Povestea fotbalistului Pep Guardiola. "Vorbea ca un antrenor". Koeman: "Voia să ştie tot"

12 mar 2014 8375 afişări Comentează şi tu Campionate Externe
Povestea fotbalistului Pep Guardiola. "Vorbea ca un antrenor". Koeman: "Voia să ştie tot"

Mulţi nu şi-l mai aduc aminte pe fotbalistul Guardiola, mijlocaşul care a fost un exemplu pentru Xavi şi Iniesta prin jocul său din linia mediană. Revista Champions Magazine a pus cap la cap declaraţii ale unor foşti colegi şi antrenori, care i-au influenţat cariera celui mai în vogă antrenor al momentului.

  • Koeman a fost primul mentor al lui Guardiola. Cei doi au fost colegi de cameră la începutul carierei fotbalistului spaniol
  • Conform spuselor lui Van Gaal, Pep Guardiola a fost "singurul fotbalist care vorbea ca un antrenor"

Când scouterul Barcelonei, Oriol Tort, a venit cu raportul său despre Guardiola, în filele respective scria negru pe alb: "Are un mers asemănător cu cel al lui Charlie Chaplin". Ce legătură avea această caracterizare cu fotbalul? "Este un lucru pe care îl urmărim. De exemplu, daca avea acest mers, pentru noi era clar că ştie să paseze precis cu latul". 

La 13 ani, Guardiola pleca de acasă pentru a se înrola printre juniorii Barcelonei. Ascensiunea sa de la echipele de copii s-a produs destul de repede, fiind lider la aproape fiecare grupă pe care a bifat-o. Şi asta, în primul rând, datorită fotbalului pe care îl practica. "Mereu ieşea în evidenţă, era singurul care juca din prima, fără prea multe atingeri", îşi aminteşte Carles Rexach. 

În ianuarie 1990, în timpul unei perioade de criză din cauza accidentărilor de la echipa, Johann Cruyff l-a promovat pe Guardiola la prima echipă, într-o deplasare la Oviedo. Abia împlinise 19 ani. "Joc la mijlocul terenului. Pot evolua şi ca numărul 4, dar şi ca numărul 6. Cred că tehnica este principala mea calitate şi nu-mi place să mă complic pe teren", era descrierea pe care Pep şi-o făcea chiar înaintea primei sale convocări în lotul mare. N-a jucat niciun minut.

Debutul a venit 11 luni mai târziu, pe 16 decembrie, când l-a înlocuit pe Guilermo Amor într-un meci împotriva lui Cadiz. Palmele îi transpirau pe tunelul care ducea către teren, pulsul îi crescuse simţitor, dar anxietatea a dispărut în momentul în care a început meciul. Şi-a arătat foamea după succes printr-un tackling perfect la un jucător advers, dar modestia nu şi-o pierduse: "Cel mai mare avantaj al meu este că sunt înconjurat de foarte mulţi jucători extraordinari. E greu să joci prost într-o astfel de echipă". Dar laudele au venit chiar din partea lui Cruyff: "Parcă joacă în echipa noastră dintotdeauna". 


"Dinainte să primească mingea, ştia ce va face cu ea"
Albert Ferrer, fost fundaş al Barcelonei


Şi tocmai pentru că văzuse potenţial în tânărul Pep, antrenorul olandez s-a asigurat că nu îl va fura valul şi i-a găsit un coleg de cameră în care avea încredere. Astfel, Ronald Koeman a fost primul om care a fost nevoit să răspundă curiozităţilor lui Guardiola. "Era foarte matur la vârsta lui, nu avea nicio urmă de aroganţă. Singura chestie era că punea întrebări încontinuu. Voia să ştie tot", îşi aminteşte Koeman. 

