Avem un Campionat Mondial care a început ca și celelalte turnee finale din ultimele decenii, cu ideea și preocuparea principală a echipelor de a nu pierde primul meci. În ciuda acestui obiectiv care îndeamnă la pragmatism, jocurile de până acum au fost foarte plăcute.
Se dovedește încă o dată că echipele care încearcă să atace pozițional nu reușesc să își destabilizeze adversarul. Și mai mult, se dovedește din nou că momentul cel mai important în fotbalul actual este cel de tranziție, cel când pierzi sau câștigi balonul. Cu cât o echipă e mai capabilă să se reorganizeze rapid când pierde sau recuperează mingea, cu atât șansele ei de a câștiga sunt mai mari. Exemple sunt golurile reușite de Coreea de Sud, Africa de Sud sau SUA, care au speculat cel mai bine acest moment al jocului.
Partida care mi-a lăsat o impresie extraordinară este Anglia – SUA, datorită ritmului ridicat. S-au ciocnit acolo două echipe cu o mentalitate puternică, intensitatea jocului fiind păstrată până la final. Sigur că valoarea campionatului englez și prezența lui Capello pe banca Angliei îi recomandau pe britanici drept favoriți, dar Statele Unite reprezintă surpriza plăcută și o să vedeți că vor mai face meciuri bune. Totul vine din mentalitate și pregătire fizică și tactică, dat fiind că SUA nu au jucători extraordinari.
Surpriza neplăcută e Grecia. Împotriva Coreei de Sud a fost demotivată, incapabilă să reacționeze și să dezechilibreze adversarul în acel moment de tranziție de care vorbeam mai sus. Aștept însă o reacție de orgoliu din partea grecilor.
Argentina este cea mai puternică echipă, valoric vorbind, dintre cele intrate până acum în competiție, sud-americanii au făcut spectacol, dar chiar și așa, Nigeria a trecut spre final apoape de un rezultat mare, asta arătând că în fotbalul de azi dacă ai ocazii e obligatoriu să le și fructifici.
Am lăsat Franța la final, dat fiind că suntem direct interesați. Virtutea principală a Franței este că este foarte bine așezată pe teren, în sensul că primește greu gol. Dincolo de asta, cu Uruguay, francezii au încercat să rezolve individual partida, tratând superficial prima repriză. Odată cu trecerea timpului, văzând că nu marchează, au început să joace ca o echipă, iar atunci și-au demonstrat și forța. Ultimele zece minute au fost de foc pentru Uruguay, care n-a ieșit din 16 metri. Părerea mea e că la francezi în interiorul grupului nu merge ceva. De asemenea, am observat că pot fi surprinși atunci când pierd mingea, dat fiind că fundașii laterali Evra și Sagna urcă foarte mult, în timp ce apărătorii centrali au probleme atunci când ies în margine. O echipă care vrea să blocheze Franța trebuie să fie abilă ca Uruguay și să știe să aducă imediat doi-trei jucători în jurul francezului care are mingea.
articol scris de Răzvan LUCESCU
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER