Schemă logică / Uite cum se câștigă garantat un pariu pe un meci de fotbal

În Belgia, țara în care scandalurile legate de corupție și de trucarea unor partide în spatele cărora stăteau asociații de pariuri, mai mult sau mai puțin legale, din Extremul Orient, s-a ajuns la concluzia că însuși statul federal este pus în pericol de acești indivizi.

"Faptul că poți scăpa nepedepsit nu este un semn bun pentru cetățenii noștri. Dacă niște infractori conduc o afacere criminală de la zeci de mii de kilometri distanță sub nasul nostru, cum putem pretinde că societatea oferă șanse tuturor cetățenilor ei?"

Este arhicunoscut faptul că Belgia a fost de mai multe ori în pragul desființării sale politice, regiunea Flandria, superbogată și superindustrializată, unde populația vorbește flamanda, un dialect al limbii olandeze, dorind cu ardoare independența.

În concluzie, Parlamentul de la Bruxelles a numit șase senatori francofoni și neerlandezi care să supravegheze felul în care își fac treaba Poliția, Justiția și Procuratura. Mai mult decât atât, s-a propus înființarea unui departament de poliție care să se ocupe exclusiv de jocurile de noroc, care să includă fotbalul, dar și ciclismul într-o a doua etapă.

Totul a început în 2005

Acum patru ani, Parchetul s-a autosesizat după ce se pariaseră sume neobișnuit de mari pe meciuri care, în mod normal nu ar fi trezit nici măcar interesul publicului local, darămite al fanilor români și, cu atât mai puțin, al celor indonezieni, tailandezi sau taiwanezi, acolo unde s-au aruncat pe piață niște sume cu mai multe zerouri. Acele meciuri implicau mai multe echipe, dar două se repetau cu obstinație: Lierse și FC Metz (Franța), cu mențiunea că justiția franceză nu a mers pe această linie, Hexagonul fiind mult mai interesat să zdrobească violența decât mafia pariurilor. Unul dintre pionii acestei afaceri a fost și românul Marius Mitu, care a și recunoscut că a participat la trucarea unor partide.

Bucata lui Mitu

Jucătorii echipei belgiene de fotbal Lierse, care au acceptat să facă blaturi, printre ei numărându-se și românul Marius Mitu, nu au primit doar bani pentru noncombat, fiind amenințați cu moartea și șantajați de mafia chineză a pariurilor sportive. Președintele clubului Lierse, Leo Theyskens, a declarat că jucatorii care au trucat meciurile sunt doar "mici pioni" în acest scandal.

"Jucătorii au fost manipulați cu ușurință și au fost victimele unor abuzuri. Sunt sigur că marii strategi, adevărații vinovați, vor fi rapid identificați și pedepsiți, în interesul fotbalului", a afirmat oficialul de la Lierse, care spune că principalul vinovat în acest scandal este fostul antrenor Paul Put, demis în noiembrie 2005. Anchetele jurnalistice din Belgia au arătat că Put încasa câte 75.000 de euro pentru fiecare meci trucat, bani pe care îi împărțea ulterior cu fotbaliștii implicați.

Cine intră în joc, trebuie să joace

Publicația "Provinciale Zeeuwse Courant" scrie că jucătorii care au acceptat inițial să participe la trucarea meciurilor, printre care și Mitu, au fost șantajați în momentul în care au dorit să renunțe la aranjamente. "Din declarațiile jucătorilor de la Lierse a reieșit clar faptul că asupra lor nu au fost făcute doar presiuni de ordin psihic, ci și amenințări concrete. Este cazul lui Cliff Mardulier, care a fost amenințat cu o armă de foc după meciul Lierse-Anderlecht, disputat pe 18 februarie 2005, potrivit mărturiei tatălui său în cotidianul "De Standaard".

Lierse ar fi trebuit să piardă la o diferență mare de scor acel meci, însă scorul a fost egal, 1-1", scrie "Provinciale Zeeuwse Courant". Suspiciunile de blat din campionatul Belgiei planează asupra a 17 partide, opt dintre acestea fiind disputate de Lierse. Acestea au făcut obiectul unor mize de aproximativ 600.000 de euro, în timp ce miza medie pentru un meci din campionatul Belgiei este de 30.000 de euro. Paul Put, care preluase conducerea tehnică a formatiei Mouscron după ce a fost demis de la Lierse, a fost concediat, vineri, ca urmare a implicării sale în acest scandal de corupție. După ce Leo Theyskens l-a catalogat ca fiind "figura centrală" a scandalului, Paul Put l-a acuzat pe oficialul de la Lierse că a fost tot timpul la curent cu această afacere. Aranjamentele se făceau la ordinele chinezului Ye Zheyun, un om de afaceri implicat în pariurile sportive.

"A știut totul despre înțelegerea cu chinezul Ye", a spus Put. La rândul său, Theyskens a afirmat că Paul Put a încercat să-l atragă în înțelegerea cu Ye, însă a refuzat și l-a catalogat pe fostul antrenor de la Lierse ca fiind "un criminal de calibru".

Mitu a fost nevoit s-o șteargă englezește din regatul belgian, a ajuns în Ucraina, la Metalurg Donețk, s-a mutat prin Grecia, la Xanthia, ultima dată fiind înregimentat de răposatul Progresul București.

Un chinez pe nume Ye

Mitu nu a fost arestat, dar destule persoane au fost reținute de poliție pentru cercetări și, ulterior, eliberate. Atenție, aceste persoane erau prezente la anumite meciuri, în calitate de simpli spectatori. Ce făceau acești oameni în tribune? Unul dintre ei a acceptat să se destăinuie unui jurnalist de la Derniere Heure. Iată, pe scurt, interviul realizat de confratele belgian.

"Ye" înseamnă "I"

– Cum ați ajuns să comentați meciuri pentru site-uri de pariuri chinezești?
– Simplu. Prin niște cunoștințe. Un amic, student la Liege, mi-a propus acest job. Această persoană era însărcinată cu repartizarea "observatorilor" la niște meciuri la care primise ordin să trimită oameni.

– Comentariul era remunerat, bănuiesc…
– Da, primeam 150 de Euro per partidă și, cum acopeream cam două meciuri pe săptămână, făceam destui bani cât să duc o viață decentă în calitate de student. Mai era și bursa, mai primeam câte ceva de la părinți, mie mi se părea că era foarte onorabil. Abia acum, că mă întrebați, realizez că toți cei recrutați erau studenți…

– Cât timp ați făcut acest job și de ce ați renunțat?
– Până să izbucnească afacerea Ye, cam șase luni de zile. Nu-mi pusesem niciun fel de întrebări asupra originii banilor, eram doar mulțumit că aceștia îmi intră în cont la momentul stabilit. Eu credeam că ceea ce fac eu acolo contribuie, pur și simplu, la completarea unui site care-și dorește să fie cât mai atractiv pentru marele public. De altfel, nici nu văd ceva ilegal în asta. Dar, după ce scandalul Ye a monopolizat mass-media, mai mulți prieteni, care știau cu ce mă ocupam, mi-au trimis extrase din ziare, multe dintre acele articole vorbind și de anumiți indivizi care făceam cam ceea ce făceam și eu în beneficiul nu unui site de sport, ci în al mafiei pariurilor. În acel moment am decis să iau o pauză.

– În ce consta treaba Dvs?
– Era o treabă super simplă. Imediat ce meciul începea, eram sunat de pe un număr ascuns și trebuia să descriu, obligatoriu în mandarină, ceea ce se petrecea pe teren. Asta, în linii mari, nu mi se cereau detalii de genul "au un vârf împins", "se apără departe de poartă" etc. Trebuia să precizez care echipă atacă, să precizez că atacul a sfârșit într-un aut de poartă banal sau să precizez că s-a marcat. Nici măcar nu cunosc numele acestui site, mi s-a spus doar că este administrat din Franța și că este în limba chineză. Din ceea ce auzeam la telefon, mai multe persoane comunicau în cantoneză, de data aceasta, cu corespondenții din teren. Eu știu și cantoneza și pot să vă spun că li se cereau cam aceleași lucruri ca și mie. Aparent, nimic extraordinar. Pe urmă, aceste comentarii erau postate pe site.

