Alchimistul de Coelho! Cum a transformat portughezul fierul neputinței în victorie de aur după pauză: Universitatea Craiova – Mainz 1-0 și calificarea din grupa Conference League e aproape de realitate

Când Adrian Păunescu scria, acum mai bine de patru decenii, „Oltenia, Eterna Terra Nova”, nu anticipa ziua de azi. Ar fi fost prea puțin. Pur și simplu geniul a tras din fântâna propriei esențe ciutura plină cu esența patriei lui: reinventarea perpetuă, ce condiție de binecuvântare și blestem, să fii mereu nou și proaspăt spre Univers, pe cât ești înspăimântător de necunoscut tocmai prin asta!

Și-am avut vara în care Universitatea Craiova a fost Terra Nova din nou, parcă peste noapte. Cu Mirel Rădoi și sistemul său revoluționar, cu o droaie de transferuri dintre care, deja putem spune, cele mai multe au fost excelente. S-au desprins aripile de lemn spre văzduh de-a dreapta și de-a stânga liniei verticale, prin prima calificare din istorie în grupele unei competiții europene și noaptea împărătească de la Viena, dar s-au și strâns înapoi la 0-0 la Metaloglobus ori prin încâlceala mută cu Noah în Bănie.

Pe arhitectură de Coloana Infinitului și fotbalul, cum altfel? Nu este, până la urmă, destinul de Eternă Terra Nova doar o altă formă a sculpturii fără sfârșit?

Universitatea Craiova – Mainz, testul alchimistului pentru Filipe Coelho

Iar acum, acum, se retrage Jiul în munți și munții se întorc în căușul câmpiei. Oltenia se dă iar peste cap, a plecat Rădoi, a fost adus Coelho, latinitate spasmodică în sângele care ignoră consoanele și vocalele. Adio 3-5-2 al freneziei, dar să rămână frenezia dacă se poate! Să picure echilibrul mai mult, dar nici fără iureș nu poți cuceri Europa! Și vine Mainz. Cine ești tu, Mainz? Dar cine suntem noi, să întrebăm asta, când nu știm măcar ce fel de Universitatea Craiova avem fix acum?

Ai spune că și Mainz e tot o Craiovă în felul ei. De unde să o apuci? De la retrogradare în Bundesliga, unde are o singură victorie după 11 etape sau din fruntea grupei de Conference League, cu trei victorii din trei, iar ultima chiar 2-1 cu Fiorentina? Că sunt pe teren și Amiri, internațional german de 20 milioane euro, sau elvețianul Widmer, cu peste 100 de meciuri atât în Serie A, cât și în Bundesliga, dar și Bobzien în atac, doar 8 minute pe prima scenă germană…

Nu se simte cutremurul Superliga vs Bundesliga, dar nici nu îndrăznim multe

Hop! N-am spus că Oltenia, Eterna Terra Nova pentru eternitate? Coelho se întoarce la trei fundași, deși modifică un pic moștenirea Rădoi spre un 3-4-2-1, cu Baiaram și Cicâldău în jurul unui singur atacant, Nsimba. Și mai impune ceva: defensiva sus, distanță infimă între linii.

Tudor Băluță trage de la mijlocul terenului, aproape de vinclu, pe șiretenie oltenească și calitate tehnică la purtător, lui Zentner îi tremură coada puțin dar se repliază și prinde. Ar trebui să fie un drapel ridicat al nădejdii alb-albastre, de aici Baiaram capătă curajul unei intrări rafinate din bandă spre ax, ține însă Nsimba prea mult de minge. Mogoș e țeapăn pe zona lui, nemții încep să faulteze sub vuietul Băniei, stoperul Bell e forțat să ia galben din minutul 12.

Nu ne ține prea mult. Când Romanchuk ezită, e prompt și calm Screciu. Trimite enervant în aut Isenko, pe cornerul continuat bubuie fără regrete același Mogoș. N-avem ocazii, însă un suflu bunicel persistă cu toată posesia nemților. Nu se simte cutremurul Superliga vs Bundesliga, dacă e să ne mulțumim momentan cu realismul.

Pe un pui de contră, Baiaram șutează înfundat din afara careului, mai mult ca să acopere lipsa de idei creative cu o prelungire decentă. Francezul Nordin profită de tactica fundașilor avansați de la Universitatea, prinde un culoar supărător de liber, bine că finalizarea e aproape paralelă cu poarta. Fază unu la unu, Nsimba nu-l păcălește pe Hanche-Olsen, stoperul norvegian. Aici se simte ecartul cel mai evident, la nivel fizic Mainz se ridică deasupra galaxiei noastre…

Știi senzația aia când rămâi cu mesajul netrimis când se închide telefonul? 

