Germania păzea, vin otomanii!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Zeci de mii de fani ai celor două echipe au oferit un spectacol de zile mari pe străzile Vienei, cu poliția adulmecând pe urmele lor orice tentativă de ciocniri. Croația pleacă tare, cu Modric iluminând cu pase de geometru jocul echipei, iar Pranjic sapă adevărate tranșee pe partea dreapta, unde Sabri intră greu în rol. Alah însă se află în spatele porții lui Rustu la bara lui Olic, genul de fază în care să ratezi este aproape imposibil. Turcii se scutură din vis și încep să urce tot mai mult, cu un presing înalt, și din pământ apare închizătorul Mehmet Topal, echipat cu un lansator de rachete în bocanc, dar explozia se produce la câțiva centimetri de vinclul porții lui Pletikosa.

Pe fondul unui echilibru tot mai evident, arbitrul Rossetti iese în prim plan. Își „înghite” fluierul la obstrucția în careu a lui Simunic la Tuncay, dar are orbul găinii la lovitura de K1 a lui Krancjar în figura lui Emre Așik și la „rașcheta” lui Niko Kovac pe genunchiul lui Tuncay. Nici o echipă nu dă lovitura decisivă și se intră în prelungiri, pentru prima dată la acest turneu final. Acolo unde Klasnic duce Croația în semifinale, numai pentru trei minute însă, pentru că Șenturk “aruncă” meciul la loviturile de departajare. Croații, parcă hipno­tizați, ratează aproape tot, iar turcii merg în penultimul act.