Cristian Scutariu, după Franța – Croația 4-2: „Lecția frumoasă a croaților. Glezna fină fără muncă e inutilă precum un McLaren pe străzile Bucureștiului”

Deșteaptă-te, române! Cât încă nu-i prea târziu, cât încă ai proaspătă-n memorie imaginea Croației de la acest Mondial. Croația, cea cu fotbaliști care au citit cu atenție întreaga cărțulie cu instrucțiuni atunci când s-au apucat de fotbal. Croația, cea care a înțeles că degeaba ne lăudăm, noi ăștia din partea hulită a Europei, c-avem glezna fină. Glezna fină care nu e dublată de muncă e la fel de inutilă ca McLaren-ul lui Alibec pe străzile pline de gropi dintre Piața Sudului și comuna Berceni. 

Modric, Rakitic, Mandzukic, chiar și Perisic sau Vrsaljko, toți sunt băieți talentați. Însă au ajuns să fie jucați la FIFA 18 de către copiii din lumea întreagă doar pentru că au tras de ei. Pentru că au muncit și mai tare atunci când au prins primul „zece mii pe lună”. Pentru că au fost serioși și și-au investit banii atunci când zerourile au fost prea multe. Investit cu cap, după sfatul consilierilor, nu investit în plăceri, în șampanii la roabă și în accesorii pisicești pentru asistente TV. 

Contra Franței, după o serie de meciuri epuizante, croații n-au mai putut. Și au știut că nu vor mai putea, de asta au început tare, cu pressing avansat, cu dorința de a rezolva ceva repede, până în momentul în care genunchii încep să dea rateuri, până când gambele încep să usture. N-au rezistat. Franța, o echipă formată din superstaruri și, mai nasol, superstaruri odihnite. Însă dincolo de această înfrângere usturătoare, în urma Croației de la acest Mondial rămâne o lecție.

Și nu e vorba despre lecția clasică, cea de tipul Islandei la Euro 2016. Pentru că nu vorbim despre niște băieți rudimentari care și-au depășit condiția. Lecția Croației e prețioasă. E vorba despre conștientizarea faptului că ceea ce „dă Domnul” nu mai e suficient. În lumea în care trăim ai nevoie de toate piesele, nu mai merge în trei timpi. Gleznă, minte și mușchi. Iar ultima parte depinde doar de noi!

Peste patru sau peste opt ani, pierzătorii din această finală vor sta pe peluza casei din Alpi și se vor uita la următorul Mondial, sorbind dintr-un pahar cu picior înalt, ceruind un Ferrari. Tot atunci, cei care nu s-au calificat în Rusia acuzând ghinionul și faptul că Daum avea metode nasoale de antrenament vor butona telefoanele pe banca tehnică prin Liga 1 ca să vadă ce schimbări trebuie să facă la pauză.