Între cei doi s-a legat ulterior o prietenie foarte strânsă, cu olandezul pe poziţie de mentor, iar Pep tânăr învăţăcel. Ăsta a fost momentul care pe Guardiola l-a transformat într-un fotbalist cerebral, ce nu se pierde în faţa partidelor mari, iar în sezonul 91/92 a prins 26 de meciuri ca titular, care au culminat cu finala Cupei Campionilor câştigată cu Sampdoria. Barcelona începutului anilor 90 avea în componenţa ei fotbalişti ofensivi precum Salinas, Stoichkov sau Michael Laudrup. Tentaţia de a fugi în atac era mare, tocmai din acest motiv, era nevoie de echilibru. Guardiola era omul potrivit pentru aşa ceva, asta pentru că îndatoririle sale erau de a urca jocul până la centrul terenului, dar şi de a-l marca pe mijlocaşul ofensiv al adversarilor. Nu ieşea niciodată în evidenţă, iar pasele lungi, direct pe vârfuri, intrau în atribuţiile lui Koeman. 


"Guardiola este unul dintre puţinii intelectuali pe care i-am întâlnit în fotbal"
Fabio Capello, fost antrenor al lui Milan şi Real Madrid


Un an mai târziu, Koeman pleca de la Barcelona, iar în 1996, Johan Cruyff îi făcea loc pe bancă lui Bobby Robson. Viaţa lui Pep se schimbase. Brusc devenise creierul de la mijlocul terenului şi coordonatorul de joc. Relaţia sa cu tehnicianul britanic era una tensionată, dar productivă. Guardiola era adeptul tacticilor 3-4-3 sau 4-3-3, în timp ce Robson prefera 4-4-2 sau 4-4-1-1. Chiar şi aşa, cei doi discutau ore întregi despre cum ar trebui să arate echipe în teren. "Pep era mereu implicat în luarea deciziilor. Antrenorul voia de fiecare dată să asculte părerea lui şi de multe ori o respecta", îşi aminteşte fostul fundaş dreapta al Barcelonei, Albert Ferrer. 


"Era un jucător foarte inteligent, mereu am simţit asta pe teren. Ştia să se mişte pe teren şi ştia mereu în ce poziţii se află colegii lui"
Franco Baresi, fost căpitan al lui AC Milan


După încă un sezon, Robson a fost înlocuit cu Louis van Gaal, cel mai de succes antrenor al lui Ajax de la Rinus Michels încoace. Prima mutare făcută de acesta a fost să îi dea banderola lui Guardiola. "Era singurul care putea vorbi despre fotbal ca un adevărat antrenor. Le spunea celorlalţi unde ar trebui să stea în teren şi un ar putea pasa. El e jucătorul de la care Xavi, Iniesta şi Puyol au învăţat enorm", i-a spus van Gaal lui Guillem Balague, autorul cărţii despre Guardiola "Altă modalitate de a câştiga". 

Spre deosebire de ascensiunea sa, despărţirea lui Pep de Barcelona a fost înceată şi dureroasă. O accidentare serioasă l-a scos din echipă, în timp ce Xavi şi Phillip Cocu s-au impus în primul 11. În sezonul 1999/2000 a bifat doar 12 meciuri, iar în luna august a fost nevoit să se opereze din cauza unei rupturi de ligamente. Un sezon mai târziu, mijlocaşul îşi lua la revedere de la colegi şi fani într-un meci cu Celta, încheiat 1-1. A continuat să joace până la 35 de ani şi a trecut pe la Brescia, Roma şi Al Ahli.


"Unii fotbalişti nu pot privi mai departe de persoana lor, dar Guardiola avea clasă, ştia să îşi îndrume colegii"
Bobby Robson, fost antrenor al Barcelonei


Într-un interviu pe care l-a acordat reviste Time, Guardiola şi-a descris clar cariera de fotbalist: "M-am născut să fiu fotbalist şi a fost o călătorie lungă. Am jucat la un club mare, unul la care chiar şi cei mai mari fotbalişti visează să joace. În plus, mi-am făcut mulţi prieteni". 

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.