Finanțatori care intră la vestiare, să „mobilizeze” jucătorii, președinți de cluburi sau alți oficiali care se gratulează în direct pe posturile de televiziune cu invective abjecte, antrenori schimbați în toiul nopții de acționari, sau demiși la prânz și reinstalați pe bancă la cină. Pentru ca sarabanda să continue în ziua următoare. Antrenori care semnează „pe vorbe” și tehnicieni care semnează contracte clare. Primii acceptați de sistem, ultimii priviți ca niște extratereștrii. Fotbaliști plătiți cu sacoșa, „zei” astăzi și „bagabonți” mâine. Jucători luați de pe DVD-uri, văzuți pe YouTube, și comisioane ascunse, pentru impresari dubioși. Fotbalul românesc e o copie poate perfectă a societății în care trăim. O imagine murdară care, până la un punct, apare sau a încercat să-și facă loc și în sportul-rege din alte părți ale continentului. Până la un punct însă. Anglia, patria unde s-a născut fotbalul adevărat, a oferit astăzi un exemplu că normalitatea nu e o excepție și că oamenii plătiți să facă anumite lucruri sunt recompensați pentru acele lucruri, nu pentru altceva.
Vă vom prezenta un caz din Insulă cu adevărat șocant pentru modul în care este demolat, că de o construcție nu poate fi vorba, fotbalul de pe plaiurile mioritice.
Un fost mare jucător, simbol și pentru naționala Albionului, revine la echipa de la care s-a retras. Echipă de prima ligă engleză. Și unde a evoluat cu mult succes timp de doi ani, ultimii în care a activat ca jucător. Devine apoi un antrenor reputat în Anglia și conduce la un moment dat timp de 5 ani echipa respectivă. Acum e la a doua aventură pe banca grupării și e așteptat ca un „salvator” de fani. După un debut mai puțin bun, echipa începe să meargă, câștigă și derby-ul local, apoi își asigură și salvarea de la retrogradare. Mai mult, încheie sezonul 2007-2008 pe poziția a 12-a, în Premier League. După câteva etape din noul sezon, încep problemele, „extra-fotbal”, care au pus capăt relației antrenorului cu unul dintre cluburile sale preferate.
Actorii principali ai „telenovelei”: 1. Finanțatorul, adică un tip cu bani care s-a nimerit să preia afacerea, și omul care l-a adus pentru antrenor și pentru a se împăca cu fanii. 2. Vice-președintele executiv, care se ocupa și de relația cu transferurile. 3. Doi impresari sud-americani și un jucător
Istoria, pe scurt. Finanțatorul, împreună cu președintele executiv, aduc la echipă un jucător uruguayan prin intermediul impresarilor sud-americani. Peste capul antrenorului, care susține că nu l-a văzut pe fotbalist decât pe YouTube și că, mai mult, nu are nevoie de jucător. Un jucător care practic nu urma să prindă prima echipă și al cărui salariu costa clubul 1 milion de lire sterline. Din punctul de vedere al clubului, mai bine zis al finanțatorului, afacerea era gândită ca un „favor” pentru cei doi impresari, care urmau ca pe viitor să fie mai „deschiși” cu echipa engleză, să aducă și alți fotbaliști dintr-o zonă cunoscută pentru talentul acestora. În ultima clipă a perioadei de transferuri, pe 31 august 2008, clubul semnează cu jucătorul, în pofida dorinței antrenorului.
A doua zi, antrenorul își anunță demisia. Nu-și pledează cazul pe la emisiunile TV, ci la un tribunal independent, dar acceptat de Liga engleză de fotbal. Lucru cu care este de acord și finanțatorul, iar după aproape un an de la eveniment, tribunalul este format, judecă cazul și dă verdictul. Juriul e format din doi avocați și un om de sport, a cărui identitate este ținută secret, iar ședințele se țin la o locație secretă. După cum spuneam, tribunalul independent e recunoscut de Premier League, deși nu are în componență oficiali ai Ligii. Audierile celor două părți durează câteva zile, iar astăzi este anunțat verdictul.
Tribunalul independent recunoaște că drepturile antrenorului prevăzute în contract au fost încălcate și decide ca finanțatorul să-i plătească acestuia suma de 2 MILIOANE DE LIRE STERLINE DESPĂ‚GUBIRI. Echipa e Newcastle. A retrogradat la finalul sezonului trecut. Finanțatorul, Mike Ashley. Vice-președintele executiv, Tony Jimenez, e deja un „fost” la Newcastle, încă din luna următoare conflictului dintre Ashley și antrenor. Jucătorul uruguayan, Ignacio Gonzalez. A jucat două meciuri și s-a rupt, apoi s-a întors în țara sa natală, nici măcar la Valencia, echipa de la care fusese împrumutat. Impresarii, nu contează. ANTRENORUL: KEVIN KEEGAN.
De partea cealaltă, la câteva mii de km distanță, Becali, „Mache”, Argăseală, Bergodi, Borcea, Turcu, Bonetti, Iancu….
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER