Austriecii au picat admiterea la Universitatea de Fotbal European a lui Mirel Rădoi! Cronică de Gabriel Berceanu după victoria de gală a Craiovei: 1-0 acasă la Rapid Viena

Doar vreo 20 de ani a rezistat Monarhia Habsburgică de Viena în stăpânire asupra Olteniei, prin Banatul Craiovei la al cărui final atât țăranii, cât și boierii, au jubilat potrivit istoricilor. N-a prins aici, nici nu prea avea cum și de ce, exploatarea colonialistă în straie de absolutism luminat. Acum, la două secole distanță, Mirel Rădoi de Severin bate nărăvaș la porțile imperiale ale Vienei. Săptămâna trecută a fost 2-2 cu Rapidul de Giulești, o victorie pierdută oricât de vișiniu îți e sufletul. Azi însă, cu Rapidul austriac, e alt cântec și sigur altă strategie.

N-ai nici vuietul de pe „Oblemenco” în spate, dar foarte probabil nici baricadele sârguincioase din stilul Gâlcă, în față. Rapid Viena rămâne un brand incontestabil al Europei fotbalistice, cu toate că n-a mai fost campioană din 2008, ghemuindu-se chinuit precum oltenii sub habsburgi, că-i mereu perversă și circulară istoria!, la umbra unui Red Bull Salzburg imperial în dinamica fotbalului globalizat. Când n-a fost el, au țâșnit Sturm Graz sau Austria Viena. Și uite-așa alb-verzii vântură doar parfumul steril al trecutului…

Universitatea juca luna trecută primul ei meci din istorie în grupele unei competiții europene, iar tot în Polonia își începea și Rapid Viena sezonul grupei Conference League. Oltenii au clacat, 0-2 la Rakow, „ajutați” și de eliminarea lui Screciu. Austriecii, 1-4 la Lech Poznan. Apoi, 0-3 acasă cu Fiorentina.

Dar Craiova ne bântuie firea pentru că ea își trăiește, orice-ar fi, anul de exuberanță convulsivă. În care nădejdile se rostogolesc spre prăpăstii într-un week-end și se redescoperă în chip de curcubeu de lunea încolo. Universitatea e azi o imposibilă cobră alb-albastră, pe care nu știi de unde să o apuci. Crezi că se pune, încă o dată și spre amărăciunea amărăciunilor, capacul de răchită peste înălțarea impresionantă cu venin la purtător: ba prin implozii dincolo de teren, ba prin joc îngust cu Noah ori Metaloglobus. Și totuși! Cobra se zvârcolește aiuritor din culcuș, țâșnind frenetic înapoi spre identitatea reconfortantă a fotbalului descătușat, cu care Rădoi se împotrivește majorității Universului.

Bilanț ireal după 20 de minute în bătălia Vienei: 4-1 la „galbene”, 0-1 la „roșii”

Din secunda 30, Wurmbrand calcă violent din precipitare pe Badelj și vede „galben”. La 19 ani a debutat deja în naționala mare a Austriei. Nsimba trage în blocaj, oltenii au zvâc, Teles pleacă iute pe tranziție, e ținut de căpitanul Seidl. Al doilea „galben” și e doar minutul 4. Trage și Bancu în baricade, din respingere preia Cicâldău, piruetă cu fler, trimite pe jos și tare: scoate Gartler!

În negru complet, Universitatea e serioasă și super mobilizată pe învins și nimic mai puțin. Defensiva se leagă compact, două cornere ale gazdelor durează cinci minute pentru că în careul lui Isenko sunt îmbrânceli în marcaj și priviri fioroase. Posesia nu e convenabilă nimănui parcă, două trupe croite pe fugă și biciuire pândesc erorile într-un dreptunghi umplut cumva cu ulei încins. Ofensiva noastră e pe devieri și un-doi-uri retezate.

Arbitrul scoate un cartonaș și pentru Rădoi, efectiv degeaba. Nu-i nimic, e bine că își menține ritmul și cu jucătorii Rapidului: atacantul Kara, intrare din spate la Rus. Al treilea avertisment la fotbaliștii lor.

Meciul dospește într-o intensitate acută, dă-ne, Doamne, istețimea să capitalizăm noi! Al doilea cartonaș și roșu pentru… Rădoi! Deși norvegianul Gulliksen l-a înjurat ireal pe antrenorul român, care doar i-a făcut semn să se ridice și n-a tăcut! Dă-ne, Doamne, și limpezimea răbdării, știu că râzi și tu când îți cerem așa ceva cu oltenii… Centralul sloven scoate cartonașe iar: Adi Rus și obraznicul Gulliksen.