Titularul de 31 de ani din poarta germanilor, Zentner, simte dureri musculare și e schimbat cu Riess. O rezervă de 24 de ani, produs al clubului. Trecem fără concluzii spre a doua jumătate a primei reprize, Screciu mai „mătură” pe post de libero cu zvâc o tentativă periculoasă a lui Mainz, tribunele suferă că nu prindem firul limpede al unei tranziții pozitive izbăvitoare. Câtă vreme construcția ne e… numai rană!

Se strânge meciul într-un album cu amicale blazate la fel cum Universitatea se face acordeon pe două linii, mai cerebrală decât în epoca Rădoi, dar și împovărată de o stearpă dinamică. Incursiunea rarisimă a lui Bancu este în fapt o rostogolire norocoasă până la un punct. De nicăieri țâșnește o minge spre Nsimba, șut blocat. Nu ne facem de râs, nici nu riscăm cât să-i facem să plângă.

Valoarea punctului european pare tare grea și extrem de confortabilă în calculele grupei unice de Conference League. Dar Mainz, spuneam, are 9 puncte, iar Universitatea Craiova, doar patru. Și urmează Sparta Praga acasă, plus AEK Atena în deplasare, pentru olteni. E clar, trebuie mai mult după pauză! Și matematica, și fotbalul lui Mainz ne spun că acum se impune victoria necesară pentru calificare. Se poate, e aproape aievea starea, dar cum? Intrăm la vestiare cu senzația aia de mesaj netrimis când se închide telefonul.

Cum să și putem pe măsura voinței? Cum?

Coelho, mutări de… alchimist!

Mainz începe cu un un plus de ritm căpătat probabil la îndemnul lui Bo Henriksen, presingul e mult mai coordonat și asta ascute teama în jucătorii Universității. N-a reapărut fotbalul pe teren, aceeași zbatere împărțită pe alocuri, îmbrăcată iute fie în greșeli neforțate, fie în circulație de-a latul. Dezamăgitor e că în primul sfert de oră după reluare nici măcar nu ne apropiem de careul advers…

Oaspeții au scos la pauză stoperul „cu galben”, mai operează două schimbări când intrăm în ultima jumătate de oră, apar Nebel și Lee, oameni de bază în mod normal la Mainz. La noi, Coelho surprinde: iese Baiaram, cel mai efervescent fotbalist al Craiovei până acum! Și apare Etim. Iar în locul fantomaticului Nsimba, îl avem pe Al Hamlawi.

În doar 30 secunde, mutările portughezului îngenunchează adversarul. Etim destabilizează în flancul stâng, e factorul disruptiv de care avea nevoie Universitatea: centrează pe jos, apare Cicâldău și pune piciorul inspirat în fața degajării fără experiență a lui Potulski. Stoperul de 18 ani, introdus la pauză în locul avertizatului Bell!

Penalty, bate Al Hamlawi, nici n-a avut vreme să atingă mingea. Dar vârful execută inspirat și face 1-0! Dacă Paulo Coelho a devenit celebru cu „Alchimistul”, ce mutări de alchimist a reușit Filipe Coelho acum! Să transformi atât de repede gustul de fier al neputinței în aur curat!

Continentul fericirii din Oltenia Eterna Terra Nova

Mainz pulsează, apasă pe toate culoarele, niciunul din jucătorii ei nu se aștepta la biciul oltenesc și asta se vede clar în incapacitatea reconfigurării. Mai mult decât atât, modul reactiv îi convine de minune Universității. Din păcate, nici Etim, nici Bancu, nici Teles, nici Assad, nu apucă, în faze diferite, crâmpeiul de luciditate la serviciul decisiv. Zburdăm pe ce spații ni se oferă, ne împiedicăm la desprindere.

Doar că nemții, la prima ocazie reală, sunt… nemți. Același vinovat Potulski marchează cu capul, dintre Alex Crețu și Rus. Picură secundele VAR peste toată istoria europeană a Universității. Ofsaid, rămâne 1-0! Și se termină așa!

Cu 7 puncte strânse în grupa Conference League, înaintea ultimelor meciuri, cu Sparta Praga acasă și AEK Atena în deplasare, Universitatea Craiova e aproape calificată. Mirel Rădoi a adus echipa aici și a cucerit 4 puncte, Filipe Coelho adaugă trei într-o joi de basm. Sezonul trecut, 7 puncte și golaveraj pozitiv au adus calificarea dincolo de grupă în Conference.

Stadionul sare și cântă la Craiova, oltenii au descoperit un alt continent în seara asta din Eterna Terra Nova. Nu are nume, nici nu are nevoie de așa ceva, ca o orice continent al fericirii.