Antrenorul român cu cea mai atipică poveste din fotbal este Mario Marinică. A devenit cunoscut abia după ce a început să pregătească echipe naționale din Africa. Povestea carierei sale pare un scenariu de film. Și-a luat licența Pro în Anglia și a ajuns selecționer în Malawi sau Liberia. A participat la Cupa Africii, unde a calificat în premieră naționala Malawi, din grupele competiției. Astăzi, românul care se aventurează să facă fotbal în țări total necunoscute pentru europeni are în față o nouă provocare. Debutează pe banca selecționatei din Zimbabwe, într-un amical cu Algeria. Mai are un amical cu Qatar în care se va pregăti pentru Cupa Africii. În Decembrie începe grupa cu Egipt, Angola și Africa de Sud.
Mario Marinică trece la un alt nivel. Zimbabwe are jucători la Udinese, Wolverhampton, sau FC Copenhaga. Românul continuă să surprindă, prin povestea carierei sale. A ajuns selecționer după mai multe interviuri online, exact ca un corporatist.
Domnule Marinică, cum ați ajuns să fiți numit selecționer în Zimbabwe?
Am înțeles că, în anumite discuții, președintele federației a solicitat opinii la mai multe persoane și unul dintrei cei cu care a discutat despre un potențial antrenor a fost fostul președinte al naționalei Malawi, care m-a recomandat foarte puternic. Am fost invitat să aplic, am aplicat pentru acest post, am înțeles că am fost selectați cinci inși, am avut un interviu virtual, după aceea încă un interviu, la care am înțeles că mai rămăsesem doar doi și ulterior am fost selectat.
Jucători în Premier League, în Champions League, Serie A. Este cea mai valoroasă naționala pe care o antrenați?
Da, într-adevăr. Pe hârtie ar trebui să fie cea mai valoroasă echipă pe care am antrenat-o până acum. Am mai lucrat cu altă națională foarte puternică, cu naționala Paraguayului, dar acolo am fost mai mult în calitatea de a identifica anumite lacune asupra adversarului. Un fel de consultat asupra adversarului. Acum pot să zic că avem o echipă bună, dar dacă ne uităm la rezultate, că din octombrie anul trecut ei nu au mai câștigat un meci și în ultimele patru ei nu au marcat un gol, practic este o problemă din punctul ăsta de vedere. Dar jucătorii sunt de valoare, avem jucători de Premier League, jucători din Italia. Sunt jucători buni, sper să rezolvăm problema.
Ce obiectiv v-ați fixat?
Am un singur obiectiv: în meciurile acestea două să verific potențialul echipei și să formăm o echipă competitivă cu care să ne ducem la Cupa Africii și să avem o participare foarte bună. Vreau să repetăm performanța cu Malawi, să trecem de grupe, în premieră. Practic este un obiectiv dificil, într-un fel, pentru că avem meciuri împotriva unor echipe extrem de puternice. Jucăm cu Egipt primul meci, după aceea cu Angola și ultimul meci este cu Africa de Sud.
Păreți mai apreciat în Africa decât în România. Ați vrea să antrenați și în Liga 1 într-o zi sau este mult mai bine la naționalele africane?
Da, cam așa se pare, că aș fi mai apreciat în Africa și Anglia decât în România. Dar, practic poate să fie și o chestiune de percepție, pentru că lumea nu cunoaște, poate să fie și un fel de destin, niciodată nu știi în ce parte merg lucrurile. Dar sunt foarte mulțumit că munca mea este apreciată și cunoștințele și hărnicia mea. Poate rostul meu, în momentul de față, nu a fost prea mult în România.
În România vi s-a propus vreo colaborare în ultimii ani?
Înainte de a pregăti Malawi am avut o propunere de la Federație. Domnul Burchel mi-a propus să colaborăm cumva la Școala Federală de Antrenori. Dar a fost doar o discuție.
Veți înfrunta Egiptul la Cupa Africii. Aveți un plan pentru a-l anihila pe Salah?
Este foarte greu. Egiptul este o echipă foarte puternică. Am avut șansa sau neșansa de a juca de două ori împotriva Egiptului, când eram la Malawi. În primul meci am avut un meci foarte bun, dar având jucători foarte puternici au câștigat cu 2-0 și culmea chiar asta este, că nu este deloc ușor să-l anihilezi pe Salah sau pe ceilalți jucători. Chiar dacă l-am anihilat noi pe Salah, au fost ceilalți care au fost extraordinar de buni. Nu este ușor. Sunt jucători excepționali, cu care este greu. Noi trebuie să anihilăm toată echipa și să marcăm goluri, care să pună presiune pe Egipt. Din punctul ăsta de vedere, nu pot să zic că sunt planuri pentru un jucător anume.
Ați devenit antrenorul român cu cele mai multe naționale pregătite. Care este cel mai mare vis al dumneavoastră?
Da, am auzit asta și mi se pare surprinzător. Credeam că domnul Balaci, Dumnezeu să-l odihnească, sau domnul Mircea Rădulescu au fi avut mai multe echipe naționale antrenate. Dar m-am bucurat să aud că am avut cele mai multe echipe naționale. Normal, ca orice antrenor, îți dorești să ajungi cât mai sus. Iar în momentul de față cel mai sus, realistic ar fi să avem rezultate foarte bune la Cupa Africii și poate pe termen lung să participăm la un Campionat Mondial.