Cu Mora și Romanchuk pe drumul fotbalului care bate prejudecățile

Fotbalul s-a risipit prima jumătate de oră sub nervi ca o lecție de viață urlată la megafon în zori. Dar din asta, Universitatea împinge liniile mai convingător și construiește ceva mai coerent, în fața unui Rapid care n-are nimic somptuos din stereotipurile vieneze. Ci mai degrabă hărțuiește rudimentar și rostogolește pe alocuri ciobănia deghizată în aplomb și atitudine.

Și vine opera lui Romanchuk. Fundașul avansează devastator, crește ritmul printre austrieci, lansează spre flanc lui Mora, dar nu se oprește! Costaricanul dansează puțin față în față cu adversarul, cât să-și obțină petecul de spațiu pentru centrare: Romanchuk a ajuns unde trebuie, cap „din tun” și 1-0!

Și-a dat seama repede Mora că e loc de distracție cu limitații austrieci, încă o dată „îl ia la mână” pe Auer, îi dă mingea și printre picioare, apoi lansează diagonala. Faza se răsfrânge spre voleul lui Nsimba, tăiat prea mult cu exteriorul. Teles face 2-0 dar e anulat corect, pentru ofsaid în construcția fazei, la Al Hamlawi. Cert e că i-am năucit, punând oglinda unui fotbal european și abordarea cerebrală în fața falsei semeții pentru a-i mușca precis și fioros atât goliciunea, cât și limitele ei.

Schimbare de scenariu, dar Universitatea controlează strategic

Ieșim pentru repriza a doua întăriți de scor, dar și de cifre. Posesie mai bună, procentaj de pase corecte superior, avem 2-0 la șuturi pe poartă și stăm mai bine inclusiv la totalul șuturilor expediate. N-am păcălit fotbalul până aici, l-am întrupat curajos! Austriecii se chinuie fracturat în atacuri poziționale, neputința îi obligă să compenseze finalitatea prin baloane centrate haotic. Cumva, mai îngrijorător e că Mora și Teles se adaugă în lista avertizaților. Prea facil și prea repede.

Pe contră, Nsimba șutează violent, dar din unghi și înghesuit, respinge portarul, vine din linia a doua Teles, șut deviat! Punctăm și la fazele fixe, Al Hamlawi pune capul după demarcare admirabilă, fără suficient plasament. Peter Stoger, fostul atacant venit în vară antrenor la Rapid Viena, după ce în 2017 a avut șansa unei jumătăți de sezon la Borussia Dortmund, face trei schimbări. Mai făcuse una la pauză. La cum se prezintă tabloul însă până acum, doar o prostie mare ar putea să priveze oltenii de o victorie meritată.

E aproape să apară din lentoarea defensivei la un biet aut. Mingea țopăie pe ax spre nou-intratul atacant Antiste, șut sănătos în placajul de handbal al lui Isenko. Și-avem noroc, balonul se rotește pe loc în cufărul portarului cuibărit. Se simte foarte curând cum intrările lui Demir – Amane – Antiste reprofilează dinamica la Rapid Viena, trecută în sistem cu doi atacanți.

E rândul lui Nsimba să echilibreze cu o altă ocazie mare, execuție cu stângul, fără preluare, din lansarea lui Teles, în genunchiul portarului ieșit la disperare. Gazdele au îmbrățișat posesia „cu invitație”, oltenii se concentrează pe modul reactiv. E un scenariu cu prea multă creștere a riscurilor, parțial, și ai senzația că în el Tudor Băluță ar fi „apă vie” prin profilul său.

Universitatea de Fotbal European a lui Mirel Rădoi

Intră însă Baiaram, pentru și mai multă viteză, în locul lui Al Hamlawi, iar Houri pentru Cicâldău. Lusitanul Teles (ce travaliu copleșitor!) trimite sănătos în palmele făcute căuș de Gertler la firul ierbii, pe continuare trage și Houri, altă respingere de portar, Baiaram e prea sigur pe el și din a treia șarjă zici că-i tremură firea: șut vlăguit! Câte ocazii…

Din minutul 80 apar Tudor Băluță și Screciu. Ieșind Mora, se mută Teles pe flancul drept. Rapid Viena se avântă cu flacără mare spre careul nostru, dar totuși rămâne cu un singur șut pe poartă. Zbatere fără idei, fizic fără fotbal. Nici măcar ieșirea șerpuită anapoda a lui Isenko nu trezește emoții consistente.

Una peste alta, strategia lui Mirel Rădoi a fost impecabilă. Fotbal european, de nivel înalt! Universitatea Craiova obține prima victorie din istorie în grupele unei competiții europene și o face în deplasare, pe terenul unui brand fotbalistic al continentului. Un Rapid Viena cumva, însă, mai limitat pe alocuri decât Rapidul din Giulești.

Cobra alb-albastră dansează nonșalant, departe de cutia din răchită. Aerul din jur e iarăși încărcat de nădejde pe notele dresorului îndârjit. Nimeni nu știe până când, dar toți suntem fericiți în noapte asta vieneză. Și tot ce contează, când ești fericit, e să nu te uiți la ceas.