Totul despre cei 90.000 de ULTRAȘI ai Barcelonei!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Masa presei de pe „Camp Nou” e cam la ultimul nivel al
stadionului. Senzația e unică, nu neapărat priveliștea, cât faptul
că se simte foarte bine pulsul arenei. Iar miercuri seară, la acel
5-1 cu Șahtiorul lui Lucescu, s-a simțit din plin. Diferență majoră
față de ce eram obișnuiți la meciurile din Primera Division.
Impresia că publicul și-a împins efectiv echipa de la spate a luat
locul șocului arătat de tabela de marcaj.
Când ai 1-0 din minutul 2 și te numești Barcelona 2011, fie și
într-un meci din sferturile Champions League, parcă nu prea mai ai
de ce să-ți faci probleme pentru victorie sau calificare. Numai că
atunci când adversara pe care ai lăudat-o atât, Șahtior Donețk, are
trei ocazii mari în următoarele zece minute, e cel puțin un semn de
întrebare. În acele momente s-a simțit pentru prima oară cum „Camp
Nou”, această Sagrada Familia a fotbalului, prinde viață, se
revoltă, ia atitudine.

„Cant del
Barça!”

Semnalul a fost dat de omul cu toba, care a început să cânte
sacadat celebrul imn „Cant del Barça!”. Aproape
instantaneu, întreg stadionul a început să fredoneze versurile și
să bată din picioare. Emoționant, vibrant, de neînchipuit până acum
ceva vreme. Sau la meciurile obișnuite din Primera Division. Totul
a durat două-trei minute și s-a terminat cu aplauzele celor peste
86.000 de socios prezenți la meciul cu echipa lui Lucescu. Faza s-a
repetat de fiecare dată când echipa lor a fost în pericol. Până mai
ieri conservatorii suporteri blaugrana dovedeau valențe de ultrași
în toată regula. Fluierături către arbitru, către adversari ori
pentrucontraatac ratat până la urmă de brazilienii lui Lucescu. Pe
scurt, parcă simțeau la fix momentele când oamenii lui Pep aveau
nevoie de un imbold, de încurajări sau de punerea la punct a
rivalilor. Parcă nu concepeau să nu câștige, echipa lor era prea
bună pentru a nu câștiga și în acea seară.

„Cultură
fotbalistică extraordinară!”

La conferința de presă de la final, Mircea Lucescu aproape că se
ridicase să plece, când s-a reașezat pe scaun, pentru o ultimă
precizare: „Vreau să remarc această cultură fotbalistică
extraordinară a publicului catalan. Parcă au jucat și ei, așa s-au
comportat. Au știut exact când să-și încurajeze echipa, când să
pună presiune pe noi sau pe arbitru”. Remarca lui Lucescu
a avut perfectă acoperire în realitate. Poate singura în care nu
s-a regăsit niciuna dintre obișnuitele exagerări ale lui nea
Mircea. „Oamenii s-au obișnuit cu succesele și nu se mai
satură. E exact fenomenul de a educa publicul prin performanțe. Iar
el te răsplătește de fiecare dată”, a adăugat antrenorul
român a doua zi.

Inimaginabil! Steaua Roșie Belgrad a avut 3-0 după tur, dar ce a urmat la Plzen e de necrezut!

00:15

Vor plânge mult după Răzvan Lucescu! Grecii de la PAOK, out definitiv din Europa din tururile preliminare!

00:11

În loc de încheiere, vă recomand să mergeți la un meci pe „Camp
Nou”. E cea mai bună ocazie de a învăța ce înseamnă să fii
suporter!

Publicul de pe „Camp Nou” a dat dovadă de o extraordinară cultură
fotbalistică. Parcă știau la fix când să încurajeze echipa, când să
pună presiune pe arbitru
Mircea Lucescu, antrenor Șahtior Donețk

Barcelona în „era
Guardiola”

2 titluri
1 Cupă a Spaniei
2 Supercupe ale Spaniei
2 cupe europene (Liga Campionilor: 2009, Supercupa Europei:
2009)
1 Campionat Mondial al Cluburilor (2009)