cu Steaua, finala aceea nefericită de la Barcelona. Sincer, fără a fi acuzați de partizanat, cine ar fi rezistat team-ului italo-olandez care, pe deasupra, mai are și un nume englez? Oricum, această trupă a câștigat tot ceea ce se putea câștiga și, probabil, încă ceva în plus.
Â
6. Anglia 1966 (Campioana mondială)
Banks, Cohen, J Charlton, Moore, Wilson, Stiles, Ball, B Charlton, Peters, Hurst, Hunt
Mândria Albionului, singura generație care a reușit să câștige Cupa Mondială, dar trebuie spus că finala a fost decisă de niște grosolane greșeli de arbitraj. Asta nu înseamnă că Hurst, Peters sau Bobby Charlton nu erau niște superjucători ci, precum spuneam mai sus, o echipă care organizează turneul poate să piardă doar înainte de finală. Dacă a ajuns să dispute ultimul act, este de bun simț s-o și câștige.
5. Arsenal 2004 (Campioana Angliei)
Lehmann – Lauren, Campbell, Toure, Cole, Ljungberg, Gilberto Silva, Vieira, Pires, Bergkamp, Henry
După ce Preston, cu 120 de ani mai devreme, se încorona campioană a Angliei fără să piardă niciun meci, Arsenalul lui Wenger repetă această performanță la mai bine de un secol distanță. Sigur, având în vedere că topul este făcut de englezi, autorii ar putea fi acuzați de subiectivism, dar cel puțin la fel de adevărat este și faptul că fair-play este o expresie british. Sincer vorbind, numai dacă vezi numele lui Bergkamp și este evident că avem de-a face cu o mare echipă. Dar, Dennis nu juca singur, este suficient să ne uităm un pic peste alcătuirea formației…
4. Liverpool 1984 (Câștigătoarea CCE) Grobbelaar – Neal, Kennedy, Hansen, Lawrenson, Whelan, Dalglish, Lee, Rush, Johnston, Souness
Probabil, una dintre cele mai valoroase echipe din istoria lui Liverpool, dar și o trupă cu un ghinion teribil. După ce câștigă trofeul chiar pe terenul Romei, englezii realizează că totul a avut un preț: zeci de britanici înjunghiați de italieni a căror specialitate este șișul, arma ucigașilor de cea mai joasă speță, sute dintre ei scuipați sau loviți de cetățeni romani lipsiți de demnitate umană etc. Nu trebuie generalizat, nu toți italienii sunt la fel, dar parcă scena cu înjunghiatul, atât de des memorată și în piesele lui Shakespeare care au ca fundal orașe italiene, se repetă de fiecare dată când are loc un meci important pe Olimpico. Din păcate, doar un an mai târziu, fanii lui Liverpool au dorit să le dea o lecție italienilor, fani ai lui Juventus de data aceasta, și se știe prea bine ce avea să se întâmple pe Heysel. Dincolo de pierderile de vieți omenești petrecute în direct în fața telespectatorilor din toată lumea, puțină lume a înțeles motivul suspendării englezilor din cupele europene. Într-adevăr, fanii lor nu sunt sfinți, dar doar în Anglia se joacă fără garduri în jurul terenurilor de joc. Deși interdicția a durat cinci ani, fotbalul de club englez a avut mult de suferit după Heysel, abia în 1999 Manchester câștigând un trofeu care era pe vremuri ceva obișnuit în vitrinele cluburilor de peste Canalul Mânecii.
3. Real Madrid 1960 (Câștigătoarea CCE) Dominguez – Marquitos, Santamari, Pachin, Vidal, Zarraga, Canario, Del Sol, Di Stefano, Puskas, Gento
Puskas își face o a doua apariție în top, de data aceasta ca jucător de club al celei mai mari grupări din istoria fotbalului, Real Madrid. De altfel, în acel al madrilenii câștigau pentru a cincea oară consecutiv CCE. În plus, îl aveau Di Stefano, un fotbalist de legendă care s-a umplut de glorie în Spania. De altfel, acesta a îmbrăcat tricourile a trei naționale, începând cu cea a țării de origine, Argentina, continuând cu cea a Columbiei și terminând cu cea a țării de adopție, Spania.
2. Manchester United 1999 (câștigătoarea Ligii Campionilor) Schmeichel – Neville, Stam, Johnsen, Irwin, Beckham, Keane, Scholes, Giggs, Yorke, Cole
Nimic de zis… Dar, fără acel incredibil noroc din prelungirile partidei cu Bayern ar mai fi fost astăzi în top? Ca să nu mai vorbim de uriașele ocazii ratate de germani, una singură (și au fost inclusiv două bare) transformată ar fi dus scorul la un 2-0 care ar fi închis, practic, meciul.Â
1. Brazilia 1970 (pentru a treia oară campioană a lumii)
Felix – Brito, Piazza, Carlos Alberto, Everaldo, Clodoaldo, Gerson, Jairzinho, Tostao, Pele, Rivelino
Fără comentarii. Nu e de mirare că au reținut definitiv trofeul. Că l-au furat unii, că l-au găsit alții, că acela regăsit nu era totuna cu cel pierdut, asta e o altă poveste.
Foto: Daily Mail Â
PS. Niciun top nu poate mulțumi pe toată lumea, dar credem că Franța 84 sau 2000 merita să fie acolo. Nu de alta, dar generațiile lui Platini sau Zidane meritau, parcă, un pic de atenție. Nu neapărat în față, dar parcă în primele cinci tot era ceva loc.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER