Un roman de aventuri numit Roma – Juve!

Astăzi, pe Olimpico din Roma se va disputa o nouă confruntare "eternă" a Serie A, cea dintre dintre giallorosii și bianconeri, dispută care a făcut deliciul presei de-a lungul timpului, fie că a fost vorba de 5-0 cu care Roma a zdrobit Bătrâna Doamnă în martie 1931, fie că a fost vorba de golul valabil anulat lui Turone, decizie care a trimis titlul la Torino. Ce să mai spunem despre trădarea lui Fabio Capello sau de acel "Acasă toată lumea!", aruncat de Il Capitano Totti. Oricum, tensiunile dintre cele două cluburi au atins maximul în anii 80.

Un 5-0 care devine film

Fapt: pe data de 15 martie 1931 Roma calcă în picioare administrându-le cinci goluri fără să primească vreunul de la adversarii piemontezi. Partida, filmată de o echipă cinematografică, a fost fără istoric, iar imaginile au fost folosite pentru realizarea unui film care se va numi… "5-0". Pelicula, cu Angelo Musco în rolul principal, un actor la modă în acele vremuri, nu a avut prea multă legătură cu meciul în sine, cu excepția unor faze din meci. De fapt, subiectul e chiar stupid, și anume, vedeta echipei se îndrăgostește de o cântăreață de bar, președintele face presiuni asupra divei pentru a nu-i mai face farmece fotbalistului, nevasta bossului se bagă și ea ca musca-n lapte cerându-i soțului să lase ca idila să moară de la sine etc. Pe urmă, eroul marchează câteva goluri într-un meci decisiv și dovedește că poți fi și fotbalist, și îndrăgostit în același timp. Stupid, dar cu mare priză pe vremea aceea, când oamenii erau mult mai emotivi, iar regimul fascist investise sume fabuloase în construirea de cinematografe la sate, cu scopul evident de a educa populația într-o direcție anume.

Scudetto adjudecat pe Olimpico

Tifosi lui Juve mai în vârstă își aduc aminte, încă, de unul dintre cele mai dramatice titluri câștigate de echipa lor de-a lungul unui secol de istorie fotbalistică. Spadoni deschide scorul pentru Roma, Altafini egalează după pauză și, cu trei minute înainte de final, Cuccureddu marchează un gol cât un campionat. Roma nu avea niciun interes în acel meci, dar a făcut tot posibilul pentru a-i încurca pe Juventus, care avea nevoie ca Milan să piardă la Verona pentru ca, în cazul unei victorii pe Olimpico, să câștige campionatul. Juve, cu noroc, și-a făcut treaba și, în momentul afișării pe tabela de marcaj a scorului de la Verona, unde gazdele conduceau cu 3-1 în minutul 90, Vicpalek, antrenorul torinezilor, a dat din umeri și a spus niște cuvinte pe care, din respect pentru cititori, nu le vom traduce. Oricum, sensul lor este evident, chiar și pentru cei care nu sunt deloc familiarizați cu dialectul florentin. "Ragazzi", zice el către băieții săi, "qui ci prendono per il culo." Și totuși, era adevărat, iar Vicpalek a suferit un preinfarct de bucurie atunci când s-a convins că Milan a încasat-o în orașul lui Romeo și Julieta.

Centimetri sau chiar milimetri

10 mai 1981, un moment jenant pentru Juventus, care i-a furat Romei titlul fără nicio jenă, prin mijlocirea unui arbitru care a pretins că tușierul este de vină, deși s-a văzut că era foarte bine plasat. Ce s-a întâmplat, de fapt? Roma avea un punct avans, era ultima etapă și avea nevoie de un egal pentru a câștiga campionatul. Evident, în cazul unei victorii a gzdelor, titlul era acontat de Juventus. Juve deschide scorul dar, spre final, Turone egalează! După câteva minute de discuții, Bergamo anulează golul, pe motiv că tușierul ar fi ridicat fanionul. Într-adevăr, așa făcuse, dar îl lăsase jos ulterior, realizând că atacantul Romei era într-o poziție regulamentară. Interesant este că polemica nu s-a stins nici astăzi, la aproape 40 de ani distanță! Juve a câștigat astfel unul dintre cele mai controversate campionate, dar doi ani mai târziu lucrurile se repetă, golul lui Brio este anulat pentru un ofsaid imaginar și, mai ales pentru că Roma trăgea pentru titlu în acel moment, președintele de atunci, Viola, s-a enervat și a declarat că "Juventus înseamnă, mereu, câțiva centimetri și nimic mai mult."

Boniperti îi face cadou lui Viola o riglă de calcul, acesta i-o trimite înapoi cu mesajul "Dumneata ești pictorul, desenezi frumos în teren, eu sunt doar un inginer și nu am ce face cu această sculă", au fost cuvintele spumoase ale acestuia.

Mai târziu, în cartea autobiografică intitulată "O viață cu capul sus", Boniperti admite că "Viola avea dreptate. Bine că a luat echipa sa campionatul în acel an, altfel, cred că aș fi schimbat titlul acestei cărți. În plus, bossul Romei era un domn, doar la fotbal își mai pierdea cumpătul…"

Niște "2-2"-uri care nu se pot uita

Deși în 1984 Juve va fi echipa câștigătoare a campionatului, fanii Romei nu pot uita golul de excepție reușit de Pruzzo la Torino, care și-a pus amprenta pe un 2-2 care, încă și azi, este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase meciuri din istoria televizată a campionatului peninsular. Pe urmă, a mai fost un scor identic la Roma când, după pauză, giallorossi s-au trezit și, după ce Juve marcase de două ori prin Del Piero și Zidane, intră Nakata care schimbă totul. Mai întâi un 2-1, pe urmă, în minutele de prelungiri, un șut al său respins în față de Van der Sar și gol egalizator al lui Montella, un egal esențial pentru lupta pentru titlu pe care romanii și-o adjudecă, prezentând suporterilor al doilea scudetto, care a fost și ultimul până acum.

Zeman aruncă petarda

În iulie 1998, cehul Zeman, antrenorul Romei, lansează acuzații grave către Juventus. "Uitați-vă la musculatura lui Vialli sau la pectoralii lui Ravanelli!", au fost cuvintele sale. A urmat un proces care se va încheia abia în 2007 cu… achitarea medicilor lui Juve, dar rămăsese în picioare acuzația de abuz de medicamente, ulterior prescrisă datorită trecerii implacabile a timpului.

A mai fost și un 4-0 pentru Totti & comp, acesta din urmă arătându-i patru degete croatului Tudor și spunându-i, textual, "V-ați luat porția de patru boabe, acum puteți pleca liniștiți acasă", au fost cuvintele, puțin nepoliticoase, ale simbolului Romei de astăzi.

Cazul Boniek

Problemele dintre cele două formații au început în anii 70, iar motivul îl reprezintă niște țepe pe care și le-au tras unii altora, dar nu vom insista pe acele cazuri, ci vă vom relata despre cazul cel mai cunoscut, polonezul Boniek, unul dintre cei mai valoroși atacanți europeni pe acea vreme. Acesta a semnat întâi cu Roma, clubul din Cetatea Eternă a întârziat plata, Juve a intrat pe fir și și-a trimis oamenii la Varșovia, aceștia cazându-se în hotelul în care erau și reprezentanții din Cetatea Eternă. Până la urmă, Zibi a mers la Juve, va juca trei ani glorioși acolo, dar va trece apoi la… Roma, unde va mai juca alți trei ani pentru giallorossi. Pe urmă, Paolo Sousa, Ciro Ferrara, Davids, toți suflați de Juve pe ultima sută de metri. Singura reușită a fost Cassano, pe care romanii l-au deturnat, deși Juve susținea că avea deja semnătura jucătorului.

Capello, "Cetățeanul exemplar"

Există și ceva care îi unește pe cei de la Roma și pe oamenii din prima capitală a Italiei moderne, și acesta este Fabio Capello (pălărie n.n.). Individul declara sus și tare, în 2004, pe vremea când era antrenorul Romei, că nu va merge niciodată la Torino. "Nu voi pregăti niciodată pe Juve, este în ADN-ul meu acest lucru", susținea el, dar o lună mai târziu semna pentru Bătrâna Doamnă un contract pe trei ani pentru 3 milioane nete pe sezon. Pe urmă, pe data de 14 mai 2006, atunci când Juventus tocmai câștigase lo scudetto, ulterior revocat de federație, spunea că va rămâne la Torino indiferent de ceea ce va decide justiția sportivă.

"Ne vedem pe 14 iulie" le-a zis el elevilor săi, după care s-a aflat că a semnat cu Real Madrid, doar câteva zile mai târziu. Iată, deci, că Juve și Roma au ceva în comun: pe acest Don Fabio, care le-a dovedit amândurora cât de mult se pot baza oamenii pe cuvintele sale.