Citeşte povestea primului mare fotbalist interbelic, Mihai Tanzer!

15 iun 2010 315 afişări Comentează şi tu International
Citeşte povestea primului mare fotbalist interbelic, Mihai Tanzer! Citeşte povestea primului mare fotbalist interbelic, Mihai Tanzer!

Am încercat să readucem în memoria publicului românesc jucătorişi echipe care au existat în perioada interbelică, fie şi pentrusimplul fapt că sportul-rege de astăzi ar fi fost de neconceputfără ei. Sau nu ar fi existat deloc. Există, din păcate, mulţi carespun că aceea era o perioadă romantică, mult amatorism, ba chiar căfotbaliştii aceia nu erau chiar atât de grozavi pe cât se spune.Chipurile, dacă i-ai fi adus în timpurile noastre nu s-ar fidescurcat la viteza jocului de azi, nu ar fi rezistat fizic etc.Este perfect adevărat, dar să nu uităm că ei, la rândul lor, jucaupe nişte gazoane care erau foste maidane cu smocuri de iarbă şi pecare se găseau de toate, de la cioburi la piuliţe, alţii pe zgură,ba chiar şi pe bitum. În plus, mingea avea o circumferinţă mai maredecât cea din zilele noastre, iar dacă ploua, devenea o adevăratădamigeană. Mai mult, era cu cameră, se lega cu şiret, nici măcar nuera perfect rotundă. Sincer, oare Dobrin sau Hagi ar fi făcut maimulte parale decât, la vremea lor, Baratky sau Bodola? Pe urmă, maie o categorie de cititori care neagă valoarea fotbalului românescinterbelic, ironizând chiar prezenţele noastre la Cupele Mondialeinterbelice.

Nu-i nicio problemă, nici Austria, cea mare putere fotbalistică afotbalului dintre cele două războaie mondiale nu a câştigat mainimic în acea perioadă, dar să spunem numai că de la ultima noastrăprezenţă la CM, Franţa 1938, a trebuit să treacă nişte zeci de anibune până la următoarea prezenţă la un turneu final, cel din 1970.Una peste alta, să spunem că primul mare jucător român, recunoscutde presa europeană, a fost Mihai Tänzer, un şvab din Timişoara alcărui nume în limba germană modernă înseamnă "Dansatorul". Nimicmai adevărat, fentele "şarpelui" fâcând deliciul publicului dinîntreaga perioadă cuprinsă între cele două conflagraţii care audistrus o parte a umanităţii.

Unpalmares de excepţie

"Mişu", aşa cum îl alintau coechipierii, a debutat la Chinezul încăde la vârsta de 16 ani şi a făcut-o într-un moment în care lotulbănăţenilor număra aproximativ 90 de membri. Ciudăţenia se datorarăzboiului mondial, deoarece toţi lucrătorii căilor ferate fuseserăscutiţi de front, dar consemnaţi la serviciu, transportul feroviarfiind esenţial pentru transportul de trupe şi muniţii în interiorulImperiului Austro-Ungar. Bineînţeles, toţi fotbaliştii bănăţeni maiacătării se transferă la Căile Ferate ale Ungariei de Sud pentrua-şi continua cariera sportivă. Trebuie spus că fotbalul era încăamator, dar se pare că jucătorii erau răsplătiţi şi financiar prindiferite căi mai mult sau mai puţin obscure. Revenind la Tänzer, săspunem că el a fost repede remarcat de presa vremii, fiindconsiderat primul fotbalist total din istoria fotbalului nostru.Câştigă cu Chinezul şase campionate consecutive, participă cuRomânia la Olimpiada de vară de la Paris din 1924 şi, dupăintroducerea oficială a profesionismului în Ungaria, se transferăla Ferencvaros Budapesta, una dintre cele mai puternice echipe declub din ţara vecină. Nu mai trebuie vorbit de valoarea fotbaluluimaghiar din acea vreme, am făcut-o cu alte ocazii, cert este căMihai Tänzer devine Mihály Táncos după primirea cetăţeniei ungareşi, sub acest nume evoluează şi pentru naţionala "gulaşului".Titular în echipa budapestană, câştigă trei campionate, două cupeşi o dată Mitropa Cup, în anul 1937, Cupa Campionilor Europeni învarianta interbelică.

Scurtpopas acasă

În 1938, Ripensia se înscria în Mitropa Cup, iar sorţii o trimit pe"Ripi" să joace contra lui Ferencvaros, deţinătoarea trofeului.Federaţia, considerând că stadionul din Timişoara nu corespundepretenţiilor, cere timişorenilor să joace la Bucureşti, pe arenaVenus. În momentul prezentării formaţiilor, crainicul a cititnumele maghiarizat al lui Mihai, Mihály Táncos, dar nimeni nu areacţionat. În momentul în care s-a auzit în megafoane că "estevorba de 'bătrânul' Tänzer", 30.000 de oameni care umpluseră pânăla refuz arena Venusului se ridică în picioare şi-l aplaudă minuteîn şir pe cel care încântase publicul românesc la începutul anilor'20. Extrem de emoţionat face, la îndemnul coechipierilor unguri,un tur de stadion pentru a mulţumi tribunei bucureştene. Pe teren,însă, şi-a făcut datoria, marcând chiar golul victoriei maghiaredin minutul 87 (5-4, scor final).

Revenireala Timişoara

În 1939, Mihály Táncos redevine Mihai Tänzer, se întoarce în oraşulcopilăriei sale, Timişoara, unde mai joacă un an, după care se lasăde fotbal şi devine antrenorul Ripensiei. Nu şi-a pierdut niciodatăcetăţenia română, aşa că nu a fost nicio problemă atunci când adecis să se repatrieze. Nu se ştiu multe despre restul vieţii sale,poate ne ajută cititorii, cert este că a decedat la Cluj, în 1993.Bineînţeles, nimeni din presa sportivă comunistă sau postdecembristă nu s-a gândit să facă un material cu primul marefotbalist român pe vremea când încă trăia.

Articol scris de OctavianMetoni

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.