Se retrage Berlusconi! Suferă Milan? Când Don Silvio nu a fost la putere, succesele ‘rossonerilor’ au fost puține

Silvio Berlusconi își pregătește retragerea. În urmă cu două zile, a lăsat să se înțeleagă că va demisiona din funcția de prim-ministru al Italiei. În ciuda a numeroase gafe, controverse și scandaluri, „Il Cavaliere” va rămâne în istorie drept cel mai logeviv premier postbelic al Italiei. Cu sprijinul imens al fotbalului și al lui AC Milan, echipă pe care a folosit-o ca pe un vehicul electoral perfect. Doar că fanii „rossonerilor” nu
prea au motive de bucurie. Când Berlusconi n-a fost prim-ministru, Milan n-a prea câștigat trofee!

Miliardar, magnat media, patron de fotbal. De 17 ani, Silvio Berlusconi e figura primordială în politica și sportul din Italia. Acum e pregătit să se despartă din nou de scaunul de prim-ministru, pe care doar Benito Mussolini și Giovanni Giolitti l-au păstrat mai mult, de la înființarea Italiei. Criza financiară care afectează întreaga lume, și cu precădere Italia, pare că l-a învins. Excentricul Silvio a acceptat să-și depună demisia imediat după ce Parlamentul italian va vota bugetul și o serie de reforme economice de mult cerute de partenerii europeni din zona Euro. Adică pe la jumătatea lunii.

Un „Ferguson” al patronilor

Demisia lui Berlusconi îi împarte pe italienii de rând. Suporterii săi din politică îl văd drept un inovator, un personaj care a schimbat în bine fața Italiei, pe plan intern și extern. Contestatarii, drept un „cancer”, un tip controversat și murdar (a fost subiectul a 23 de investigații judiciare, majoritatea pentru corupție), fără a mai pune la socoteală acuzele privind viața personală.

Pentru fanii Milanului e patronul care în iulie 1986 a coborât din cer (dintr-un elicopter, pe acorduri Wagner-iene) și a transformat în timp clubul în cel mai titrat pe plan internațional (18 titluri, la egalitate cu Boca Juniors). Fostul vânzător de aspiratoare și speculant imobiliar a iubit însă politica aproape la fel de mult ca și fotbalul. Iar cariera și-a hrănit-o cu succesele echipei. Destule în cei 25 de ani cât a fost patronul lui Milan.

Politica și fotbalul, braț la braț

Relația dintre omul politic și patronul de fotbal e imposibil de rupt. Când echipa a câștigat, Berlusconi a câștigat. În 1993 și-a înființat partidul „Forza Italia”, folosindu-se de un slogan al lui Milan (echipă pe care un sondaj din 2010 o consideră cea mai iubită din Europa, cu 18,4 milioane de fani). În 1994 a câștigat prima dată fotoliul de prim-ministru. În mai 2005, Milan a pierdut finala ligii de la Istanbul, la penalty-uri, în fața lui Liverpool, în februarie 2006, Berlusconi pierde alegerile și postul de prim-ministru. În mai 2007, la Atena, Don Silvio e alături de „diavoli” la revanșa în fața „cormoranilor”.

În mai 2008, Berlusconi devine din nou premier. Doar că strategia lui „Il Cavaliere” nu e chiar una cavalerească. Pompează bani în transferuri și nume importante când e perioadă preelectorală și păstrează deciziile nepopulare pentru alte timpuri. Precum vânzarea lui Șevcenko, pe val, în 2006, când Don Silvio pierduse postul de prim-ministru.

„Dependenți” de premier

Dacă algoritmul de până acum se va respecta, demisia lui Berlusconi o va afecta pe Milan! Pentru că, deloc surprinzător, și echipa „rossonero” a câștigat mai mult când Don Silvio s-a aflat la putere. Iar în anii când patronul n-a fost prim-ministru și a avut mai mult timp, teoretic, să se dedice fotbalului, succesele Milanului pe plan sportiv au cam lipsit. În total, între 1996 și 2001, apoi între 2006 și 2008, Milan a câștigat un singur titlu (Scudetto) și o Ligă a Campionilor (2007, însă într-un sezon în care inițial i s-a interzis participarea, din cauza Calciopoli). De altfel, Calciopoli a izbucnit la două luni după ce Berlusconi își pierduse mandatul.

Tot în perioada în care Berlusconi nu s-a aflat la putere, Milan s-a clasat pe poziții foarte slabe (locul 11 în sezonul 1996-’97, 10 în 1997-’98, 5 în 2007-’08). După 10 etape în noul sezonul, Milan e pe 3, la un punct în spatele liderului Lazio. În mercato-ul din iarnă s-ar putea întări însă serios. În februarie urmează, teoretic, alegeri în Italia, iar actualul partid al lui Berlusconi, „Il Popolo della Libertà„, PdL), are nevoie de voturi.

„Sultanul” Berlusconi

Berlusconi are numeroase procese pe rol, el fiind un adevărat colecționar de acuze criminale: de la relații cu Mafia, fraude fiscale și mituirea unor judecători, până la relații sexuale cu minore, printre care și Karima El Mah­rouj (foto). De altfel, veșnic tânărul Berlusconi n-a ascuns niciodată faptul că a trecut prin numeroase operații estetice, care i-au îmbunătățit atât aspectul facial, cât și podoaba capilară. Burlac la 75 de ani, după ce-a trecut prin două divorțuri, dragostea de viață i-a adus lui Berlusconi porecla de „Sultanul” în presa italiană. Asta pentru maratoanele de sex pe care le organiza prin vilele sale, cu numeroase escorte și prostituate. Prin harem i-ar fi trecut și o româncă, Florina Marincea.