– Se mai practică încă?
– Da, cunosc persoane care continuă să facă această muncă dar, vă repet, nu este nimic ilegal. Să vă explic… Este ca și cum Dvs, ca ziarist, vă duceți la un miting unde niște cetățeni extrem de agresivi scandează lozinci împotriva guvernului. Evident, Dvs trimiteți o corespondență ziarului la care lucrați în care veți preciza, mai mult ca sigur, că este vorba de câteva sute sau de câteva mii de demonstranți. Cineva anume va folosi această informație care va ajunge acolo unde trebuie, iar forțele de ordine vor ști exact câți oameni să trimită, cum să fie echipați aceștia etc. Repet, sunteți colaborator al guvernului fără să va dați seama. Iar Dvs nu ați făcut, de fapt, decât să vă faceți jobul de ziarist. Atenție mare, pentru care sunteți plătit și pentru care plătiți impozit. Pentru a mia oară, Dvs făceați un lucru legal. La fel și eu. Am fost arestat, alte câteva zeci de persoane împreună cu mine și, ulterior, eliberați cu toții. De ce? Pentru că nu puteam fi acuzați de nimic. Este legal să ai corespondenți în teren pe care să-i plătești.

– Bine… Atunci în ce constă smecheria?
– Nu știu nici eu exact, dar pot să vă spun ce mi s-a comunicat. Pe căi neoficiale, desigur. Spre exemplu, o echipă gazdă atacă… atacă… atacă. Scorul rămâne 0-0, deși oricum gazdele aveau cotă mică pentru victorie. N-are niciun rost să pariezi sume mici pe surprize, toată țeapa constă în a paria sume mari pe cote mici. Acolo, câștigul este garantat. Pe de altă parte, dacă o faci "live", cota este sensibil mai bună.

– Bun, hai să spunem că este așa cum spuneți Dvs. Dar, cum puteți fi sigur că acea echipă superfavorită care atacă, domină, presează etc va marca golul izbăvitor?
– Evident, nu poți fi sigur. Dar, procentul, și este studiat, este cam de 70% pentru ca acel gol să vină. Dacă pariezi sume mari pe 10 partide, să zicem, la care scorul este egal, vei câștiga la șapte dintre ele. Per ansamblu, ești pe un plus considerabil. sigur, sunt zile când nu-ți iese nimic, altele la care poți câștiga și 100%. Dar, oamenii aceștia gândesc pentru ani de zile de acum înainte, ei știu foarte bine că jobul este rentabil.

– Și totuși, transpiră.
– Păi da, pentru că unii se zgârcesc și vor totul. Atunci, își depășesc aria de manevră și încearcă să racoleze și pe alții. De obicei, se începe cu portarii… Oricum, ca idee generală, cineva, la un moment dat, vrea mai mult de 70%. Acesta este începutul sfârșitului, după părerea mea.

– De ce ar alege chinezii competiția noastră? Să fim sinceri, sunt ligi mult mai interesante din acest punct de vedere.
– Dar, cine spune asta? În China se pariază pe orice, inclusiv pe planul francezilor de a trimite un om pe Marte. Având în vedere că americanii au estimat la 50 de ani această posibilitate, pentru francezi va fi vorba de 100 de ani. Cu siguranță, nimeni nu va mai fi în viață atunci. Dar, nu poți potoli plăcerea omului de a paria. Iar aici este vorba într-un fel sau altul de a ghici viitorul, chestie la care chinezii se consideră niște maeștri.

– O ultimă întrebare. De ce ați ales anonimatul? La urma urmei, nu ați făcut cine știe ce dezvăluiri extraordinare. Vă este teamă pentru viața Dvs?
– Nu, absolut deloc. Eu nu sunt decât un copil inocent. Problema este că aici comunitatea chineză este foarte puternică și ar putea pune probleme familiei mele. Spre exemplu, este posibil să fie respinși la interviuri pentru angajare. Dar, să se ajungă până la execuții în stil USA sau Sicilia, exclus. Pe de altă parte, uitați-vă bine și spuneți-mi și mie concluzia Dvs. Aceste zvonuri despre acest domn Ye, pe care-l puteți la fel de bine scrie așa cum se citește, I, au apărut acum patru ani și mai bine. Ce rezultate a adus marea anchetă pe care a declanșat-o statul belgian?